« TOPOSURI SACRE | Principal | INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI (23) – Dincolo de Prut (1) »
MISTERUL VIEŢII…
de Dumitru Buhai | August 7, 2009
Privesc în jurul meu şi-s cuprins de-un sfânt mister,
Ce mă inundă, îmi dă bucurie şi mă atrage spre Cer.
Vântul adie şi cântă, iar razele soarelui dau viaţă
Naturii trezite de-al păsărilor tril dis- de- dimineaţă…
Speranţa şi dorul, ca o făclie, renasc echilibrul divin,
Când înţeleg că sunt creat să trăiesc un ciclu de mit:
Să mă nasc, să-nfloresc, ca apoi, în pământ să revin,
Iar al meu suflet să-şi ia zborul spre Cer, deplin fericit…
Este un ciclu în viaţa mea ce se repetă ca-ntr-o spirală:
M-am născut şi-am trăit, ca un brad verde-n Carpaţi,
Dar am început să m-ofilesc, ca orice floare albă reală,
După ce anii în fugă s-au scurs şi mi-au fost număraţi…
Schimbări multe se petrec în viaţa mea, ca şi-n natură,
Când ciclul timpului din caierul vremii încet se deapănă,
Aşa cum a fost stabilit încă de la-nceputurile de Scriptură:
Ca ce-nverzeşte primăvara să se-ofilească-n iarna cea dură.
Bobul de grâu, mirabilă sămânţă, zburdă şi el spre glie fericit,
Când semănătorul îl aruncă cu grijă-n ogorul din timp pregătit,
De unde va răsări-nzecit în spicul de aur, zâmbind în lumină,
Gata să fie cules chiar la timp stabilit de Sursa de viaţă divină…
E-o simfonie a bucuriei schimbării şi-a vieţii în întreaga natură,
Când din ce moare: din bobul uscat, apare-nviată viaţa de mâine;
|i din firicelul de-un verde crud şi firav apare sămânţa mai dură,
Ce se-nmulţeşte devenind spic însutit, gata să fie jertfit ca pâine.
Sfântul mister îl vezi peste tot în imensul macrocosmosului infinit:
Pe cerul cu stele şi soare, pe glie; şi-n microcosmosul îmbobocit,
Când din seminţele ce mor sau din visurile spulberate de o viaţă,
Nâscut din nou în Duhul Sfânt, credinţa-i farul în noua Dimineaţă…
*
25 aprilie 2007
e-mail: ProfBuhaiD@aol.com
Topice: Poezii | Comments Off on MISTERUL VIEŢII…
Comentarii închise.
