Răsucind destinul unei naţii
de Dan Deva | 9 Iulie 2008
Deasupra dealurilor, tăiate parcă prea dur de Târnava Mică, vântul de februarie, atât de urât de ţigani pentru fumul pe care îl revarsă în casă, îşi face cu prisosinţă datoria. Nori negri furioşi alături de cei albi, mari şi pufoşii ameninţă să rupă în două micuţa aşezare de pe Valea Domaldului. Totul pare doar o farsă a naturii pentru că în scurt timp soarele reapare printre norii pufoşi, încălzind pe toţi deopotrivă, pe ţiganii de la intrarea din sat care au pus monopol pe casele saşilor plecaţi, învăluindu-le de a lungul anilor într-o igrasie sinistră, pe oamenii de pe uliţe care se uită intrebător la noi, dar şi pe cele două berze semeţe care de pe turnul măret al bisericii din Zagăr scrutează măreţia dealurilor din jur.
În faţa noastră, mergând spre biserica lutherană, tanti Kathi , cum îi spune toată lumea, ne povesteşte de vremuri de mult apuse, de lole nebune, de mascaţi ciudaţi de fanfare care cântau trei nopţi şi trei zile.
Întreg satul se concentreaza în jurul bisericii lutherane. Pe margini sunt construcţii de tip francon.
Peste toate, rămâne în mintea noastră doar bătrânul sas din Zagăr, care murind în Germania a lăsat toată agoniseala de o viaţă, circa 500.000 de mărci comunităţii din Zagăr pentru întreţinerea bisericii.
…Doar berzele mai mişcă ciocurile lor enorme căutând parcă nordul într-o mare prea învolburată.
Intrăm în biserica saşilor cu o curiozitate născută din amintirea celor mai bine de 800 ani de existenţă a acestei naţii pe pământuri ardelene. Totul pare nemişcat. Doar urma unei pete de ape pe perete, apariţia florilor de mucegai şi rămăşitele mesei unui dihor rătăcit prin podul bisericii aminteşte de vicisitudinile naturii. Slujbele se mai ţin doar o dată la o luna şi doar vara, pentru că iarna e greu să încălzeşti sala foarte încăpătoare a bisericii. Şi totuşi se umple! Cu cei 5 saşi din Zagar, cu 12 saşi din Seleuş care coboară dealul semeţ care mărgineşte ca o fortăreaţă naturală Zagărul şi cu alţi vreo 30 de prin părţile Viişoarei.
Altar şi orgă în stil baroc.
Glasul aspru al gazdei noastre, nesperat de dur şi pătrunzător pentru cei 86 ani, sparge barierele naturale şi cutremură tăcerea bisericii. “Aici stăteau tinerii, aici stăteau bătrânii satului, aici femeile, iar pe această bancă frumoasă îmbodobită cu motive florale, gotice, stăteau învăţătoarea, preoteasa, primarul” zice tanti Kathi mândră că poate să răsfoiască nişte foi galbene de vreme, din tradiţia şi istoria saşilor. Dar totuşi acum nu mai stă nimeni… Au plecat cu toţii lăsând în urmă case care sunt şi ele prea mândre ca să se prăbuşească sub povara timpului şi neglijenta generaţiilor actuale, garduri măreţe şi solide în spatele cărora se plănuia marele exod, curţi mari şi spaţioase invadate în prezent de mărăcini, pivniţe în care butoaiele de vin nu mai aveau loc şi din care până şi şoarecii au plecat spre zări mai roditoare, cămări în care rafturile gemeau sub greutatea borcanelor pregătite de gospodinele harnice şi în care acum goliciunea este stăpână supremă.
“Sunt prea mândri ca să recunoască că le era mai bine aici” se aude trufaş glasul ghidului nostru. Se întorc cu o tăcere şi o apăsare în suflet, plângând de câte ori vin sau de câte ori pleacă. “Stau la Sovata la hotelurile alea şi la Băii” atât de dragi bătrânilor cu oasele perpelite de vreme. Doar două zile alocă satului natal atât cât ţine Sărbătoarea fiilor satului, nefiind în stare să intre în fostele gospodării care acum aparţin altora. “Anul trecut a venit şi fata mea”. I s-a propus un post de învăţătoare în sat, post pe care de altfel a mai fost, numai să rămână, dar greutăţile finaciare de aici au triumfat.
Urmează o tăcere sumbră, care prevesteşte un trecut prea dur şi prea crud pentru aceşti oameni. Împreună cu soţul, Tanti Kathi a fost deportată în Siberia locurilor veşnic îngheţate, ca o pedeapsă absurdă pentru simplul fapt că se înrudeau cu un om ale cărui idei au înclinat balanţa socială a lumii, exterminând aproape o naţie întreagă. S-au întors cu bine pentru ea şi cu urmări grave pentru soţ de-a lungul anilor. Au jurat să nu mai părăsească niciodată pământul natal al celor şapte cetăţi.
…Deasupra pe acoperişul bisericii o barza îşi reface echilibrul zdruncinat de o pală vânt, întinzând o aripa mare şi ciufulită ca o mantie protectoare deasupra noastră.
Biserica din Zagăr datează din secolul al XVII-lea.
Ne întoarcem către casa gazdei noastre tăcuţi şi cu ochii întrebători. În jurul nostru case măreţe cu frontispiciul decorat cu frunze de vie şi ciorchini de struguri amintesc de simbolul scaunului de care aparţinea satul-cel al Sighişoarei. Ţigani bronzati de soare, vânt şi băutură îşi ridică ochii întrebător de după borurile pălărilor mari. “Nu ne fac nici o problemă, sunt liniştiţi ” spune doamna noastră. “Cu ani în urmă furau orice şi de la oricine, acum s-au liniştit” înţelegând parcă şi ei, oamenii care se puteau adapta oriunde, că nomadismul e o noţiune de mult apusă.
Acasă în poartă ne aşteaptă Hant. Holtei, blond, solid şi harnic are un zâmbet ştrengar în colţul gurii. Este un cavaler teuton rătăcit de regimentul său. A fost în Germania, a plecat din Romania prin ’92, mai bine spus, ca să scape de armată şi ca să rămână acolo, dar ajuns pe pământuri străine lui, şi-a dat seama că industria nu e de el şi pe de altă parte mama şi bunica singurele care mai rămăsesera în România nu pot cultiva 26 ha de pământ. Acum e liniştit. Casa lui e aici şi cui îi trebuie “Germanie nu are decât să meargă”.
Casa este un adevărat muzeu al satului tradiţional săsesc cu mobila moştenită din generaţie în generaţie, paturi pline cu perne, dulapuri cu broderie florală încrustată în lemn, iar pe pereţi stă la loc de cinste confirmarea fiecarui membru al familiei.
Confirmarea gazdei noastre
Pe un perete, stingher, dar măreţ prin dimensiuni stă la loc de cinste un covor ţesut cu emblema ţinutului celor şapte cetăţi. Oameni în toată firea au traversat un sfert de Europă pentru un trai mai bun şi o viaţă mai prosperă. Au ridicat din nimic cetăţi, biserici măreţe, sate falnice şi mândre în care s-au luptat cu întreaga suflare orientală. Acum urmaşii lor s-au întors în patria mamă, lăsând în aceste sate o mână de oameni care se chinuie să întreţină nişte biserici gotice şi reci ca inima lor, care de la an la an îşi pierd menirea de afi. Dar acest aspect este o altă poveste…
Se lasă seara. Ieşim sau plecăm. Nici noi nu mai ştim mult prea îmbujoraţi de vinuleţul uşor pus la dispoziţie de gazde. Ne luăm la revedere şi plecăm spre lumea noastră civilizată, fără lole, fără mascaţi care dansează, fără fanfare care cântă trei nopţi şi trei zile.
…Berzele de pe acoperişul bisericii au plecat şi ele spre zări mai calde, în urma lor rămânând, un cuib şi nişte pene stinghere pe ţiglele bisericii. Ca şi la saşi , doar case şi rămăşiţe…
Topic: Reportaje | Comments Off on Răsucind destinul unei naţii
Sibiu – Lirismograf – Concurs literar pentru tineri
de admin | 9 Iulie 2008
Casa de Cultură a Studenţilor Sibiu organizează a opta ediţie a concursului literar “Lirismograf”, adresat tinerilor între 17 şi 30 de ani, organizat pe aptru secţiuni: Poezie, Proză/Eseu, Dramaturgie şi Critică literară.
Lucrările vor avea maximum 10 (zece) pagini format A4 pentru poezie, respectiv 15 pagini pentru celelalte secţiuni – toate vor fi dactilografiate la 1,5 rândurI, cu caractere de 12 şi semnate cu un motto ales de autor. În alt plic mai mic, închis, pe care va fi scris acelaşi motto, vor fi menţionate prenumele, numele, adresa (inclusiv de e-mail, numărul de telefon ale autorilor. Lucrările vor fi expediate în plic închis, cu plicul mic cu tot, pe adresa Casei de Cultură a Studenţilor Sibiu, OP 6, CP 21, cod 550324 Sibiu, până la 1 septembrie 2008 (data poştei). De asemenea, în varianta electronică, vor fi trimise la adresa ccssibiu@yahoo.comAceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina. (sau direct la sediul de pe Calea Dumbrăvii nr. 34A).
În urma jurizării cele mai bune lucrări vor intra în autobiologia CONEXIUNI, volumul VIII, ce va fi primit de toţi participanţii. Rezultatele vor fi publicate pe www.casastudentilor.ro.
Relaţii la telefon 0269/21.28.83 şi 0269/21.04.43.
Sursa: cotidianul “Tribuna”, Sibiu- Lirismograf
Topic: Diverse | Comments Off on Sibiu – Lirismograf – Concurs literar pentru tineri
Pictura Elenei Hăbăşescu
de Andrada Victoria Diaconescu | 8 Iulie 2008
ELENA HĂBĂŞESCU este un artist complex, pictor şi scriitor dar şi un maestru al artei textile.
Se spune că, în artă, stilul înseamnă omul. În cazul de faţă, parţial adevărat. Omul temperamental rezervat, dispune de o nebănuită gamă de exprimare în artă. Desenul, compoziţia, culoarea, lumina, logodna lor fericită în tomurile picturii, armonia, toate îi sunt proprii şi exploatate cu har.
Elena trăieşte cântecul vieţii prin culoare, coloreaza sufletele prin versuri, alină inimile prin… dăruire.
Pictor şi poet în acelaşi timp, armonizează natura, fiinţa, lumea prin… trăire! Nu de puţine ori, revoluţia inimii i-a răsunat în versuri aşternute pe pânză. Suflet plin de iubire şi dăruire, balansând cu neîncrederea lumească, de multe ori susceptibilă, având de pierdut uneori… prietenii, aleargă prin viaţă căutând veşnic, acel ceva, fara a găsi prin cuvinte, aşternând prin pictură sentimentele.
Picturile sale SUNT O ALINARE A SUFLETULUI! PRIVINDU-LE TE ÎNTORCI ÎN TRECUT, ÎN COPILĂRIE, ÎN PARADISURI PIERDUTE, ÎN ORICE CLIPĂ MAGICĂ DE CARE ÎŢI AMINTEŞTI CU NOSTALGIE, VISÂND LA… A FOST ODATĂ!
Subliniind însuşirile principale şi definitorii ale artei sale: firescul imaginilor, poezia atmosferei lor şi harul culorii în arta sa, redăm câteva versuri… pictate pe pânza sufletului său veşnic iubitor de sublim.
Motto
Au trecut primăveri rând pe rând
Scuturând şi parfum şi splendoare,
S-au uscat multe crengi legănând
Un destin care astăzi ma doare.
Aşteptare
Aşteaptă-mă străine mai devreme
Pe acelaş drum unde ne-am cunoscut,
O să-ţi aduc un braţ de crizanteme
Ca să-l presari pe unde am trecut.
S-acoperi o speranţă cat o catedrală,
Să-npodobeşti un mugur de iubire
Pe care timpul le-a ucis cu fală
Lăsând in urmă doar o amintire.
Prin ramuri desfrunzite vântul geme,
Tu nu mai vi şi sufletul mă doare,
Mai stramg la piept un braţ de crizanteme,
Strivesc sub paşi o frunză care moare.
   |
   |
   |
 |
Imaginile picturii sale sunt fireşti, asemenea modelelor de inspiraţie. Le recunoaştem şi noi, văzându-le parcă aievea, dar transfigurate prin eul artistului, prin simţirea şi gândirea sa din timpul creaţiei.
Sentimentele, afectivul picturii, iradiază aura de poezie. Poezia naturii, cu infinitatea sa de nuanţe. O poezie care ne farmecă şi ne încântă.
Pictura este, în primul rând, culoare şi este mijlocul esenţial de exprimare în artă pentru Elena Hăbăşescu. Culoarea cu multiplele ei posibilităţi de realizare artistică, îi conferă aprecierea de colorist important.
Subliniez o altă constantă în creaţia sa, trăsătura despre care s-a vorbit mai puţin. Varietatea şi diversitatea atmosferei afective şi varietatea mijloacelor de exprimare, diversitate stilistică.
Elena se apropie cu interes de peisaj şi de flori. Florile, în fond tot un aspect al peisajului naturii. O interesează peisajul construit, rural şi urban.
Armonia în pictura sa e determinată de punerea corespunzatoare în pagină, de compoziţie, şi ea conferind firesc şi perspectiva imaginii, indeosebi de calitatea inspirată a culorilor mereu variat luminate.
Culoarea în pictură este efectul inspiraţiei, al harului pentru culoare şi apoi al ştiinţei de a picta. ştiinţa se dobândeşte prin informare şi prin experienţă îndelungată, permanentă.
Varietatea şi diversitatea multiplă a creaţiei sale caracterizează şi se distinge şi ea drept trăsătură definitorie a unui artist deplin format, în continuă evoluţie, pe care il preţuiesc pentru talentul său.
SCURTE DATE BIOGRAFICE
Elena Hăbăşescu s-a născut la 23 noiembrie 1952 în comuna Staniţa, jud. Neamţ.
A absolvit Şcoala Populară de Artă din Reşiţa, promoţia 1985 , sectia pictura.
Debut artistic în 1980.
În prezent domiciliază în oraşul Bocşa Montană, fiind de profesie asistentă medicală.
Activitate artistica
Expoziţii personale de pictura modernă
· 26 mai 1994 – Casa de Cultură Reşiţa (dedicată celor ce veghează la pacea şi siguranţa acestui pământ şi neam);
· octombrie 1994 – Cercul Militar din Caransebeş (Ziua Armatei Române);
· decembrie 1994 – Unitatea de jandarmi Reşiţa;
· 1 Martie 1995 – Inspectoratul pentru Cultură Reşiţa (Ziua Femeii “Flori”);
· mai-iunie 1995 – Muzeul Banatului Montan Reşiţa – (Soare şi flori pentru copii);
· noiembrie 1995 – Hotel “Hercules” Herculane;
· 21 ianuarie 1996 – Cercul militar Lugoj (Ziua unirii);
· 27 februarie 1996 – Clubul I.C.M.Bocşa (Ziua femeii);
· 27 mai 1996 – Muzeul Banatului Montan Reşiţa (Ziua copilului);
· 10 aprilie 1999 – Inspectoratul pentru Cultură Reşiţa (Din ţara lui Iisus);
· august 1999 – Şcoala Specială Bocşa;
· martie 2000 – Muzeul Banatului Montan Reşiţa (Ziua femeii);
· iunie 2000 – Muzeul din Caransebeş (Ziua copilului);
· iunie 2001 – Direcţia pentru Cultură Caraş-Severin (Înălţare prin culoare
· expozitie de picture si arta textila)
· 28 mai 2002 – Biblioteca franceză (prietenie prin culoare).
· 27 febr.2003 – Muzeul Banatul Montan-Flori de Primavara
· 7 martie 2006- Scoala NR.2 Bocsa Montana- expozitie dedicata zilei de 8 martie
· 17 nov.2006-Centrul Social Frederic Ozanam Resita –expozitie de pictura
Expozitii colective în România – Reşiţa, Bocşa, Băile Herculane, Oraviţa, Vişeul de Sus, Lugoj, Bucureşti, Piteşti, Bacău, Iaşi, Cluj.
Expozitii colective în străinătate: Franţa – La Valette du Var – 1993, Austria – Hartberg – 1995.
Tabere de creaţie – Crivaia, Băile Herculane, Oraviţa, Ocna de Fier, Bocşa.
Tablouri în colecţii particulare – Romania, Statele Unite ale Americii, Israel, Belgia, Serbia, Germania, Austria, Franţa.
Distincţie specială la Festivalul de Poezie “Drumuri de Spice” din Uzdin – Iugoslavia -31 iunie 1999.
Colaborator la revista “Bocşa Culturală”, unde publică articole, poezii, fotografii după lucrări personale.
Membra a grupului virtual internaţional “PETICELUL INTERNAŢIONAL” care se ocupă de promovarea artei textile, o artă puţin cunoscută în România – Quiltul ţi Patchworcul.
Activitate Artă Textilă – quilt şi opatchwork
1. Organizează o expoziţie colectivă de artă textilă (quilt şi patchwork) cu participare internaţionala pe data de 1 septembrie 2007 împreună cu Muzeul Banatului Montan şi Direcţia de Cultură Reşiţa.
2. Participă la expoziţia colectivă de artă textilă a Asociaţiei Române de Patchwork care a avut loc la Casa SCHILLER din Bucureşti. pe 7 decembrie 2007.
Despre pictura ELENEI HĂBĂŞESCU
“Culoare vibrând de dorinţa de a transmite mesajul, desen atingând subtilităţile sugestiei, tematică generoasă – toate acestea vor împlini personalitatea creaţiei sale în peisaj, în portret, în miniatura religioasă, adesea mizând pe forţa semi-figurativului, dacă nu chiar a non-figurativului, şi a semnului încărcat de tradiţia simbolului”.
Ada D. Cruceanu – critic de artă şi directorul Directiei de Cultură Caraş-Severin
“Este minunat să fii capabil să transmiţi mesaje prin culoare, mesaje încărcate de simbol, mesaje deosebit de frumoase, de sensibile, de pure…ca sufletul Elenei.
Este minunat să fii capabil să dăruieşti atâta frumuseţe, atâta dragoste prin simplul fapt că Dumnezeu te-a înzestrat cu talent!
Este minunat să fii capabil de a fi în acelaşi timp Creator şi Mesager al Frumosului!”
Gabriela Şerban – directorul bibliotecii orăşeneşti Bocşa
“Doamna Hăbăşescu pictează pe pânză peisaje şi portrete.
Se detaşează din culori şi linii o uşoară melancolie şi o profundă gândire, de aceea tablourile sunt o adevărată rază de lumină pentru suflet, pentru cel care priveşte, să se vadă şi să se regăsească pe sine.
Pictoriţa se află în plină forţă creatoare şi pe o treaptă bine conturată în lumea pictorilor bocşeni”.
Ioana Cioancăş -scriitor
“Ceea ce leagă lucrările îndeosebi este dominanta de alb cu semnificaţiile implicite de lumină şi puritate. Lucrările dezvăluie o artistă sensibilă, delicată, visătoare (tablourile încorporează multă poezie) fiind prin aceasta, de o largă accesibilitate pentru publicul de toate vârstele”.
Titus Crişciu – ziarist şi scriitor
Topic: Biografii | Comments Off on Pictura Elenei Hăbăşescu
Concurs epigramă
de admin | 8 Iulie 2008
Casa de cultură “George Suru” din municipiul Caransebeş şi Cenaclul de epigramă “Apostrof” organizează, cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului local, ediţia a VIII-a a Festivalului Naţional de Epigramă, în perioada 29-30 august 2008.
În cadrul ediţiei din acest an a festivalului se lansează concursul de epigrame cu temele:
– Tema 1- “Barul şi paharul”- două epigrame
– Tema 2- “Capra vecinului”- două epigrame
– Fără temă- trei epigrame
Cei care doresc să participe vor trimite materialele până în data de 10 august 2008, în trei exemplare, cu motto de identificare, motto ce se va regăsi şi pe plicul sigilat, conţinând datele personale ale concurentului, pe adresa: Casa de cultură “George Suru”, str. Mihai Viteazu, nr.6, cod 325400, mun. Caransebeş, jud. Caraş-Severin.
Epigramele pentru concurs trebuie să fie inedite, dactilografiate sau listate la calculator, cu semnele diacritice corespunzătoare.
Invitaţii şi premianţii vor fi anunţaţi personal, în timp util. Pentru a se asigura obiectivitatea concursului, epigramiştii caransebeşeni nu pot participa la concurs.
Organizatorii asigură masa şi cazarea, costul transportului fiind suportat de fiecare participant.
Informaţii suplimentare se pot obţine la telefoanele: 0255-514609 sau 0724-235876 (Casa de cultură) şi 0255-512929 (Nicolae Nicolae).
Organizatorii:
Casa de cultură “George Suru”, Caransebeş
Cenaclul de epigramă “Apostrof”, Caransebeş
Topic: Diverse | 3 Comentarii »
« AnteriorulUrmătorul »
