SEMNAL EDITORIAL
de Radu Botiş | 1 Noiembrie 2026
UZPR,Filiala Maramureș
„Lumină Lină” – spiritualitate și cultură românească la New York
Publicațiile românești din diaspora păstrează, prin fiecare ediție, legătura dintre limba maternă, memoria comunității și creația contemporană. În această lucrare de continuitate se înscrie revista „Lumină Lină / Gracious Light”, al cărei număr 4, anul XXXI, octombrie–decembrie 2026, aduce cititorilor un sumar bogat, deschis reflecției teologice, literaturii și dialogului cultural.
Editată la New York de Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, revista apare sub direcția pr. prof. univ. dr. Theodor Damian, având-o ca redactor-șef pentru România pe Mihaela Albu. Întâlnirea autorilor din țară cu cei din diaspora conferă publicației diversitate și susține circulația ideilor într-un spațiu cultural unit prin limba română.
Deschiderea numărului îi aparține lui Theodor Damian, cu studiul „Taina Nașterii Domnului”, o meditație asupra Întrupării și a iubirii dumnezeiești pentru om. Așezat în pragul sărbătorilor creștine de iarnă, textul oferă ediției un reper spiritual, continuat prin colinde și creații lirice în care se întâlnesc rugăciunea, uimirea și speranța.
Eseul își găsește expresii distincte în contribuțiile lui Dan Anghelescu, prin „Arta sunetelor – ca ființare în spațialitatea spirituală a ecleziei”, și ale lui Al. Florin Țene, prin „Subtilitățile drepturilor omului în poezia lui Radu Gyr”. Relația dintre artă, conștiință și spiritualitate deschide astfel mai multe direcții de lectură și interpretare.
Rubricile „Eminesciana” și „Brâncușiana” readuc în atenție repere fundamentale ale culturii naționale. Nicolae Mareș urmărește receptarea lui Eminescu în Polonia, iar Zenovie Cârlugea abordează, pornind de la cartea lui Tudor Nedelcea, traseul cultural care îi leagă pe Alexandru Macedonski, V. G. Paleolog și Constantin Brâncuși.
Poezia ocupă un loc însemnat în arhitectura revistei. Vocile reunite în paginile acesteia explorează memoria, credința, fragilitatea omului și căutarea sensului. În acest context sunt publicate, la paginile 46–47, și poemele subsemnatului: „Clopotul serii”, „Pe prispa veșniciei” și „Cămătarul de suflete”.
Consistentă prin varietatea cărților discutate, rubrica „Cărți în Agora” susține întâlnirea dintre creație și receptarea critică. Literatura contemporană, recuperarea scrierilor exilului și reflecția spirituală alcătuiesc aici un spațiu fertil de dezbatere. Începând cu pagina 101, Angela Simionca semnează articolul „Între tăcere și revelație – despre arhitectura spirituală a volumului «Taina poruncilor» de Radu Botiș”.
În aceeași rubrică, de la pagina 105, Dan D. Gîrjoabă este prezent cu articolul „Între ape și cer. Geografia unei conștiințe poetice”, dedicat volumului „Între ape și cer” de Veronica Balaj. Contribuția sa completează seria întâlnirilor critice propuse de revistă, aducând în atenția cititorului creația unei autoare cu o voce distinctă în literatura contemporană.
Paginile aniversare dedicate lui Marcel Miron, medalionul consacrat arhimandritului Iustin Pârvu și cuvântul de despărțire adresat părintelui și poetului Dumitru Ichim exprimă grija publicației pentru oameni și pentru moștenirea lor. Evocarea devine, în aceste pagini, un act de recunoștință și de transmitere a memoriei.
Revista își păstrează totodată atenția asupra problemelor prezentului. În rubrica „Punctul pe I”, Theodor Damian discută despre creația literară și impostură în epoca inteligenței artificiale, precum și despre publicarea unui articol în mai multe reviste. Sunt teme care privesc direct responsabilitatea semnăturii și încrederea dintre autor, redacție și cititor.
Prin această ediție, „Lumină Lină” continuă să adune în jurul cuvântului scris experiențe, sensibilități și preocupări românești de pe ambele maluri ale Atlanticului. Cititorul găsește aici prilej de reflecție, întâlniri literare și mărturii ale unei comunități care își cultivă limba și credința. La New York, cultura română își păstrează astfel o vatră vie, întreținută prin consecvență editorială și dragoste pentru valorile spiritului.
Topic: Diverse | Fără Comentarii »
𝗖𝗢𝗡𝗖𝗨𝗥𝗦𝗨𝗟 𝗡𝗔Ț𝗜𝗢𝗡𝗔𝗟 𝗗𝗘 𝗖𝗥𝗘𝗔Ț𝗜𝗘 𝗟𝗜𝗧𝗘𝗥𝗔𝗥Ă“𝗙𝗔𝗦𝗖𝗜𝗡𝗔Ț𝗜𝗔 𝗠Ă𝗥𝗜𝗜
de admin | 27 Octombrie 2026
Topic: Diverse | Fără Comentarii »
𝗖𝗢𝗡𝗖𝗨𝗥𝗦𝗨𝗟 𝗡𝗔Ț𝗜𝗢𝗡𝗔𝗟 𝗗𝗘 𝗖𝗥𝗘𝗔Ț𝗜𝗘 𝗟𝗜𝗧𝗘𝗥𝗔𝗥Ă
de admin | 25 Octombrie 2026
“𝗙𝗔𝗦𝗖𝗜𝗡𝗔Ț𝗜𝗔 𝗠Ă𝗥𝗜𝗜”, 𝟮𝟬𝟮𝟲
𝗖𝗼𝗺𝗽𝗼𝗻𝗲𝗻ț𝗮 𝗝𝘂𝗿𝗶𝘂𝗹𝘂𝗶
– 𝗣𝗿𝗲ș𝗲𝗱𝗶𝗻𝘁𝗲 – Ovidiu Dunăreanu – scriitor, președintele Uniunii
Scriitorilor din România, filiala Dobrogea;
𝗠𝗲𝗺𝗯𝗿𝗶:
– 𝗦𝗲𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮 “𝗣𝗼𝗲𝘇𝗶𝗲”:
– Emilia Dabu – scriitor, membru al USR Dobrogea;
– Cornelia Grozavu – scriitor, coordonator secțiunea
“Poezie” din cenaclu;
– 𝗦𝗲𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮 “𝗣𝗿𝗼𝘇ă 𝘀𝗰𝘂𝗿𝘁ă”:
– Cristina Tamaș– scriitor, membru USR Dobrogea;
– Gh. Mihalache – scriitor, coordonator secțiunea
“Proză” din cenaclu;
– 𝗦𝗲𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮 „𝗘𝗽𝗶𝗴𝗿𝗮𝗺ă”:
– Petru-Ioan Gârda – scriitor, membru Uniunea Epigramiștilor
din România;
– Dan Norea – umorist, coordonator secțiunea „Literatură
umoristică” din cenaclu;
𝗣𝗿𝗲𝗺𝗶𝗶 𝘀𝗽𝗲𝗰𝗶𝗮𝗹𝗲:
Premiul special al juriului: Eugenia Dobrotă – Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale „Amiral Ion Murgescu” ;
Premiul Cercului Militar Constanța: Elena Hăișan – Cercul Militar Iași;
Premiul Cenaclului literar “Mihail Sadoveanu”:
– Nicolae Bunduri, Brașov (Poezie);
– Angela Petre, Cercul Militar Buzău
(Proză scurtă);
Premiul revistei “Litere Euxine”:
– Ana Văcărașu, Pașcani, Iași (Poezie);
– Sergiu Ivanov, Brașov – (Proză scurtă)
Premiul pentru originalitate în abordarea temei :
– Ana-Maria Zlăvog – Brăila (Proză scurtă);
Premiul pentru contribuţie la dezvoltarea spiritualităţii la Pontul Euxin:
– Mihaela Lazia – Valu lui Traian, Constanța
(Poezie);
𝗦𝗲𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮 „𝗣𝗼𝗲𝘇𝗶𝗲”
Trofeul – Georgeta Lipovanciuc – loc. Durlești, Rep. Moldova;
Premiul 1 – Simona-Florentina Dobrin, București;
Premiul 2– Silvia Dângă, Constanța ;
Premiul 3 – Andreea Sîia , Loc. Smeura, jud. Argeș;
Mențiune – Marius Graure – Cercul Militar Pitești;
𝗦𝗲𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮 „𝗣𝗿𝗼𝘇ă 𝘀𝗰𝘂𝗿𝘁ă”:
Trofeul – Alexandra-Iulia Zecheru, Cercul Militar Buzău ;
Premiul 1- Lorena-Andreea Danciu – Colegiul Național Militar
„A.I.Cuza”;
Premiul 2- Radu Botiș, loc. Ulmeni, jud. Maramureș;
Premiul 3- Maria-Andreea Stancu, Loc. Baciu, jud. Cluj;
Mențiune- Gabriel Moldovan, Sibiu ;
𝗦𝗲𝗰ț𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮 „𝗘𝗽𝗶𝗴𝗿𝗮𝗺ă”:
Trofeul – Mirela Grigore, Rm Sărat, Buzău ;
Premiul 1 – Laurențiu-Florentin Ghiță, București ;
Premiul 2– Viorel Frîncu, Cercul Militar Buzău ;
Premiul 3 – Liviu Băițel, Constanța ;
Mențiune – Tiberiu Bălcescu, Cluj-Napoca
Topic: Diverse | Fără Comentarii »
Poezia ca reflecție a absenței și expresie a libertății interioare
de admin | 12 Octombrie 2026
Prof. Ana-Cristina Popescu,UZPR
Volumul Taina poruncilor semnat de Radu Botiș se constituie într-o arhitectură lirică profundă, articulată în jurul unor teme esențiale ale spiritului contemporan: timpul interior, moartea ca prag de sens, libertatea de expresie în fața constrângerilor existențiale, umbra ca alter ego și tăcerea ca vector de cunoaștere. Poezia devine, în această paradigmă, nu doar un act estetic, ci un demers gnoseologic și ontologic, o căutare a sensului într-o lume în care certitudinile se destramă și valorile sunt supuse unei crize continue de legitimare. Sub un aparent calm al discursului liric, se resimte tensiunea unei gândiri lucide, filtrate prin simplitatea stilului alb, lipsit de podoabe retorice, dar nu de adâncime. Versul liber practicat de autor nu este un refuz al formei, ci un exercițiu de eliberare interioară, un spațiu de respirație a ideii, a intuiției și a fragilității umane. Se conturează astfel o poetică a absenței – în care ceea ce nu este spus capătă uneori mai multă forță decât ceea ce este articulat în mod explicit. Titlul volumului – Taina poruncilor – trimite subtil la o dimensiune spirituală, aproape sapiențială, în care poetul nu impune, nu definește, ci propune o reflecție tăcută asupra rosturilor, echilibrului și dezechilibrului lumii. „Poruncile” nu sunt formulate în sens teologic strict, ci ca enigme ale conștiinței, interogații ale identității și ale libertății personale în raport cu alteritatea, cu timpul și cu destinul. Astfel, lirismul lui Radu Botiș nu este unul confesiv în accepțiunea biografică, ci meditativ și existențial, cu o certă dimensiune etică. Ciclurile lirice se succed nu doar ca teme poetice, ci ca etape ale unei inițieri interioare: de la Triumful așteptării și Moartea și infinitul, până la Libertate expresivă sau Votul umbrei. Acestea compun un parcurs poetic ce reflectă neliniștile gândirii critice, dar și deschiderea către transcendență. În fond, volumul este o călătorie a eului între vizibil și invizibil, între concretul destructurat al realității și abstractul încărcat de sens al conștiinței poetice. Din punct de vedere stilistic, poezia se remarcă printr-o economisire a expresiei, dar nu și a emoției. Imaginile sunt epurate de excesul metaforic, dar păstrează o vibrație simbolică rafinată. Poetul recurge frecvent la repetiții semantice, reluări subtile, contraste între lumină și umbră, între început și sfârșit, în cheie elegiacă sau profetică, în funcție de natura temei abordate. Tăcerea, în această ecuație, nu este absență a rostirii, ci o formă superioară de revelație. O altă direcție semnificativă a lecturii este aceea a dimensiunii civice și critice a poeziei. Versurile din seria Votul umbrei, Votul orbului sau Votul degeaba sunt construite ca alegorii ale neputinței de a alege într-o lume dominată de confuzie și impostură, reflectând lucid criza democrației și a libertății de conștiință într-un registru liric de mare forță. Fără a denunța Taina poruncilor direct, autorul propune o critică subtilă, în care tăcerea și umbrele capătă o greutate simbolică devastatoare. În final, Taina poruncilor este o carte a inițierii prin poezie, a descifrării tainelor eului și ale lumii prin cuvântul așezat între sens și absență. Este o invitație la tăcere, la reflecție și la recunoașterea propriei umbre. Un volum matur, dens, sobru, dar luminat de intuiția unei frumuseți care nu se lasă prinsă în formule, ci doar sugerată în spațiul alb al versului liber. Această poezie nu se oferă pe de-a-ntregul la prima lectură. Ea cere timp, pauze, reluări și, mai ales, cere un cititor pregătit să nu caute răspunsuri, ci ecouri. Pentru că, în cele din urmă, adevărata taină nu stă în cuvintele scrise, ci în tăcerea care rămâne după ele. Volumul Taina poruncilor se așază, cu demnitate și echilibru, în rândul scrierilor poetice cu vocație spirituală și meditativă, propunând o revenire la marile întrebări ale ființei, în lumina unor repere care, deși vechi, nu și-au pierdut actualitatea și forța interioară. Într-o epocă marcată de relativism moral, de zgomot informațional și de dezorientare axiologică, lucrarea de față aduce o chemare tăcută, dar fermă, spre reîntemeierea ființei pe temeiul poruncii – înțeleasă nu ca normă impusă, ci ca enunț sacru, revelator, și mai ales trăit în taina sufletului. Poezia autorului este una epurată de ornament, așezată într-un vers alb sobru și reținut, dar care răzbate cu putere tocmai prin această austeritate stilistică. Dincolo de expresie, cititorul atent va descoperi o tensiune interioară a textului, o căutare continuă a unui echilibru între ceea ce trebuie și ceea ce se poate, între idealul poruncii și fragilitatea umană. În acest sens, poezia din Taina poruncilor nu oferă soluții facile, ci provoacă la asumare, la dialog interior, la confruntarea cu sine. Deosebit de interesantă este și arhitectura volumului – poeziile nu sunt grupate arbitrar, ci urmează un fir tematic coerent, aproape inițiatic, în care fiecare text pare a deschide o treaptă nouă a unei urcări tăcute, interioare, către înțelegere și liniște. Porunca devine astfel nu un zid, ci o scară. Nu o interdicție rece, ci o invitație la devenire, la transcendență și la umilință creatoare. Este demn de remarcat modul în care autorul îmbină reflexivitatea filozofică cu sensibilitatea religioasă. Nu suntem în fața unui discurs teologic, ci a unei meditații lirice în care logosul se îmbracă în emoție, iar metafora devine uneori rugăciune. Fără a cădea în didacticism, versurile păstrează un ritm sacru, respirând din adâncul unei credințe tăcute, dar neclintite. Astfel, Taina poruncilor nu este doar o carte de poezie, ci și un act de mărturisire, de slujire prin cuvânt. Am avut bucuria de a citi acest volum într-o perioadă în care întrebările despre rost, echilibru moral și simplitate spirituală îmi erau mai vii ca oricând. A fost, pentru mine, o întâlnire cu o poezie care nu strigă, dar care pătrunde. Cu o voce care nu impune, dar care înrâurește. Cunoscând autorul, pot spune cu sinceritate că poezia sa nu este un exercițiu estetic, ci expresia unei trăiri autentice, izvorâte din slujirea concretă a Cuvântului, în viață, în comunitate, în liturghie și în propria inimă. În această autenticitate rezidă forța volumului: fiecare vers pare scris nu doar cu mâna, ci cu rugăciunea. Taina poruncilor nu este o carte care se consumă într-o lectură. Este un text care se cere recitit, lăsat să lucreze în timp, ca un text sapiențial. E, poate, o carte ce ar trebui ținută aproape, asemenea unei icoane scrise în cuvinte. Această apariție editorială va fi, fără îndoială, o referință valoroasă pentru cei care caută profunzimea discretă a poeziei spirituale românești.
Topic: Recenzii | Comments Off on Poezia ca reflecție a absenței și expresie a libertății interioare
« Anteriorul
