Blestem străbun
de Virgil Ciuca | 20 Februarie 2008
M-am aruncat cu teamă în ape-nvolburate,
În apa argintie curgând spre infinit,
Sunt martorul de vremuri stranii şi agitate,
Pe drumul pribegiei, un drum fără sfârşit.
M-am avântat de tânăr în lupta pentru viaţă,
În lupta ce te duce spre lauri sau la cruci,
Roiesc încă în juru-mi cete de eunuci,
Pândind moment prielnic să mă ucidă-n ceaţă.
Nu m-am rugat la nimeni, n-am cerşit echitate,
Pe frunte port pecetea blestemului străbun
Să nu mă plec în faţa puterii-unui nebun,
Chiar dacă silnicia ‘naintea mea s-abate!
Ostracizat amarnic aleas-am pribegia,
În lacrimi şi speranţă mi-am ostoit durerea,
N-am acceptat vreodată tăãdarea şi-mpilarea,
Poruncii de străin nu mi-am plecat privirea.
Când clopotul dreptăţii din timp în timp va bate,
Mulţimile se roagă pentru egalitate,
Dar în zadar aşteaptă cu ochii aţintiţi,
Căci cei ce-mpart dreptatea de mult nu mai sunt sfinţi.
Mulţime, n-ai de-ales, la luptă deci porneşte!
Curaj! Ridică-ţi glasul şi braţu-ţi întăreşte,
Dreptatea nu e darul pe care să-l cerşeşti!
Loveşte fără milă, trădarea s-o plăteşti!
*
Fii fără grijă soră de ţară şi credinţã,
Nu voi cădea vreodată la tocmă cu tiranii,
Nu-mi voi pleca grumazul sub jug de umilinţă,
Mai bine suporta-voi restriştea ca şoimanii.
Când voi sfârşi sub lancea neiertătoarei morţi,
Frumoasele pădurii vor plânge pe la porţi.
Topic: Poezii | Comments Off on Blestem străbun
Concursul Internaţional de Poezie Românească “Starpress 2008”
de admin | 18 Februarie 2008
Organizatori:
“Starpress”
www.valcea-turism.ro, Romania,
in colaborare cu:
www.teranovamagazine.ca din Canada
Jurnalul Terranova – Montreal,
Editura” Destine” Montreal
Publicatia Asociatia Scriitorilor de limba romana din Canada
Revista si Cenaclul Observatorul – SUA & Canada si Colectivul teatrului „Tudor Musatescu” din Toronto www.observatorul.com
Publicatia Candela – Valcea
Publicatia Radical – Valcea
Revista „Iosif Vulcan” din Australia – www.revistaiosifvulcan.wordpress.com
www.ioanmiclau.wordpress.com
Romanian Global News si Redactia RGN (www.rgnpress.ro)
Postul de Radio Romania International
Poeziile pentru concurs, in numar de maxim 10, vor fi trimise pe adresele:
info@valcea-turism.ro
poetgfilip@yahoo.ca
star_ligya@yahoo.com
pana la data de 15 aprilie 2008.
Comitetul de selectie va delibera pana la sfarsitul lunii aprilie 2008. In luna mai 2008 se vor anunta castigatorii si publica versurile premiate.
Castigatorii vor fi publicati in paginile mentionate.
Primele 3 premii constau in cate un sejur gratuit pentru cate 2 persoane intr-una din statiunile romanesti.mentiunile si premiile surpriza vor consta in obiecte.
Comitetul de selectie:
Presedinte: George Filip, Montreal, Canada
Irina Egli, Montreal, Canada
Alex Cetateanu, Montreal, Canada –
Maria Munteanu, Rm. Valcea, Romania
Ion Soare, Rm. Valcea, Romania
Director concurs:
Ligya Diaconescu, Rm. Valcea, Romania
Pentru informatii suplimentare:
star_ligya@yahoo.com
tel: +40 0723-371626
+40 0752-787694
Topic: Diverse | 1 Comentariu »
Schitul Roata Cătunu – Monument arhitectonic de artă medievală
de Constantin Stănescu | 17 Februarie 2008
BISERICA SADINA cum mai este cunoscut Schitul Roata Catunu cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” este monument arhitectonic de arta medievală.
Comuna Roata de Jos este aşezată în extremitatea de nord vest a judeţului Giurgiu, pe malul stâng al pârâului Dambovnic, fiind una dintre cele mai vechi şi dinamice aşezări. Prima menţiune documentară, 5 august 1451, când Vladislav al II-lea Voievod, întăreşte prin hrisov stăpânirea lui Costea cu fii săi Manea şi Radu peste ROTA (ROATA). Numele este legat de organizarea militară a ţării, pentru că cuvântul slavon ROTA – cum este scris în hrisov – înseamnă unitate de ostaşi călări (roata de călăreţi) .
Biserica aceasta este tot ce a mai ramas dintr-o mănăstire de călugari, infiinţată în anul 1668, pe timpul domniei lui Radu Leon Voievod. Ctitorii ei sunt : Moşul Serafim şi bogatul negutator Iani Popa din Bucureşti, originar din Pogoniana (Epir) , ţinut înăbuşit sub stăpânire turcească – el găsise, ca şi alţi compatrioţi ai săi, drumul către o ţară bogată, unde ortodoxia era lăsată în pace de Islam.
Nicolae Iorga dă ca dată a înfiinţării bisericii anul 1632.
În jurul ei au fost odinioara chilii şi acareturi care au dispărut. Mănăstirea a avut moşii de la ctitori şi de la alţi donatori din Drăghineşti, Cartojani şi Gratia, precum şi satul Sadina, unde se afla ţigania mănăstirii. Când a început să decadă din cauza neîngrijirii, nepoţii citorilor au închinat aşezământul la mănăstirea Stavropoleos din Bucureşti, în anul 1729, pentru motivul că arhimandritul Ioanichie, stareţul de acolo este din „patria noastră”. Din momentul închinării mănăstirea de la Roata a devenit metoc la mănăstirea Stavropoleos. Călugării ău parasit-o şi aici nu mai era decât un călugăr, însărcinat cu administrarea bunurilor.
Într-adevăr, că şi Iani Popa, Ioanichie era din satul grecesc Ostanţia, eparhia Pogoniana, iar în 1733 mănăstirea Stavropoleos (inclusiv schitul Roata) era închinată la mănăstirea Gura din Pogoniana. Începând cu anii următori anului 1800 aici slujesc preoţi de mir, ca popa Ivan Mosteanu, apoi fiul sau Zamfir, hirotonit la 8 februarie 1825.
Biserica ridicată pe culmea unui deal, în margine de pădure, pe malul stâng al Dambovnicului, la jumatatea distanţei dintre Sadina şi Roata Catunu, din locul ales domina întreaga aşezare. Ea are un plan triconc, precedat de un scurt pronaos, iar deasupra naosului se ridică sprintenă o turla octogonală cu baza pătrată. Forma ei iniţiala se poate vedea pe o machetă zugrăvită în tabloul votiv al ctitorilor, pe care o ţin în mână Moşul Serafim şi Iani Popa.
Planul bisericii din Roata este de dimensiunile bolniţei de la Cozia (1542) . Un cutremur, probabil cel din 26 octombrie 1802 i-a dărîmat cupola. La reparaţia făcută în 1807 cupola a fost înlocuită cu o calotă din zid. O transformare mai serioasă s-a facut în anul 1861, din iniţiativa preotului Stancu Duhovnicul şi cu ajutorul sătenilor. Cu această ocazie s-a făcut un nou acoperiş din tablă roşie şi s-a adăugat un advon în prelungirea pronaosului pentru a obţine spaţiu interior mai încăpător. În jurul anului 1936 a fost nevoie de restaurare completă. Biserica fiind monument istoric, lucrările s-au făcut sub supravegherea Comisiei Monumentelor Istorice, după planurile arhitectului Emil Costescu. Cu această ocazie s-a ţinut seama de macheta de pe tabloul votiv şi biserica a fost refacută după modelul ei, cu scopul de a o aduce la forma iniţială. I s-a refăcut cupola centrală, s-a invelit cu tablă galvanizată şi s-a spălat pictura. Totuşi, advonul şi-a păstrat din utilitate, însă refăcut din temelie şi adaptat la construcţie. Construcţia este executată din cararmidă arsă, cu mortar foarte tare, caracteristic construcţiilor vechi, netencuite. Planul este în formă de cruce cu abside semicirculare în interior, iar în afară cu muchii. În interior are bolţi concave de zidărie. Împărţirea este clasică: advon, pronaos, naos şi altar. Tâmpla este de lemn, fără valoare artistică, lucrartă în 1936. Edificiu mic, delimitat de ziduri, disproporţionat de groase, înaltate în unele părţi cu uşoare stângăcii de trasare, s-au adoptat soluţii simple, realizate cu rusticitate, dar fără caznă.
Altarul este acoperit cu o semicalotă fără decrosuri, continuată cu un semicilindru. Proscomidia largă şi scundă, săpată în grosimea zidului, are deasupra un arc lat în plin centru şi luminată de o ferestruică, la est flancată de o mică nişă, la sud nişa diaconiconului acoperită tot cu un asemenea arc lat. Naosul este despărţit de pronaos după sistemul tradiţional printr-un zid plin, gros de aproape un metru, străbătut de o singura deschidere îngustă, boltită în semicilindru. Deasupra naosului se înalţă o turla octogonala la exterior, circulară la interior, sprijinită pe pandantivi.
Turla se sprijina la nord şi sud direct pe arcele de cap ale absidelor, la est pe arcul transversal care mărgineşte boltirea altarului, iar la vest pe îngustul semicilindru care prelungeşte lungimea naosului. Pronaosul este acoperit cu o calotă cu pandantivi, susţinută de arce în consolă lipite pe pereţii încăperii. Sabervarehi . Spaţiul interior, cuprins ca un miez în coaja groasa a zidurilor este luminat de ferestre înguste cu glaful adânc. În altar în afară de fereastra minusculă din proscomidie se mai găseşte o fereastră pe axul bisericii. Biserica privită dinspre miazăzi apare zveltă, înalţată de turlă. Monumentul se echilibreaza într-o perfectă armonie ca un suport solid pentru o turlă puternică.
Pictura este cea originală, aşa cum s-a păstrat sub tempera din 1861, care a fost executată de zugravul local Dimitrie Negoescu zis Dimitrie Zugravul, tempera ce a fost înlăturată la restaurarea din 1936. Pictura a fost executată în frescă, în stil bizantin, de meşterii zugravi Dumitru si Răducu, semnaţi mai jos la marginea scenei „Prezentarea la templu”. Se aseamană perfect cu pictura bisericii brâncoveneşti de la Mogoşoaia, zugrăvită cu 20 de ani mai tarziu. Se observă lucratura celor doi meşteri: unul mai stângaci lucrează bolţile şi scrie slavoneşte, celălat foarte talentat lucrează în părţile de mai jos, zugrăveşte artistic şi scrie greceşte. Cu toată suprafaţa redusă a pereţilor programul iconografic al bisericii este destul de bogat.
Pisania a I-a, în naos, pe peretele din vest: „S-a ridicat din temelie această vestită si preaplăcută biserică în numele Adormirei Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururi Fecioara Maria, cu cheltuiala moşului Serafim, a cinstitilor si de bun neam boieri Iane Popa din Pogoniana, pentru sfânta şi sufleteasca mântuire a lor, domnind credinciosul şi luminatul domn Io Radu Leon Voievod… această preaplacută şi dumnezeiască biserică şi s-a ispravit în (8?) iulie, în anul 7176 (1668)”. În acelaşi an, în hrisovul dat la 3 februarie pentru scutirea mănăstirii de dajdii, Radu Leon Voievod îi dă lui Iani Popa calificativul de „boierul domniei mele” iar moşului Serafim de „nastavnic (ingrijitor) al sfântului locaş”.
Pisania a II-a, la uşa de la intrare în advon după renovarea din 1861: „Aceasta sfântă biserică, fiind foarte veche acum s-au împreînoit şi s-au înfrumuseţat după cum se vede prin sârguinţa şi cheltuiala preotului Stancu Duhovnicul care a zidit acest advon din nou şi cu ajutorul dumnealor Oana, Dobre, Mihalcea, Matei, Ioan, Ion, Voica leat 1861”.
În ceea ce priveste arta bisericească din veacul al XVII–lea biserica Roata Cătunu – parohia Sadina este reprezentativă pentru monumentele medievale de artă şi cult şi ar trebuii să se bucure de atenţia cuvenită din partea oamenilor de cultură şi a specialiştilor în domeniu, mai ales că în judeţul Giurgiu sunt puţine asemenea monumente.
Cutremurul din 4 martie 1977 a avariat turla care s-a retezat şi deplasat în plan orizontal sub cupola pe care la interior este picată icoana lui Iisus Hristos Pantocrator, avînd un grad ridicat de risc seismic. Un nou seism ar putea prăbuşi turla, ceea ce ar provoca stricăciuni ireparabile. Pictura s-a deteriorat de fum şi de condens. Biserica Sadina are nevoie urgentă de restaurare. Este ignorată probabil nefiind ctitorie domneasca şi nici a vreunui boier de vază.
Bibliografie:
Bisericile din comuna Roata de Jos, Autori: Constantin Stănescu – Gheorghe Marinică, Editura Printeuro Ploieşti, 2003.
ROATA străveche aşezare din Ţara Vlahilor Monografie, Autori: Constantin Stănescu, Marin Stănescu, Ion Stănescu -cordonator Gheorghe Marinică, Ediţia lll-a, Editura Printeuro Ploieşti, 2007.
Topic: Descrieri | Comments Off on Schitul Roata Cătunu – Monument arhitectonic de artă medievală
Unde eşti?
de Demeter Daniel | 16 Februarie 2008
“Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: ,,Unde eşti?” – Genesa 3:9
Strigătul lui Dumnezeu adresat omului în grădina Edenului răsună peste veacuri şi se prăvăleşte peste noi în cotidian. Înrădăcinat adânc în natura umană, păcatul ne-a învăţat să trăim fără Dumnezeu, ascunşi în căutările noastre după o viaţă mai bună. În ciuda eforturilor susţinute, adesea descoperim goliciunea singurătăţii, în care ne afundăm ori de câte ori credem că suntem suficienţi de pregătiţi să înfruntăm viaţa singuri. Aşa se face că, în loc să-L căutăm pe Acela care ne-a creat, căutăm rezolvarea problemelor noastre fără Dumnezeu.
Strigătul Creatorului răzbate printre secole şi se răsfrânge asupra noastră cu putere. Ascunşi în propriul nostru eu, prea ocupaţi cu responsabilităţile zilnice, devenim incapabili să relaţionăm cu El. Suntem chemaţi să-L redescoperim pe Creator în toate aspectele vieţii noastre.
Natura este cartea nescrisă care-L prezintă inconfundabil pe Modelatorul ei. „Dumnezeu este iubire” este scris pe fiecare floare care se deschide, pe fiecare fir de iarbă, în trilul păsărilor care ne înveseleşte, pe copacii falnici ce se ridică încrezători spre cer, în zborul păsărilor fericite care-şi aşteaptă hrana zilnică din mâna Creatorului. Măreţia şi solemnitatea naturii ne cheamă să-L redescoperim pe Domnul. Dumnezeu a legat inimile noastre de El prin funiile invizibile ale dragostei Sale. Ori de câte ori ne luăm timp să petrecem câteva ore în natură, avem ocazia specială de a-L întâlni pe Creator.
Domnul Isus Hristos a venit pe pământ să ni-L descopere pe Tatăl. Viaţa Lui neprihănită a fost o mărturie permanentă despre caracterul lui Dumnezeu. Mila divină s-a revărsat asupra oamenilor ca un torent nestăvilit. Ca om al durerii, şi obişnuit cu suferinţa, Mântuitorul ne-a arătat cât de departe poate coborî dumnezeirea pentru a ni se descoperi şi a ne salva. “Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53,5). Priviţi-L în pustie, în Ghetsemani, pe cruce! Fiul fără prihană al lui Dumnezeu a luat asupra Sa povara păcatului. El, care era una cu Dumnezeu Tatăl, a ajuns să simtă în sufletul Său teribila despărţire pe care păcatul o aduce între Dumnezeu şi om. Acest fapt a smuls de pe buzele Sale strigătul plin de durere: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27,46). Niciodată nu vom putea pătrunde dragostea fără de margini a unui Dumnezeu care se sacrifică pentru păcătos. De-a lungul veşniciilor nesfârşite vom avea posibilitatea să studiem plini de recunoştinţă cum a fost posibil, ca un Dumnezeu sfânt să moară pentru noi ca să ne mântuiască.
Sfânta Scriptură ni-L prezintă pe Dumnezeu în toate frumuseţea caracterului Său. Istoriile Vechiului Testament, precum şi relatările Noului Testament despre viaţa lui Isus, toate sunt mărturia scrisă a lui Dumnezeu despre Sine. Studiul ei ne îmbogăţeşte spiritual, ne clădeşte caracterul, ne pregăteşte pentru întâlnirea cu Isus Hristos. Cuvântul scris ne caută şi astăzi, oriunde am fi, şi este gata să ne reaşeze în mâna Creatorului. Mântuitorul spunea: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa vecinică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine”. Ioan 5:39.
Nu în ultimul rând, Dumnezeu este gata să ne vorbească prin experienţele noastre personale şi conştiinţă. Nimic din ce se întâmplă cu noi nu este la voia întâmplării. Suntem conduşi fie de Dumnezeu, fie de Diavolul. Tot ce se întâmplă cu noi are semnificaţie, şi ne influenţează fie spre bine, fie spre rău. Conştiinţa – glasul Duhului Sfânt în noi – este atentă mereu în a ne avertiza când suntem expuşi ispitelor, şi ne încurajează în săvârşirea binelui.
Eşti gata să te aşezi la dispoziţia Celui care a murit pentru tine? Î-L vezi în viaţa ta, sau te ascunzi printre responsabilităţile şi îndatoririle vieţii? Natura, Cuvântul scris, Cuvântul întrupat precum şi experienţele personale î-ţi stau la îndemână sa-L cunoşti mai profund pe Dumnezeu. El este gata să te întâmpine acolo unde eşti, indiferent de situaţie; să-ţi ofere o viaţă mai bună. Deschide-ţi inima pentru a-L primi, şi permite-I să ia chip în viaţa ta. Eşti pregătit?
Gherla, la 14 februarie 2008.
Topic: Editoriale | Comments Off on Unde eşti?
« AnteriorulUrmătorul »
