COPILĂRIA COPIILOR NOŞTRI ESTE CUMPLIT AMENINŢATĂ! (1)
de Adrian Botez | 30 Septembrie 2009
Mărturisesc că, în copilărie, chiar dacă nu urmăream desenele animare cu un interes deosebit, îmi făceau plăcere unele… – şi,. dintre toate, mai mult şi mai mult, cele purtând „pecetea” Casei de Filme Walt Disney.
După 1989, văzând ce oribilităţi grosolane ies pe piaţa desenului animat (era şi încă este vorba, în primul rând, de producţiile japoneze, dar nu numai! – pline de monştri terifianţi şi de o violenţă dezgustătoare!), mi-am şi pus problema că desenul animat, ca plăcere pentru copii, a dispărut… – şi mă încerca o oarece nostalgie, pentru filmele, cu desene delicate, producţii ale Caselor Walt Disney…Consideram (cât de naiv, cât de greşit, dintr-o anume privinţă!) că desenele animate începuseră să facă parte din educaţia copiilor…
Da, nu eram departe de adevăr…dar, CE FEL DE EDUCAŢIE, DE LA CINE VENITĂ ŞI SPRE CE ANUME ORIENTATĂ?! Aceste întrebări, din păcate, am ajuns să mi le pun acum, la bătrâneţe…Se pare, că demonul pândeşte, azi, cu o precădere perversă, în potirul florilor „frumoase” (asemănătoare florilor carnivore, care se împrumută culori mai ameţitor de ispititoare, tocmai pentru a-şi atrage şi hipnotiza, fatal, victimele!), demonul se oploşeşte şi se tolăneşte, cel mai în siguranţă, între petalele vopsite în culorile cele mai atractive…atractive spre moartea Duhului…
Era de aşteptat, de altfel, dacă ne gândim realistic, cu un pic de logică masonică din „conteporaneitatea” iminenţei instaurării Guvernului Mondial . De ce aşa? Păi, unde poţi să loveşti în plin, fără nicio teamă de apărare, de reacţie minimă? Răspunsul aproape că vine de la sine: ÎN SUFLETUL NEVINOVAT, FĂRĂ APĂRARE, AL COPILULUI!
…Iată câteva file de istorie adevărată, „jupuită” de orice idealisme, descătuşată de iluziile de bun-simţ, dar naive, extrem de periculoase pentru viitorul Duhului Umano-Divin Terestru – file de istorie dezvăluitor-acuzatoare, privind Casa de Filme Walt Disney – dar şi tot ceea ce ţine de numele acestui mason de o perversitate uluitoare, de un cinosm aproape incredibil. Le-am aflat, datorită semnalării din partea unui prieten, dl Ioan Enache, a sitului www.ne-cenzurat.ro/index.php?…: DEZVĂLURI CUTREMURĂTOARE DESPRE INTERESELE CRIMINALE ŞI TEHNICILE DE PROGRAMARE MENTALĂ DIN SPATELE COMPANIEI ŞI PRODUCŢIILOR DISNEY.
NU avem ca ţintă a dezvăluirii pe sărmanii copii, în primul rând – ci tragem un semnal de alarmă, cu precădere, înspre părinţii de copii, mizând pe dragostea şi grija acestora faţă de Duhul curat al propriilor lor copii – deci, ne adresăm, cu încredere şi nădejde, spiritului de responsabilitate al părinţilor de copii. Celor care, după nădejdea noastră, nu vor accepta ca aceia care sunt carne din carnea lor, şi care sunt Duh din Duhul Dumnezeiesc, să moară spiritual, CHIAR SUB OCHII LOR ÎNGROZIŢI ŞI ULUIŢI/NEDUMERIŢI!… – devenind asemeni fiarelor turbate, sau ale celor mânate, strict, de instinctele junglei!
Ştim că niciun copil nu va înţelege şi nu ne va crede, pentru că NU are, încă, sufletul maculat de cunoaşterea diavolului: această cunoaştere, din păcate pentru om…, dar şi din fericire pentru spiţa omenească (pentru că omului îi este îngăduit, de Dumnezeu, prin copilărie, încă păstrarea sentimentului paradisiac şi i se dă, prin copilărie, un răgaz al simţirii nevinovăţiei/imaculării pe care proto-părinţii au avut-o şi au pierdut-o, din proprie vină, în Paradis…- dar şi ca nostalgie care marchează întreaga viaţă a omului şi chiar unul dintre chipurile de pre-gustare a Paradisului, pentru ca omul să nu piardă nădejdea şi să conştientizeze, foarte realist, de unde vine şi înspre ce se duce…!), această cunoaştere a “celui viclean” şi a uneltirilor sale vine în Duhuri, ziceam, ceva mai târziu, odată cu maturizarea omului…Deci, ne adresăm celor care s-au maturizat întru Duh, celor care ştiu bine ce sens abisal-avertizator poartă în vorbele ei de sfârşit, Rugăciunea lui Iisus Hristos Mântuitorul, care pe Sfinţii Apostoli îi învaţă cum să se roage, simplu şi cu totul non-fariseic, DAR ESENŢIAL, către Dumnezeu-Tatăl Ceresc – da, finalul rugăciunii Tatăl nostru nu ne lasă niciun dubiu, asupra necesităţii PERMANENTEI NOASTRE VEGHI SPIRITUALE “…şi ne izbăveşte de cel viclean! Amin!”
Părinţii va trebui să le spună copiilor lor şi să le şi demonstreze (cu argumente luate din cercetările unor oameni care doresc ca Binele Dumnezeiesc să se instaureze în viitorul omenirii, iar nu Guvernul Mondial Mancurtizant al Satanei Ucigaşe a Trufiei şi Nepăsării Criminale – Guvern al celor puţini şi demonizaţi/luciferizaţi, care vor să-i zdrobească spiritual/transforme în sclavi mentali, pe cei mulţi şi neatinşi de Marea Prihană A Superbiei Satanei!), cu binişorul, dar şi cu o fermitate a insistenţei blânde, unde stă ascuns „cel viclean”…! În cazul de faţă, „cel viclean” stă, îmbrăcând forme extrem de perverse, chiar în „lucrarea” satanică a Companiilor Walt Disney şi în producţiile Caselor de Filme Walt Disney!
…Iată chipul Satanei, disomulat sub acela al puritanismului: „Cum a reuşit Walt Disney să-şi construiască imaginea de om cu o moralitate ireproşabilă? În timp ce Hollywood-ul era frământat de scandaluri, în compania fondată de Walt Disney erau aplicate standarde stricte. În anii ’30, Disney avea un cod al uniformei, care le cerea bărbaţilor să poarte cravată, iar femeilor fuste de culoare închisă. Dacă vreun bărbat se uita provocator la o femeie la studiourile Walt Disney, risca să fie dat afară imediat. În anii ’50, dacă vreun angajat era auzit spunând nu contează ce fel de înjurătură era concediat instantaneu, indiferent cine era. Disney nu le permitea angajaţilor săi de sex masculin să aibă păr pe faţă, deşi el însuşi purta mustaţă. Nu era admis să existe alcool în cadrul studiourilor, deşi el însuşi consuma o cantitate foarte mare în biroul său.. La început, Walt nu le permitea artiştilor săi să deseneze personaje nud. Aceste reguli stricte nu izvorau dintr-o adevărată convingere morală, ci din necesitatea de a se asigura că reputaţia Disney rămâne nepătată.
Astfel de reguli morale stricte sunt paravanul pentru a ascunde multe, de la un puternic sentiment de vinovăţie, până la ritualuri satanice. De exemplu, Hitler se spăla obsesiv pe mâini de mai multe ori pe zi. Şi despre Disney se povesteşte că se spăla pe mâini de mai multe ori pe oră, în fiecare oră. Walt Disney făcea eforturi mari pentru a menţine o imagine nealterată asupra afacerii sale. De exemplu, el a scris o reclamaţie foarte vehementă atunci când un personaj din desenele sale animate a apărut într-o reclamă la bere. La fel ca şi în cazul lui Billy Graham (cel mai renumit predicator baptist american din prima perioadă a secolului XX, mason de gradul 33), „iluminaţii” şi-au oferit toată susţinerea pentru promovarea lui Walt Disney.”
Dar cine era CU ADEVĂRAT, acest “campion al moralei”!?
“Walt Disney era mason de grad 32. La casa sa de vacanţă din Palm Springs obişnuia să joace golf împreună cu Ed Sullivan şi Bob Hope, ambii masoni de grad înalt. Dacă Disney era atât de nepătat şi bine intenţionat, cum de avea astfel de prieteni apropiaţi?
Alt prieten apropiat al său era Ronald Reagan. Ambii erau masoni de grad înalt şi proveneau din medii socialiste, ambii erau informatori FBI şi ambii erau implicaţi în abuzuri făcute asupra „sclavilor” controlaţi mental. Walt a susţinut mereu, plin de generozitate, campaniile politice ale lui Reagan, iar acesta din urmă i-a oferit favoruri politice lui Disney, în calitatea pe care o avea de guvernator al Californiei. Ronald Reagan şi prezentatorul TV, „iluminatul” Art Linkletter, l-au susţinut foarte mult în public pe Disney. Printre ocultiştii faimoşi care au susţinut industria Disney pe parcursul timpului se numără: Bob Hope, Sammy Davis Junior, Frank Sinatra şi familia Clinton. Uriaşul parc de distracţii construit de Disney, Disneyland, a fost vizitat de-a lungul timpului de toţi preşedinţii americani, de la Dwight D. Eisenhower la George Bush Jr., împăratul Akihito al Japoniei, toţi regii „iluminaţi” ai Danemarcei şi ai Belgiei, cel de-al treilea preşedinte al Egiptului – Anwar El Sadat, Robert Kennedy, fostul dictator al Indoneziei – Suharto, şahul Iranului – Mohamed Reza Pahlavi.
Disney a primit de la începutul carierei sale premii de recunoaştere de la multe organizaţii promotoare ale Noii Ordini Mondiale, cum ar fi loja masonică B’nai B’rith, de la care a primit titlul de „Omul anului”; Camera de Comerţ i-a dăruit în anul 1936 premiul anual „Tânăr remarcabil”; instituţiile Yale şi Harvard i-au dat medalii de onoare. Cei care se ocupau de imaginea lui Disney exercitau o presiune imensă asupra oricui insinua măcar că Walt Disney nu ar fi arhetipul perfecţiunii binevoitoare şi al moralităţii ideale,” declară Leonard Mosley în cartea sa „Disney’s World
” Înaintea celui de-al doilea război mondial, FBI şi CIA l-au recrutat pe Walt Disney ca informator. Documentele obţinute recent din arhivele FBI arată clar că Walt Disney a fost agent informator plătit al FBI-ului. Aceleaşi documente secrete dezvăluie faptul că Walt Disney a fost mai târziu promovat într-o funcţie importantă şi alţii îi raportau lui. Şi scriitorul Marc Eliot susţine că, în 1940, şeful FBI din acea vreme, John Edgar Hoover, i-a propus lui Walt Disney să devină informator al serviciilor americane de informaţii interne al SUA. Eliot povesteşte că Disney era un conservator notoriu şi avea slăbiciune pentru tot ceea ce era american. Cu toate acestea, despre Disney se vehiculau şi anumite zvonuri cum că acesta era informator dublu, servindu-i şi pe sovietici.
Walt nu a avut nicio remuşcare să participe la „vânătoarea de vrăjitoare” declanşată în vremea aceea în citadela filmului împotriva acelora care simpatizau cu comunismul. Aceasta a pus pe jar Comisia pentru Activităţi Antiamericane a Congresului, printr-o interminabilă perindare de martori „prietenoşi” care şi-au denunţat prietenii, acuzându-i de comunism şi antiamericanism şi ruinându-le cariera.
Colaborarea cu FBI i-a servit lui Disney pentru a-şi controla personalul de desenatori cu înclinaţie spre grevă, nemulţumiţi de locul de muncă şi având tendinţa de a se înscrie în sindicat pentru a protesta faţă de salariile mizere oferite de patron. Unul dintre desenatori, care s-a confruntat cu represalii pentru că a participat la o grevă în 1941, a mărturisit că „Disney a refuzat să recunoască talentul desenatorilor săi care au lucrat ore în şir în laboratoarele sale la preţuri scăzute şi care au rămas nişte iluştri anonimi.”
În 1993, atunci când a apărut ştirea că Disney a lucrat ca agent secret pentru FBI, fostul şef al CIA, William Hedcock Webster, a contribuit alături de familia lui Disney la acoperirea acestui scandal. Webster a apărut la TV şi a spus că Walt nu a avut niciodată legătură cu FBI-ul. Unul dintre multele cazuri scandaloase în care era implicat Walt era acela al unei fetiţe de şase ani, Rose Marie Riddle, care fusese abuzată sexual şi dispăruse în 1961. Conform documentelor din arhivele FBI, agentul FBI W. G. Simon fusese cel care se întâlnise cu Walt pentru a discuta despre acest caz. Acelaşi Simon este una dintre persoanele care au declarat mincinos pentru public cum că Disney nu ar fi fost niciodată agent FBI. Ne întrebăm de ce este atât de important pentru FBI şi CIA să ascundă faptul că Walt Disney a fost agent FBI?
Un alt fapt divers interesant este că de-a lungul timpului Disney a folosit în mod repetat metode nu tocmai cinstite, dar sigure, de a obţine proprietăţi în teren. Acesta se înţelegea cu oficialii guvernamentali şi bancherii locali pentru ca familia sa, directorii Disney şi acţionarii Disney împreună cu familiile lor să reuşească să cumpere proprietăţile dorite pe care, după o anumită perioadă de timp, aceştia le vărsau în contul corporaţiei. Un exemplu ar fi Parcul de Istorie Americană din Virginia, din care Disney deţine 1800 de acri (peste 7284,42 hectare).”
.
…Ce urmărea, de fapt, “lucrarea” sa? Ce se ascunde, în spatele aparenţelor “serafice” a imaginilor filmelor walt-disney-ene şi în spatele “onorabilităţii” creatorului lor?
“<<În spatele faţadei plăcute a lui Disney se găsesc producţii de filme hard porno, snuff (filme care presupun filmarea unei crime), prostituţie, controlul minţii precum şi atragerea mai multor generaţii de oameni către practicile de vrăjitorie>>, susţine Fritz Springmeier, în cartea „Deeper Insights into the Illuminati Formula”. În America, nimeni nu a mai vândut ocultismul negru şi vrăjitoria aşa cum au făcut-o fraţii Disney. Film după film, acestea au fost aduse în atenţia publicului sub masca aşa-zisei distracţii. De exemplu, „Întoarcerea de pe muntele vrăjitoarelor” a fost una dintre cele mai mari promovări făcute vreodată vrăjitoriei.
Vincent Price a fost unul dintre principalii ocultişti care a introdus în lume multă oroare ocultă prin cărţile şi scenariile pe care le-a scris. A lucrat câteva proiecte pentru Disney şi a fost vocea lui Ratigan din „Marele şoricel detectiv”.
În ce priveşte filmele pentru adulţi, la un moment dat Disney a rămas dator sindicatelor. Pentru a putea plăti datoria, a început în secret să producă o cantitate mare de filme porno. Fritz Springmeier afirmă că directorul Joe Roth al studiourilor Walt Disney se ocupa de asemenea cu conducerea studiourilor Touchstone, Miramax, Hollywood, „care sunt toate create pentru a ascunde producţia de filme pentru adulţi aparţinând lui Disney”.
…Doar atât? O, NU! SATANA ESTE MULT MAI SEDUCĂTOR ŞI MAI CUMPLIT, MAI “HARNIC CRIMINAL, MAI CUMPLT “INVENTIV”, ÎN “OPERA” LUI , PRIN CARE SPERĂ SĂ NE CÂŞTIGE (PRIN DIZOLVAREA-RENEGAREA DUMNEZEIRII DIN ELE…) DUHURILE!!!
“Pare greu de crezut că desenele animate cu care cresc copiii noştri abundă de mesaje sexuale subliminale? Vă oferim câteva astfel de exemple, pentru a vă convinge singuri. Internetul abundă de analize detaliate ale unor filme de desene animate produse de Disney, care ascund astfel de mesaje subliminale.
În „Mica Sirenă”, unul dintre turnurile castelului (a treia coloană de la dreapta la stânga) prezintă un organ sexual masculin în erecţie.
Chiar şi preotul care oficiază o nuntă în desenul animat intră la un moment dat în erecţie.
În spatele cuvintelor cântecului din Mica Sirenă „Kiss the girl…” se află un grup Jamaican care pronunţă cuvinte africane pentru a blestema fiecare persoană care priveşte.
În filmul Alladin, dacă rulaţi încet filmul el spune foarte repede ca să nu se înţeleagă „good teenagers, take off your clothes” – „dragi adolescenţi, dezbrăcaţi-vă”.
Un alt desen animat faimos este “Pocahontas”. Faţă de povestea originală, Disney „a uitat” să precizeze că personajul principal se converteşte la creştinism.
Filmul animat ,,Lion King”– „Regele leu” conţine de foarte multe ori mesajul subliminal cu cuvântul „sex” şi „lie” (lie înseamnă a minţi). Dacă priviţi filmul Regele Leu cu încetinitorul, în multe imagini apare cuvântul sex. Una dintre cele mai evidente este în momentul când leul loveşte cu labele în pământ: În mijlocul particulelor de praf care se ridică, pe mijlocul ecranului, se formează cuvântul „sex”.
Mesaje subliminale cu cuvântul „sex” pot fi găsite şi în „Frumoasa şi bestia”.
“Gargoleys” este un serial de televiziune de desene animate, care este pură demonologie. Ideea principală a serialului este aceea că o rasă de demoni protejează New York City. Unul dintre personaje se numeşte Demona.
În interviul doctorului James Dobson, din cadrul emisiunii TV „Focalizare asupra familiei”, apare Mickey Mouse prezentând ultima producţie a lui Disney: cartea de benzi desenate „Crescând Homosexual”. În prezentarea cărţii „Crescând Homosexual”, purtătorul de cuvânt al Disney îi invită pe toţi adolescenţii de sex masculin să exploreze „frumoasa lume a homosexualităţii”.
va continua….
Topic: Meditaţii | Comments Off on COPILĂRIA COPIILOR NOŞTRI ESTE CUMPLIT AMENINŢATĂ! (1)
Sarmana bogatie
de Jianu Liviu-Florian | 29 Septembrie 2009
Sărmana bogăţie, râvnită în ascuns,
Oricât ai fi de mare, nu eşti îndeajuns –
Cine nu vrea, din tine, să guste, doar un ciob,
Să fie-o clipă Rege, uitând că este rob –
Dar toata munca Lumii, de când a fost creată,
O clipa, omenirea, n-a uns-o mai bogată –
De ploi bătuţi, pe câmpuri, sau perpeliţi de soare,
Ori programând în temple, cu jind, calculatoare –
Cu plug de lemn, în brazdă, sau consumând petrol,
Şi apă, şi uraniu – cu capul plin, sau gol –
Aceeaşi bogăţie, în imnuri, ne conduce,
În timp ce sărăcia e-a Domnului, pe cruce –
Cum ne-nvelim, perpetuu, în hainele ruşinii,
Necăpătând vreodată podoabe,cum au crinii –
Cum adunăm în jitniţi porumb, şi grau, şi boabe,
Uitând ca bogăţia de rod, e-n cele slabe –
Cum, unii peste alţii, ne căţăram spre gol,
Şi sinelui aducem obol după obol –
Sărmana bogătie, oricât am aduna
Până în ceasul morţii, ne-a mai rămas ceva
De înzestrat copiii, căpătuit nepoţii,
De pus în paradisul avutului, cu toţii –
Sărmana bogăţie, râvnită în ascuns,
Oricât ai fi de mare, nu esti îndeajuns –
Aceeaşi bogăţie, în imnuri, ne conduce,
În timp ce sărăcia e-a Domnului, pe cruce –
16 iunie 2009
Topic: Poezii | Comments Off on Sarmana bogatie
INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI (28) – Trădare Bolşevică (2)
de Florin Bădican | 28 Septembrie 2009
INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI
TRĂDARE BOLSEVICĂ 2
Era trecut bine de ora patru când, o femeie pupăzată intra în curtea comunistului Barbu; De cum trânti poarta după obicei şi educaţie, pupăzata începu să strige ca la tac-so în Prundu:
-Mă frati-miu, dar unde dracu te pitişi? Nu-i nimeni pacilea?
-Dar eu sunt nimenea, răspunse tovarăşul frate, în timp ce cu mâinile pline de sânge, ieşea de sub polată construită în mare pripă?
-Ce dracu păţâşi mă frati-miu, întrebă pupăzata care deacum se retrăgea speriată? Nu cumva te bătuşi cu ţâganii şi te spintecară pă la spate?
-Nu te speria soru-meo; Ăsta-i sânge dă la un viţăl junghiat.
-Bine mă frati-miu, dar acu ce vină mai avu şi bietu animal?
-El n-avu nici-o vină, dar cum ştia că orice-ar face, până la urmă tot un bou bălţat ajunge, îmi ceru cuţitu şi să sinucisă sângur.
-Bată-te să te bată! Nu ştiu, dar sângili mă sperie ăl mai mult.
-Ia nu mai fă pă nebuna şi intră-n casă mai repede, admonestă şi nu fără motiv tovarăşul care deacum încerca să pară cât mai îngrijorat cu putinţă.
-Să ştii că nebună-i nevastă-ta care te ţâne dăgeaba în curte, iar eu trecui pă la tine doar într-o doară; Dă fapt eu mă duceam la plotoneru dân capu străzii, dar mă gândii să trec şi pacilea.
-Picaşi la ţanc surioară; Eu chiar mă gândeam cum dracu să-i trimit tablagiului, nişte muşchi dăla bun; Nu dalceva, dar trebuie să închidă şi el ochii; De soro, doar nu dăgeaba să făcu poliţai.
-Nu te mai strofoca frati-miu; Las că-i duc eu muşchiuleţu preferat, raportă bucuroasă femeia pupăzată, după care râzând intră în casă.
Luată pe nepregătite, Rada care tocmai aprinsese focu în soba pe care o cratiţă aştepta carnea crudă de viţel, tresări puţin speriată; Cum încă n-o văzuse pe pupăzată, gazda întrebă:
-Dar cine-i acolo omule? Tu eşti mă Ioane, sau mi să năzări?
-Bună zâua cumnată, dar ia uite-n ce mai viaţă vă scăldaţi!
-Fă Rico, tu eşti? Bată-te să ta bată, dar ce rău mă speriaşi.
-Păi de ce mă cumnată? Într-o săptămână ajunsăi dă speriat?
-Vorbeşti prostii; Eşti o muere mişto şi numai bună de măritat.
-Ştiu fă, dar după cum să vede treaba, vă cam pusărăţ pă trai.
-Păi ca oamenii săraci! Acu ce-ai vrea, să răbdăm dă foame?
-Mai rău dă mine cumnată, dar cum n-am ce dracu să fac…,
-De fă Rico, eu ţ-am zis să-l laşi dracu dă curcan; Cum este-nsurat, vrea doar să te reguleze şi atâta tot; Tu ca proasta, mori în fundu lui, dă parcă s-ar fi termenat bărbaţii cu bani şi drugă mare.
-Da cumnată, dar ce dracu să fac? Ăsta-mi căzu cu tronc şi cu altu nu mă culc.
-De fă Rico, să-ţi fie troncu dă râs; Ascultă-mă pă mine, cu nenorocitu dă tablagiu pân la urmă tot vei da de dracu; Păi tu nu vezi că te regulează doar când nevastă-sa este plecată cine ştie unde?
-Auzi cumnată, răspunse întristată pupăzata, până azi îmi fuse ruşine să-ţi spun care-i năcazu, dar cred c-am şi dat dă dracu gol.
-Da fă Rico, dar cât îi dă gol? Să nu-mi spui că eşti borţoasă.
-Doar o proastă ca mine putea să rămâe borţoasă; Uite fă cumnată, astăzi taman daia mă duc la el; Vreau să-i cer nişte bani.
-Bani de la un tablagiu, dar pentru ce dracu? Ce vrei să faci?
-Cum pentru ce? Numai pentru a scăpa dă plodu pă care-l port în burtă; Acum pricepuşi dă ce mă tot ţân după curu tablagiului?
-Bine fă Rico, dar ce faci dacă în loc dă bani, curcanul îţi dă un şut în cur? Doar n-oi vrea să te procopsăşti c-un copil dân flori?
-Fă cumnată, eu cred că numai un prost ar putea să strice bunătate dă cur; Doar asta-i place ăl mai mult la mine, răspunse amanta care deacum încerca să facă haz de necazul în care căzuse.
-Eşti o toantă şi jumătate, dar ia spune-mi: Barbu ştie ce faci?
-Nu fă cumnată, dar să nu scapi cine ştie ce vorbă; Nu dalceva, dar cum este cam nebun, ar fi în stare să-mi sucească gâtu ca la găină.
În timp ce cumnata se străduia să explice ce şi cum să facă în chestiunea nedoritului plod, în casă intră val-vârtej tovarăşul Barbu; După ce înmână un pachet cu carne macră, fratele ordonă:
-Uite colea Rico; Dai pachetu poliţaiului şi zâci că este de la Barbu cheferistu; Ştie dumnealui când şi cum să închiză ochii.
-Da mă omule, dar nu este cam mult, doar pentru că închide nişte ochi?
-Fă nevastă, ia mai taci dân gură; La cât îi cer, cum dracu să fie prea mult?
-Cumnată, eu cred că frati-miu are dreptate; Doar nu-i dă în fieşcare zi.
-Bravo mă soru-meo! Uite că nici nu te ştiam prea dăşteaptă.
-Sunt mă frati-mio şi încă mă mai fac, dar acuşa chiar că plec.
-Rico, dacă nu vrei să dai dă dracu, ia aminte la ce-ţi spusăi.
-Da cumnată, dar pân la urmă poate fac la un fel convenabil.
-Fuga marş Rico, ordonă răsuflând uşurat, tovarăşul Barbu.
-Bine mă omule, dar acuşa ce dracu pui la cale? Doar nu tăiaşi dă pomană un viţăl cât un bou, întrebă Rada după plecarea pupăzatei.
-Fă muere, ordonă tovarăşul care deacum încerca să pară cât mai autoritar cu putinţă, după ce să înserează am câţiva tovarăşi la masă, dar cum este cam secretoşi, ar putea să se ferească dă tine.
-Să înţeleg că nu trebuie să vă stau pă cap?
-Fă muere, pricepuşi dă parc-ai fi nevasta tovarăşului Barbu.
-Păi atunci mă duc la vecina care ştie doar să tăifăsuiască.
-Bine fă muere, dar ai şi tu grijă ce dracu cleveteşti; Nu dalceva, dar copoii numa ce aşteaptă să mă înhaţe şi să mă bage iar la mititica.
-Ştiu că vrea să te înhaţe boii dă jandari; Doar nu mi-s proastă.
-Bravo fă muere, ordonă meticulos tovarăşul, dar până să te duci la vecină, scoate şi tu o sticlă cu ţuică; Nu dalceva, dar aş vrea să mă cinstesc cu tovarăşii care mai pă seară vine pă la mine.
-Bine mă omule, se declară de acord nevasta comunistului Barbu, după care bucuroasă plecă să execute ordinul tovarăşului de viaţă.
*****
Timp de aproape juma de oră, tovarăşii muncitori sosiră unu câte unu şi atunci când gazda-i întâmpina cu salutul care deacum le era atât de scump şi drag, se bucurau ca nişte copii fără minte.
-Noroc mă tovarăşu muncitor şi fii bine venit în casa mea.
-Noroc mă tovarăşu Barbu, salutau cu glas scăzut, după care bucuroşi nevoie mare, intrau cât mai repede în casa conspirativă.
După ce şi ultimul tovarăş trecuse cu bine de bariera copoilor de la Siguranţă, gazda se mai plimbă puţin prin curte; Câţiva câini mai lătrară o vreme la luna frumos colorată, după care sătui de atâtea inutile ham-hamuri, tăcură ne-împăcaţi; Cum totul părea să fie în ordine, gazda puse zăvoru la poartă şi frecându-şi mâinile de atâta bucurie comunistă, intră repede în casă.
-Noroc tovarăşi şi bine că n-avusărăţ parte dă copoi şi jandari.
-Noroc tovarăşu Barbu, răspunse în cor adunătura comunistă.
-Mă tovarăşilor muncitori, întrebă comunistul Barbu şi nu fără motiv, mai nainte da vorbi dă nişte săcrete secretoase, cred că trebuie să ştim dacă ne adunarăm cu toţii.
-Eu zic că este toţi tovarăşu Barbu, raportă un tovarăş care deacum încerca să glumească, dar mai bine strigaţi catalogu de la şcoală.
-Mă tovarăşu Găină, glume dân trastea să face doar la sărvici.
-Mai ales atunci când pentru a trece timpul, stăm şi flecărim.
-E bună şi gluma tovarăşu Barbu; La cât de săraci este muncitorii cheferişti, ce dracu să facă toată ziua? Glumeşte doar ca să nu le pleznască dibla.
-Da mă tovarăşu Găină, dar când comisaru şi copoii ne urmăreşte până şi la privata-n care ne facem nişte nevoi, nu cred că-i bine să glumim; Acu pricepi dă ce trebuie să fim cu ochii în patru?
-Ai dreptate tovarăşu Barbu, aprobară comuniştii care deacum păreau tot mai atraşi de mirosul cărnii de viţel; Deacuşa suntem cu ochii în patru părţi cardinale.
-Bă tovarăşi, mie-mi zâsă tânăru care fusese angajat la revizie, dar cum dracu-l chiamă? Ştiu că are un nume dă animal, dar uite că uitai cum îi zice.
-Nume dă animal? Nu cumva vorbeşti dăspre tovarăşu Lupu?
-Aşa bă tovarăşe; Uite că chiar tovarăşu Lup îmi zise cum că vagoanili va forma o garnitură în triaj şi abia dupaia va pleca pă frontu în care să luptă fraţii noştri sovietici.
-Da mă tovarăşe, numai că undeva cred că s-a stricat căruţu.
-Şi de ce dracu nu-l reparăm? Avem dăstule piese dă rezervă.
-Ştiu mă tovarăşu Barbu, dar cum dracu să-l mai reparăm dacă Lupu dăspre care vorbirăţ mai adineauri, fuse arestat dă nişte copoi dă la Siguranţă?
-Bine mă tovarăşu, dar când zâci că-l arestară?
-Azi pe la prânz tovarăşe Barbu; Fără să spue care-i motivu, îl săltară chiar când ne pregăteam să mergem la masă.
-Înseamnă că situaţia cu deversiunea să îmbârligă rău dă tot.
-În cazu ăsta noi cum dracu mai punem atâtea bum-bumuri?
-Chiar tovarăşe Barbu, acu va trebui să ne dăscurcăm altfel.
-Da mă tovarăşu Mişcă, dar nu te grijora; Tu nu ştii, dar bombili bum-bumuri este toate la loc sigur; La ordinul tovarăşului Beria şi pă care nu să poate să nu-l cunoaşteţ, le vom pune sub saşiuri.
-Bine tovarăşu, dar când dracu le mai aprindem? Te întreb doar pentru că tovarăşu Lupu mi-a spus cum că bombili poate fi găsâte şi dă copoi.
-Ştiu tovarăşe Mişcă, aprobă gazda şi nu fără dojană, dar nici noi nu putem arunca în aer, nişte vagoane care-i goale pă dinăuntru.
-Ai dreptate tovarăşe Barbu, dar pă fruntea noastră nu scrie cuvântu prost.
-Păi când toţi comuniştii este numai oameni dăştepţi şi taman buni pentru a domni în ţara lu Papură Vodă, cum dracu vrei să scrie cuvinte nasoale?
-Tovarăşe Barbu, dacă tot suntem nişte oameni dăştepţi, hai să le bubuim cât mai dăgrabă; Nu dalceva, dar până când face rost dalte vagoane, poate câştigă sovieticii în războiu mondial al lumii, îşi dădu cu părerea comunistul care nu întâmplător fusese eliberat de comisar Pitaru.
-Nu judeci rău tovarăşu Ştefan Gheorghiu, numai că-n celula noastră, toate să face la ordinul care trebuie să vie dă la centru; Acuşa înţelegi?
-Da mă tovarăşe Barbu, dar ordinu când dracu mai vine? Nu-ţi dai sama c-am putea fi arestaţi cu toţii, dă copoii comisarului Pitaru?
-Ia nu-ţi mai fă atâtea griji tovarăşe Mişcă; Nu peste multă vreme, va veni ordinul dă la centru şi doar atuncea va trebui să ne grăbim mai cu grabă.
-Aşa vom face tovarăşe Barbu, dar ştii ce n-am priceput eu?
-Ia spune-mi tovarăşu Găină? Ce ţi se pare atât dă ne înţeles?
-Pân acu abia dacă ne întâlneam câte doi, doar ca să mai şchimbăm câte-o vorbă, iar astăzi noi facem şedinţă în toată regula; Păi bine tovarăşi, dacilea copoii lu Pitaru nu ne va lua ca dân oală?
-Mă tovarăşu Găină, reproşă gazda şi nu fără motiv, ăi care face în pantaloni dă frica copoilor, nu este nişte comunişti în care fraţii sovietici, să aibă încredere la bine şi mai cu seamă la greu.
-Păi tovarăşe Barbu, numa să vină mai repede fraţii sovietici; Atuncea o să vedeţi ce încredere mai insuflează muncitorii români şi cât de mult se va bucura.
-Ai dreptate tovarăşe Ghiorghiu, dar ca să avem mai mult curaj, nu cred c-ar fi rău să cinstim un păhărel de ţuică bătrână; Nu dalceva mă tovarăşilor muncitori, dar muerea mai să n-o scoaţă dân beciul pitit la subsolu dă sub casă.
După ce umplu ţoiurile aliniate ca nişte răcani instruiţi, tovarăşul Barbu toastă de la înălţimea celor patru clase primare; Clase absolvite în şapte ani, cu foarte multe plocoane şi cu ceva parale:
-Tovarăşi, să bem pentru victoria când la fel ca muncitorii sovietici, o să-i băgăm la pârnaie pă toţi boierii, pă toţi patronii şi nu-n ultimu rând pă regili care-i neam cu nemţii şi cu germanii.
-Noroc mă tovarăşe Barbu; Altfel nici n-are cum să fie, hotărâră în plen muncitorii, după care băură cu poftă licoarea ce-avea să însufleţească şi mai mult, şedinţa celor câţiva comunişti români.
-Bună ţuica bătrână, aprobă pozitiv unul dintre tovarăşi!
-Păi dacă arde ca focu, îşi dădu cu părerea tovarăşul Găină.
-Dacă-i ţuică de Piteşti, cum dracu să nu arză ca focu? Acu dacă tot vă plăcu atât dă mult, eu zic să mai mergem un rând, hotărî tovarăşu Barbu, după care umplu ţoiurile aşezate-n neorânduială, pe aceeaşi masă de lemn scorojit de vremuri şi de multă indolenţă proletară.
-Te gândişi la toate, aprecie pozitiv tovarăşu Ghiorghiu, după care însetat, dădu pe gât lichidul ce părea să fie mai tare şi mai gălbui.
-De mă tovarăşi, raportă gazda care dintr-o pornire proletară, părea să fie mândru de misiunea ce avea să-i ofere adevărate împliniri bolşevice, eu doar pentru cauza muncitorilor, făcui ce putui.
*****
Până spre dimineaţa zilei de Sâmbătă, garnitura formată doar din câteva vagoane de marfă, se afla garată în staţia Goleşti şi din ordinul cine ştie cărui impegat, fusese trasă pe o linie de aşteptare; Tocmai bătuse ora nouă când, soldaţii care asigurau paza întregii garnituri, executară un ordin venit de cine ştie unde; Se aliniară pe un peron din faţa staţiei şi lăsară trenul de marfă în grija tovarăşilor muncitori; Bucurându-se de momentul care deacum părea prielnic, cei câţiva tovarăşi se năpustiră asupra vagoanelor şi aprinseră fitilele bum-bumurilor care trebuia să arunce în aerul parfumat de fumul unei locomotive, speranţa de libertate a întreg neamului românesc; După ce săvârşiră isprava pentru care Scaraoţki putea să le acorde diplome de merit, cei câţiva muncitorii se retraseră într-un loc în care nu de multă vreme, aştepta un camion cu prelată; Până la urmă urcară cu toţii în maşina care deacum urma să-i scoată cât mai repede cu putinţă, dintr-un spaţiu atât de exploziv; Văzându-se sub prelată, tovarăşul Barbu întrebă cu aceeaşi hotărâre proletară:
-Mă tovarăşi, da şoferu ăsta ce mama dracu face dă nu mai porneşte? Te pomeneşti că-l apucă burta şi în loc să pornească motoru, stă în privata gării.
-Ia lasă-l în pace tovarăşe Barbu; Va porni el pân la urmă.
-Da mă tovarăşi, dar eu care stau foarte bine cu urechili, nu auzâi pân acuşica nici-o bubuială care să arunce-n aer trinul făcut dân vagoane dă marfă.
-Ai dreptate tovarăşe Găină, pân acuşa trebuia să sară în aer toată gara Goleşti; Ce dracu s-o fi întâmplat, doar aprinsărăm atâtea fitile?
-De mă tovarăşe Mişcă, nici eu nu ştiu ce dracu să mai cred.
-Nu ştiu dă ce dracu mă tovarăşi, dar acilea nu-i lucru curat.
-Ai dreptate tovarăşe Mişcă, ordonă şi nu fără motiv muncitor Găină; La cât dădurăm dracilor să înghită, acilea trebuia să fie iadul pă pământ.
În timp ce comuniştii secretarului Ştefan Ghiorghiu se străduiau să înţeleagă ce se întâmplase, prelata din spatele camionului era dată la o parte; Ochiul istoriei va încerca să-i pozeze pe cei care hulindu-l pe Dumnezeu, cătau într-o vreme tulbure, câţiva demoni care să le asigure viaţa şi viitorul îndepărtat; Aflat în spatele soldaţilor care executând un ordin, înconjuraseră camionul plin sabotori, comisar Pitaru ordonă cu aceeaşi voce fermă: Cred că aşa trebuia să fie domnule maior, dar de astă dată n-am prins decât nişte infractori mărunţi; La secţie cu tovarăşii; Încărcat cu sabotori, camionul militar porni cu viteza mijlocului de secol, îndreptându-se spre şoseaua naţională; După doar câteva sute de metri, maşina în care se aflau tovarăşii pe care nu întâmplător spionajul sovietic îi făcuse cadou celor de la Siguranţă, reduse din viteza care la vremea războiului nu permitea celor cu frică de Dumnezeu, să evadeze spre o lume mai bună; Mulţumindu-ne cu lumea în care ne-am născut, să fim atenţi la căruţa care blocând camionul pentru puţină vreme, o coti printre două rânduri de pruni şi în cele din urmă se opri în grădina unui presupus gospodar.
-Da comisare, dar ce dracu facem cu cei din căruţă, întrebă şi nu fără motiv maiorul care din cauze nu prea greu de înţeles, conducea maşina care n-avea nici măcar număr de înmatriculare?
-Ai răbdare domnule maior; Nu vezi păduricea de salcâmi?
-Încă mai mai văd comisare; Din fericire, n-am orbul găinilor.
-Foarte bine domnule maior; Opreşti la intrarea în pădurice.
-Bine comisare, dar nu-i prea riscant de unu singur? Nu te supăra, dar cred că pentru siguranţa unui mare expert în criminalistică, va trebui să mergem împreună.
-Mulţumesc domnule maior, dar de unde ştii că sunt singur?
-Ştiu doar că nu ai încredere şi asta de foarte multă vreme.
-Domnule maior, de astă dată n-am avut încotro şi a trebuit să mă încred în câţiva ofiţeri de nădejde; Deacum sper să-i găsesc printre tufişurile pe care le vezi înşirate pe marginea drumului.
-Bine domnule comisar, raportă maiorul care nu fără motiv oprea maşina la marginea pădurii de salcâmi, dar eu unde să vă aştept? N-ar fi bine în acest loc?
-Nu domnule maior; Ne vedem la secţie, ordonă comisarul care hotărât încerca să dispară în pădurea lipsită de frunze şi viaţă.
În timp ce comisar Pitaru Nicolae se întâlnea cu nişte băieţi de încredere, căruţaşul coborî de pe şuzletul din faţă; Deschise o poartă de laţi şi trase căruţa-n curte; Vădit îngrijorat, tocmai scotea resteul din jug şi încerca să elibereze boul de hăis când, gospodina care deacum sta proţăpită în uşa grajdului, începu să strige c-o furie tot mai greu de stăvilit:
-Bine că venişi mă omule! Nu dalceva, dar dă mai chiauneai pă cine ştie ce coclauri străineşti, acuşa mai că trebuia să-ţi dau dă pomană.
-Fă muere, taci dracu dân gură şi nu mai vorbi atâtea prostii.
-Păi cât vrei să mai tac mă omule? Tu mai mereu faci ca tine şi nu ştiu cum dracu să întâmplă, dar mai totdeauna iese pă da îndoaselea.
-Ia lasă tu clanţa şi mai bine zâ-mi dacă mă cătară tovarăşii.
-Cum vrei mă omule bolând şi rău, răspunse femeia cu glas abia şoptit, dar să ştii că de câteva ceasuri, în casă te aşteaptă un coşar.
-Cine dracu zici că mă aşteaptă, întrebă puţin mirat căruţaşul?
-Mă omule, ăsta-i un coşar care-mi zâsă, dar cu mare fereală: Auzi mă ţaţo, ca să vorbesc unui Croitor, pe mine m-a trimis tovarăşu Barbu.
-Fă muere, ia nu mai cleveti şi vin-o niţăluş pân la mandea.
-Ce dracu vrei mă omule, întrebă femeia cu acelaşi glas scăzut?
-Muere proastă, cred că deacuşa ceva nu-i în regulă; Cine ar putea să fie coşaru? Ce dracu fă Nuţo, doar n-avem nici-un coş dă curăţat.
-Bine mă omule, dar tu dă ce crezi că ceva n-ar fi în regulă?
-Păi fă muere tâmpită, ceva nu să potriveşte cu nici-un chip.
-Dar până astăzi cum dracu să potriviră toate câte le făcuşi?
-Uite că se potriviră, dar nu mai sta ca proasta şi ajută-mă să duc sacu ăsta în pătul; Fă muere, tu eşti surdă sau căpiaşi deabinelea?
Văzându-şi sacul asigurat, gospodarul intră în casă; Abia dacă deschise uşa când, coşarul care deacum părea să-şi fi pierdut răbdarea, atacă în forţă:
-Mă omule, să ştii c-am venit doar pentru două coşuri mari.
-Bine mă coşar necunoscut, dar nu-i prea dăvreme? Nu dalceva mă omule, dar pân la vară este timp berechet, răspunse gospodarul luminându-se la faţă.
-Ştiu mă tovarăşe Croitoru, numai că pentru tine timpul s-a oprit; Nu eşti tu sabotoru pe care-l cătăm de atâta amar de vreme, întrebă şi nu fără motiv falsul coşar?
-Da mă coşarule, răspunse bâlbâit comunistul, numa că eu…,
-Numai că ce mă comunist idiot, întrebă motivat locotenent Lupu, în timp ce scotea un pistol pregătit pentru tragere?
-Vroiam să vă spun că eu sunt doar peştişoru cel mai mititel.
-Şi tu vrei să cred că peştele cel mare ne-a scăpat pentru a cine ştie câta oară? Asta trebuie să înţeleg tovarăşe Croitoru, întrebă locotenentul care nerăbdător, îl încătuşa pe sabotorul comunist?
-Tu n-ai decât să crezi ce vrei coşar Lupu; Eu ştiu că voi fi arestat pentru cine ştie câtă vreme, dar dă ciripit n-am să ciripesc niciodată.
-Bă comunistu dracului, ameninţă furios locotenentul care deacum se vedea deconspirat, după prima şedinţă cu pumn de fier, cred c-o să ciripeşti şi ce ştii şi ce nu ştii.
-Asta rămâne de văzut coşar Lupu; Astăzi poate că este greu de crezut, dar până la urmă cred că va muri toţi pumnii de fier; Aşa să ştii coşarule.
-Ieşi afară comunist idiot; Nu dalceva, dar cred c-a venit vremea să mergi la mititica, ordonă ofiţerul care dincolo de regretul deconspirării pe ultima sută de metri, încerca să se mulţumească cu prada pentru care maiorul Botez îl va felicita şi-l va premia.
-Aoleu coşarule! Acu dă ce Doamne iartă-mă-l legaşi cu nişte zăbale dă fier, începu să strige disperată, nevasta tovarăşului Croitoru?
-Taci fă muere dân gură şi nu te mai văicări ca proasta; Când o vedea că alţii calcă legea ţării sovietice, îmi va da drumu imediat.
-Eşti un prost mă omule! Pă-i vinovaţi nu-i prinde niciodată.
-Mă femeie, ordonă sever locotenentul Lupu, ia nu mai boci de pomană; Pentru cât rău făcu, din puşcărie nu-l mai scapă nici dracu.
-Bine maică, dar nu-i sânguru vinovat; Păi dă ce numai pă el?
-Ai dreptate femeie; Acu deschide uşa de la pătul şi vom aresta un infractor mai mare decât el, ordonă cu fermitatea-i cunoscută comisarul care însoţit de câţiva băieţi special pregătiţi pentru astfel de acţiuni, săriseră pârleazul care da spre grădină şi intraseră în curte.
-Mă omule, să ştii că eşti un prost; Ia uite în ce căcat intraşi.
-Fă muere, taci dracu din gură; Nu vezi că spui numa prostii?
-Ia spune tovarăşe Croitoru, în afară de sabotorii pe care ia pus să arunce în aer un tren minat doar cu nişte artificii expirate, ce alt cadou zici că ne-a mai trimis lunganul din Domneasca?
-Păi dacă tot venişi pân acilea, dă ce nu vezi cu ochii tăi, raportă în doi peri comunistul?
-Nu vă supăraţi domnule comisar, dar asta-i treaba poliţiei, raportă locotenentul Lupu, pentru ca mai apoi să dea năvală peste femeia care blestemând nefericita-i soartă, tocmai intrase în pătul.
Lipsa de experienţă şi încercarea de-a se împăuna în faţa unui comisar de la Siguranţă, făcură din locotenent Lupu Valeriu, o ţintă sigură pentru banditul care înarmat c-un pistol dăruit de lungan, trase fără să ezite câteva gloanţe ucigaşe.
-Banditu dracu, înjură comisar Pitaru Nicolae, cu patima birjarului calificat la locul de muncă, după care urcă o scară de lemn şi descărcă pistolul în asasinul domnişoarei Sonia!
Topic: Romane | Comments Off on INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI (28) – Trădare Bolşevică (2)
POEME DE PE MUNTELE NOPŢII…
de Nicolae Nicoară-Horia | 26 Septembrie 2009
Ca un tulnic de rouă…
Duminică, 12 iulie, ora 0.12.
Nu mi-e somn,
Nici
Somnului
Nu i-e somn
De
Mine!
Stau căţărat
Pe Muntele nopţii
Şi scriu
Cu lumină
De tine…
Aici,
Deasupra lumii,
Doamne,
Ce linişte
Mi-i!
Sunt ca un tulnic
De rouă
Vestind răsăritul
Soarelui
La „Târgul de Fete”,
Tot aşteptând
Lângă lada de zestre
Mireasa
Ce
Vine,
Ori
N-o să mai vină!…
Vâlceaua…
ora 0.22
Aşa îmi spunea
Vâlceaua
Aceea,
Frumoasa
De
Ea!
Tu ştii
Că ni-s dragi?
Şi curgea,
Tot curgea suspinând
Pe sub umbra
Rănită
De fagi…
Parcă îi simt
Şi acuma izvoarele,
Sărutându-mi picioarele
Cu răcoare
De-argint…
***
ora 01.03.
De ce te ascunzi
După mine
Acum?
Acolo
E
Luna…
***
ora 01.30.
Mi-ai luat Poemul
Deoparte…
Ce tot şuşotiţi
Împreună
Acolo
De
Mine?
***
ora 02.02.
Latră afară
Un
Câine-
După umbra lui
Poate…
***
ora 02.07.
Mi-a luat mâinile
Sărutul
Tău-
Lasă-mi-le
Să
Te
Scriu…
Şi
N-o să-ţi pară
Rău…
***
ora 02.20.
De ce
Nu mă crezi
Din
Cuvintele
Mele?
Culcă-te
Cu ele
Şi
Taci…
***
ora 02.28.
Lasă-mă să respir,
Nici cum
Vreau
Eu,
Nici cum
Gândeşti
Tu-
Cum îmi spune
Îngerul…
***
ora 02.33.
Sunt singurătăţi
De care
Nu se poate
Atinge,
Singurătatea mea
De
Tine…
***
ora 02.40.
Nu mai am loc
De mine.
De
Tine
E prea
Mult
Şi nu ştiu
Cu el
Ce
Să mai
Fac…
***
ora 02.55.
Sunt atât de odihnit
De parcă
Aş fi dormit
Toată Viaţa…
Undeva
Simt
Cum se doare
De
Ziuă…
***
ora 02.58.
Ce îmi tot numeri
Acolo
În
Gând
Amintirile?
Una,
Două,
Trei
Ş.a.m.d.
Până
La capătul
Lor…
***
ora 03.00.
De ce umbli
Cu paşii
Mei,
Unde vrei
Să
Mi-i
Duci?…
***
ora 03.03.
De ce te uiţi
Aşa
La mine
Ca o singurătate?
Ia-mă cu stelele
Dorului,
Cu
Toate,
Şi du-mă
În
Duhul
Poemului
Tău…
***
ora 03.07.
Niciodată nu am scris
Atât de mult
Într-o
Singurătate
Pe
Muntele
Nopţii,
Cu atât de puţine
Cuvinte…
***
ora…
Am adormit
Şi
Mâna
Mea scrie
Încă…
Topic: Poezii | Comments Off on POEME DE PE MUNTELE NOPŢII…
« AnteriorulUrmătorul »
