Prietenia care ne leagă de când ne ştim!
de Petru Berbentia | 15 Februarie 2008
Până în anii 90 nici nu ne puneam problema întâlnirilor ecumenice organizate, ci sporadic, în parohiile noastre aveam legături de prietenie cu preoţii de la alte biserici. Am experimentat acest mod de conlucrare şi cu preoţi romano-catolici şi cu preoţi evanghelici şi cu ortodocşi sîrbi şi pot spune că a fost spre zidirea parohiilor noastre mixte, pentru că în Banatul nostru montan trăim împrună de sute de ani multe naţii. Satele noastre sunt mixte din punct de vedere etnic şi confesional, ba chiar familiile noastre sunt mixte, şi nu e nimic rău în asta.
După 1991 în Reşiţa s-a închegat un mic grup interconfesional, alcătuit din promotorul mişcării la nivel de oraş, părintele catolic Pal Iosef, împreună cu pastorul reformat maghiar şi un preot ortodox român. Începuturile au fost ca orice începuturi, dar din an în an am fost tot mai mulţi. Vizita papei Ioan-Paul al II-lea în România anului 1999 şi deschiderea vrednicului de amintire patriarh Teoctist a dat un imbold mişcării noastre din Reşiţa. Şi am ajuns ca acum să fim de obicei toţi preoţii din Reşiţa (de toate confesiunile) şi o mulţime de credincioşi din toate bisericile.
Este ştiut că în fiecare an, între 18 şi 25 ianuarie, timp de opt zile ne adunăm pe rând în toate bisericile din oraş, ne rugăm împreună, cântăm împreună şi facem o slujbă specifică fiecărei biserici, în cadrul căreia, fiecare altă confesiune prezentă are una sau mai multe intervenţii. Bineînţeles că în fiecare seară de rugăciune ecumenică, predica o susţine un preot de altă confesiune decât biserica în care suntem. La cântare şi la rugăciune participă credincioşii în totalitatea lor. Nu uităm ca Rugăciunea Domnească „Tatăl Nostru”, să o rostim în limbile tuturor celor prezenţi. Astfel, în bisericile noastre se poate auzi această rugăciune în română, germană, maghiară, croată, sîrbă, ucrainiană, slovacă, iar atunci când am avut oaspeţi, chiar şi în italiană.
Aşa s-a întâmplat şi în acest an, când bisericile au fost pline. M-am bucurat că în biserica al cărei paroh sunt au fost prezenţi la slujba ecumenică de vecernie 24 de preoţi şi doi diaconi şi o mulţime de credincioşi.
Noi am făcut primii paşi pentru că nu am uitat cuvintele lui Origen: „Mai bine să mori încercând să mergi pe drumul unor idealuri înalte, decât să nu porneşti de fel pe el”.
Cred sincer că buna înţelegere între noi se datorează şi acestor întâlniri ecumenice şi dorim pe mai departe aă ajungem la ”… unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh”.
               |
Parohia Ortodoxă Română „Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Govândari” – Reşiţa
PS. Fotografiile sunt o dovadă a celor scrise.
Topic: Foto Reportaje | Comments Off on Prietenia care ne leagă de când ne ştim!
Lumina Cărţii Sfinte
de Radu Botiş | 14 Februarie 2008
Săraci, o prea săraci am fi
De n-am avea o călăuză a noastră,
E prea puţin o pasăre măiastră-
Căci, cu nimic nu poţi asemui
Acestă Carte reânviind istorii,
Balsam vindecător şi fără de pereche,
Mai nouă parcă dar atât de veche
Scriptura Sfântă,urcuşul spre glorii.
Nimic din ce s-a scris ori se va scrie
Nu poate s-o întreacă, să-i fie la egal,
Citind-o,te cuprinde un dor înspre astral
Şi-un sentiment ferice, plăcut, suav te îmbie.
Lumina Cărţii Sfinte stăluce peste vreme,
Îndeamnă orice suflet la calea sfinţeniei
De-a pururi mesagerul, imboldul veşniciei
Te încântă această Carte venind ca să îndemne,
Curată fie-ţi viaţa,curată şi senină
Adeseori trecută prin încercări, iscoade;
Căci trebuie, ca pomul, şi noi s-aducem roade
Belşug de fapte bune, mereu să fim lumină.
Ce încredere, ce stare, idee şi speranţă
Cuprinde şi emană izvorul Sfintei Biblii,
Purtând învăţătura hotărâtoare lumii,
Simbol de împlinire, extaz şi cutezanţă.
Topic: Poezii | Comments Off on Lumina Cărţii Sfinte
Mântuirea prin Iisus Hristos şi prin Biserică
de Sorina Mihaela Botiş | 13 Februarie 2008
Lucrarea Mânturirii lumii sau a oamenilor, nu se opreşte la evenimentele prin care Hristos a adus-o şi a dăruit-o lumii: întruparea, moartea şi învierea. Ea se continuă până la sfâşitul lumii, pentru că Însuşi Dăruitorul şi Împlinitorul ei, Iisus Hristos este Acelaşi “ieri şi astăzi şi în veci” (Evrei 13, 8).
Înălţându-Se la cer, Mântuitorul nu s-a despărţit de lume, a rămas mai departe în lume precum a făgăduit Apostolilor zicând: “Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28,20). El a ales un alt mod, o altă cale de a fi prezent în lume, de-a lucra pentru mântuirea ei. După Învierea Sa din morţi s-a arătat Apostolilor zicându-le: “Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ, “Drept aceeea, mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28, 8-20)
La cincizeci de zile de la Înviere a trimis pe Duhul Sfânt peste Sfinţii Apostoli. În urma cuvântului Sfântului Apostol Petru s-au botezat trei mii de suflete şi astfel a luat fiinţă Biserica creştină prin care se continuă lucrarea mântuirii lumii.
Biserica este aşezământul în care se actualizează viaţa de comuniune a Sfintei Treimi, cu Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt şi conlucrarea nostră cu Harul lui Hristos spre mântuirea noastră, care propovăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu-izvorul revelaţie divine şi explică învăţătura bisericească sistematizată şi formulată în Sinoadele ecumenice, de către Sfinţii Părinţi.
Biserica nu este o simplă instituţie, nici numai o comunitate de credincioşi, ci ea este o Taină a unirii cu Hristos, prin care ne trimite iubirea lui Dumnezeu şi păstrează în viaţa creştinilor încrederea, puterea biruinţei asupra răului, duhul învierii şi al măririi în şi prin Hristos.
În Biserică credincioşii sunt hrăniţi duhovniceşte prin harul dumnezeiesc împărtăşit în Taine, prin “Cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi lucrător” (Evrei 4, 2), prin slujbele şi rugăciunile ei. Biserica acţioneză în numele oamenilor cu mijloacele date de Însuşi Iisus Hristos şi Sfintele Taine.
Prin vestirea Evangheliei, Biserica continuă să vestească adevărul mânturii descoperit de Hristos pentru mânturirea omului. Conslyleanamonth . Vestirea Cuvântului Evangheliei ne deschide mintea, ne dă cunoştiinţa lui Dumnezeu, ne apropie de El şi de împărăţia Lui, deschide ochii minţii şi inimii, pentru primirea adevărului revelat.
Jertfa Mântuitorului se actualizează prin jertfa euharistică adusă de slujitorii bisericeşti la fiecare Sfântă Liturghie, care este rugăciunea atotcuprinzătoare a Bisericii.
În Sfânta Liturghie, Hristos este prezent sub forma pâinii şi a vinului, ce se transformă în Trupul şi Sângele Său şi se oferă credicioşilor spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci: “Cel ce mănâncă, Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6,54).
Topic: Editoriale | Comments Off on Mântuirea prin Iisus Hristos şi prin Biserică
ECUMENISM – un pas către UNIREA CREDINŢEI
de Petru Berbentia | 12 Februarie 2008
Întâlnirile providenţiale din viaţă îţi pot schimba mentalitatea şi felul în care îi priveşti şi îi înţelegi pe semenii tăi. O asemenea întâlnire am avut bucuria să încerc şi eu în ianuarie 2003, atunci când, la invitaţia fraţilor catolici din Fano, Pesaro şi Urbino (episcopii romano-catolice de pe coasta Adriaticii), am participat într-o aleasă şi înaltă delegaţie la câteva seri de rugăciune ecumenică.
Prezenţa unei delegaţii din Biserica Anglicană (din Anglia – evident ) precum şi a unui grup masiv din Biserica Luterană din Suedia, discuţiile colaterale serviciilor religioase, au atenuat răceala definiţiilor de dicţionar, ce numesc ecumenismul ca: “ansamblul eforturilor intreprinse pentru a reuni creştinii diferitelor confesiuni”.
Experienţa trăită atunci în bisericile din Fano, Pesaro, Urbino, Loreto şi San Marino, precum şi la mânăstirile “San Andre”, “San Silvestro” ori “Fonte Avellana”, mi-a demonstrat că iubirea creştină poate să învingă orice bariere şi că, indiferent de limba ce o vorbim, ne putem înţelege.
Nu este o noutate săptămâna de împreună rugăciune ce se desfăşoară în Reşiţa de câţiva ani buni, săptămână în care preoţi şi credincioşi din toate bisericile istorice îşi unesc glasurile cerând de la Dumnezeu “…unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh”, cum nu este o noutate faptul că de câteva de sute de ani, români, germani, maghiari, sârbi, croaţi, bulgari, ucrainieni, cehi, slovaci sau chiar români veniţi din alte părţi ale ţării, au trăit şi trăiesc împreună (sau “ Sie leben miteinander “, ori “ Egyutt elenek”, sau poate “ Jive zajedno”), pe teritoriul încărcat de bunătate al Banatului de munte. Şi în acest an, între 18 şi 25 ianuarie în bisericile reşiţene ne-am rugat împreună. Şi Doamne ce frumos a fost!
Acum a venit vremea ca şi fraţii latini să vină la noi şi să continuăm o prietenie.
Astfel, duminică 18 ianuarie, într-o deplină armonie, la Catedrala din oraşul vechi, împreună cu o delegaţie condusă de Prea Sfinţia Sa Dr. Laurenţiu Streza, episcopul nostru, umăr la umăr (dar şi inimă lângă inimă) cu Don Giorgio Paolini, am săvârşit Sfânta Liturghie.
Bucuria a fost deplină spre seara aceleaşi zile, când delegaţia italiană a participat la slujba Vecerniei în Biserica noastră din Govândari I. Aici, Don Giorgio a rostit o predică interesantă şi plină de dragoste frăţească, fiind urmărit cu mare atenţie de preoţii diferitelor confesiuni prezenţi, precum şi de mulţimea de credincioşi.
Întâlnirea de suflet, încheiată în acea seară, într-un cadru destins şi frăţesc, ne-a dat prilejul să conştientizăm că ECUMENISMUL e posibil şi că porneşte de la faptele noastre mici. Şi ne-a dat tăria să continuăm.
Şi am continuat. În fiecare seară am fost prezenţi preoţi şi credincioşi reşiţeni din toate bisericile istorice, în câte o biserică aparţinând confesiunilor existente în oraş.
Acolo, ne-am rugat, am cântat şi am ascultat cuvintele de învăţătură ale fraţilor preoţi: catolic, reformat, evanghelic (german şi slovac), ortodox român, sârb şi ucrainian. De fapt, în fiecare seară ne-am simţit mai apropiaţi unul de altul, pentru că am căutat să fim împreună în ceea ce ne uneşte şi să discutăm, “sine ira”, ceea ce încă ne mai separă.
Stă în puterea noastră să împlinim dorinţa lui Hristos: SĂ FIM UNA !
Topic: Editoriale | Comments Off on ECUMENISM – un pas către UNIREA CREDINŢEI
« AnteriorulUrmătorul »
