3-IAR AM MURIT…
de Adrian Botez | 13 Februarie 2010
iar am murit
nu ştiu cum se face că
n-am fost atent – şi
iar am murit
totdeauna – mori dintr-o
neatenţie la
viaţă
*
când te înfierbânţi nefiresc – de ceea ce tu râvneşti – şi
devii nedrept cu ceea ce ţi-a hărăzit
Dumnezeu – când
strici buna cumpănă dintre
iubire şi nemulţumire – orb
răzvrătindu-te – şi
mai ales – când închizi
ochi şi astupi urechi – la
plânsul cel fără de prihană (cel de pe
pământ şi din astre) – te-mpiedici de propria-ţi
neatenţie arogantă – şi
mori
…şi iar învii
când inima-ţi reia cântecelul
de leagăn – de unde l-ai
întrerupt
*
poveştile nu-nşeală pe nimeni – niciodată
nu mint: „…şi au trăit
fericiţi (niciodată singuri!) până la
adânci bătrâneţi…”
din discreţie cerească – se trece peste
penibile – amănuntele repetatelor
morţi rătăcite
…dar toţi trebuie să subînţeleagă…
***
Topic: Poezii | Comments Off on 3-IAR AM MURIT…
Sărut mâna părinte Radu Botiş,
de Ana-Maria Gîbu | 12 Februarie 2010
La aniversări se adresează, de obicei, urarea “La mulţi ani!” celui sărbătorit. Acum ar trebui să adresez această urare revistei “Glas Comun”. Dar nu o voi face. Voi adresa urarea colectivului de redactori, dar în mod special Preotului stavr. Radu Botiş, fondatorul revistei, care cu răbdare, bunătate şi respect faţă de noi, colaboratorii, ne-a primit cu “scrierile noastre’ în paginile revistei, făcându-ne cunoscuţi.
Pentru mine a fost şi este o onoare, o oportunitate deosebită să mă aflu printre cei ce scriu şi apar la “Glas Comun”. Am cunoscut, astfel oameni deosebiţi de la care am învăţat multe. La ceas de sărbătoare, vă mulţumesc pentru tot, vă doresc sănătate, putere de muncă şi satisfacţii pe măsura efortului depus.
“La mulţi ani!”
Cu respect,
Ana Maria
Trimit pentru acest moment de sărbătoare câteva din ultimele mele poezii.
Viaţă
cânt lumii
cu vioară
de greier tăcut
râd stelelor
cu lacrima
ochilor închişi
plâng ierbii
cu strună
de suflet viu
trăiesc!
Vreau…
Vreau să scriu
cu un ţurţure
pe Soare,
că Pământul
va rămâne mereu
printre astre
Prinţ…
Vreau să alerg
pe apa lumii,
încet să urc
pe nori, să cad
în cerul albastru,
să mă înec în el,
trăind…
Vreau să adun
petale de fulgi,
să modelez
un soare de nisip
să umbrească
valuri de gheaţă
fierbinţi…
Vreau să râd,
chiar dacă nu pot,
la glumele stelelor…
Vreau…
Vă întreb…
Se poate oare
ca Soarele să sfârâie
de caldul lumânărilor
aprinse pe Pământ?
Se poate oare
să vin, în zori de zi
la înmormântarea
morţii…vii?
Se poate oare
să vin, înspre apus
la naşterea vieţii
nemuritoare?
Se poate oare
să râd, plângând
cu perle negre
în loc de lacrimi?
Timp
am la mână
şnur de mărţişor
îmi amintesc
de copilărie
ţin în mână
clopoţei de vise
îmi amintesc
de leagăn
port la mână
brăţări din curcubeu
îmi amintesc
de veşnicie
ascund în mână
inimă de leu
îmi amintesc
de tine
Topic: Diverse | Comments Off on Sărut mâna părinte Radu Botiş,
Moment emoţionant, de bucurie şi de vibraţie sufletească!
de Maria Diana POPESCU | 11 Februarie 2010
A fost să fie ziua de 10 ale lui februarie, „Ano Domini” 2008, după noua numărătoare a veacurilor, zi în care un nou GLAS COMUN s-a făcut auzit şi văzut, vestind apariţia „noii foi pentru minte, inimă şi literatură”, într-o impresionantă şi serioasă realizare. De la un număr la altul, bogată în mărturii şi semnături de prestigiu, revista se impune ca o prezenţă deosebită în peisajul cultural românesc. Doctrina care o însufleţeşte îmbrăţişează tradiţia cărturărească, în sensul istoric şi religios, dar şi contemporaneitatea, strămutate pe un fertil teren literar. Glas Comun este fenomenul cultural trecut prin sufletul creatorului creştin, ca un reflex artistic al Logosului, în bună tradiţie, reprezentînd şi o respectabilă carte de vizită pentru cultura noastră, unul din modelatorii personalităţii neamului din care face parte.
Sub auspiciile unei formule armonioase, graţie făcliei aprinse de necontenita inspiraţie a Preotului Stavrofor Radu Botiş, cărturarul care îndeplineşte în credinţă misiunea istorică a intelectualului român, GLAS COMUN a devenit, după doi ani, vocea păstrătoare de virtuţi naţionale. Strecurîndu-se lin printre cioburile prezentului întemeietorul ei şi-a călăuzit alaiul spre o oază de confort spiritual, pînă la această zi de legendă. Cînd a găsit vreme, cum şi-a sacrificat timpul, numai Domnia Sa ne poate spune, acum, cînd Glasul s-a făcut înţeles, clar şi concis. Fi-vor MULŢI ANI de aici înainte, iar „voinicul” din povestea Glasului comun va ajunge la „tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte!”
LA MULŢI ANI, „GLAS COMUN”!
Topic: Diverse | Comments Off on Moment emoţionant, de bucurie şi de vibraţie sufletească!
Doi ani sub lumina făcliei numită ”GLAS COMUN”
de Ioana Stuparu | 11 Februarie 2010
“Haideţi într-un Glas Comun să putem rosti cu inima deschisă ŞI TU ŞI EU, în slujba Celui Preasfânt: Doamne-ajută!”. Astfel anunţa cu doi ani în urmă, mai exact pe 10 februarie 2008, Preotul-poet Radu Botiş, cum că pe făgaşul literaturii a sădit încă o publicaţie on-line, intitulată “Glas Comun”. O făclie aprinsă de a cărei lumină să se poată bucura iubitori ai slovei: scriitori şi cititori deopotrivă, din oricare colţişor al lumii.
Ca şi când revista “Glas Comun” ar fi fost de mult aşteptată, numaidecât s-au adunat sub aripile ei cei ce trăiesc creştineşte, scriitori care pun suflet în creaţiile lor. Căci, ce ar însemna o creaţie făcută la întâmplare, în care nu s-a pus măcar o vibraţie de suflet? Ar însemna o lucrare care nu i-ar fi de folos nimănui. Iar ideea şi dorinţa preotului Radu Botiş este tocmai ca slova cuprinsă în acestă publicaţie, dealtfel ca în toate publicaţiile fondate şi conduse de domnia sa, respectiv “Slova Creştină”, “Slova Copiilor”, să ajute la ridicarea omului din tina în care tinde să se împotmolească, de a se înălţa cât mai aproape de Dumnezeu.
“Glas Comun” este o revistă în care vibraţia spirituală se află la nivel înalt, o revistă care merită tot respectul.
Doresc bucurii şi împliniri atât fondatorului revistei “Glas Comun”, Radu Botiş, cât şi colectivului de redacţie, aceeaşi preţuire aducând numeroşilor corespondenţi şi cititorilor.
Doamne-ajută şi făgaş luminat pe mai departe!
Cu drag şi preţuire.
Topic: Diverse | Comments Off on Doi ani sub lumina făcliei numită ”GLAS COMUN”
« AnteriorulUrmătorul »
