« Sărut mâna părinte Radu Botiş, | Principal | Urări »
3-IAR AM MURIT…
de Adrian Botez | Februarie 13, 2010
iar am murit
nu ştiu cum se face că
n-am fost atent – şi
iar am murit
totdeauna – mori dintr-o
neatenţie la
viaţă
*
când te înfierbânţi nefiresc – de ceea ce tu râvneşti – şi
devii nedrept cu ceea ce ţi-a hărăzit
Dumnezeu – când
strici buna cumpănă dintre
iubire şi nemulţumire – orb
răzvrătindu-te – şi
mai ales – când închizi
ochi şi astupi urechi – la
plânsul cel fără de prihană (cel de pe
pământ şi din astre) – te-mpiedici de propria-ţi
neatenţie arogantă – şi
mori
…şi iar învii
când inima-ţi reia cântecelul
de leagăn – de unde l-ai
întrerupt
*
poveştile nu-nşeală pe nimeni – niciodată
nu mint: „…şi au trăit
fericiţi (niciodată singuri!) până la
adânci bătrâneţi…”
din discreţie cerească – se trece peste
penibile – amănuntele repetatelor
morţi rătăcite
…dar toţi trebuie să subînţeleagă…
***
Topice: Poezii | Comments Off on 3-IAR AM MURIT…
Comentarii închise.
