Gândeşti deci exişti
de Victoria Duţu | 20 Octombrie 2008
Bună ziua.
Daca aveţi timp vă invit să vă uitaţi la emisiunea mea săptămânală, de pe tvRM Cultural, întitulată “Gândeşti deci exişti“.
Emisiunea se trasmite marţea de la orele 12:30 în reluare şi direct tot marţea de la orele 17 până la 17:30, ţine 30 de minute, şi în reluare lunea pe tvRM Educaţional de la ora 9 dimineaţa.
Se transmite şi pe net la adresa www.tvrm.ro, unde intraţi pe link-ul tvrm cultural respectiv educational, sigla este tvrmc.
Universitatea Spiru Haret a deschis încă 2 canale de televiziune, Cultural şi Educational, de la 1 octombrie 2008.
cu bucurie,
Victoriţa
Topic: Diverse | Comments Off on Gândeşti deci exişti
Vreau o altă lume IX
de Victoria Duţu | 20 Octombrie 2008
***
Şi aud clopotele cum bat
Şi în mine cântecul sună
Vară, vară, dă-mi şi mie căldură
Căci mie mi-e frig
Şi inima îmi înghiaţă iubirea…
Ştii..ştii..clopotele cum bat
Le aud sunând, umplând universul
Cu ploaie de sunet, cu ploaie de cânt
Şi stelele nasc şi cântă în sunet de raze
În dangât de vis, adunat într-o frunte,
Într-o frunte mâiastră de sfânt,
Oglindit într-un zbor,în dangât de cântec,
Fiindcă acum e Bune Vestire
Îngerul vesteşte mereu,
Vesteşte lumii întregi
Că Dumnezeu s-a născut din nou printre oameni.
Hei , prieteni,
Hai să cântam în sunet de clopot
Şi vioara să-şi sune în doină iubirea…
Prieteni, prieteni,
Îngerul a vestit
Că Dumnezeu s-a născut printre oameni
Uitaţi,îngerul aduce solia
Priviţi, priviţi universul cum vineri cum cade în sunet de stea
Peste ochii din noi obosiţi de lacrimi şi rugă,
Vdedeţi, vedeţi prieteni
Îngerul a venit să vestească lumina
Dumnezeu s-a născut printre oameni,
Maria, Maria, Fecioara
Ascultă şi se-nalţă la cer, la cer,
Dumnezeu e aici, lângă noi,
Universul coboară prin raze, prin raze de foc,
Şi Fecioara, şi Fecioara,
Ascultă pe înger, ascultă pe înger,
Şi Fecioara va naşte un prunc, pe Iisus,
Îngerul aduce Buna Vestire,
Că Dumnezeu s-a născut printre oameni.
Haideţi prieteni, haidem…
Copotele sună într-una în univesr
Nu mai suntem singuri prieteni…
Suntem cu El, priviţi-L cum naşte,
Priviţi-L cum naşte în noi!!!!!
*
Doamne, ce mare minune ne-ai dat, amintirea,
Dacă Te-am putea purta viu
În locul inimii noastre şi de acolo din locul acela
Atât de tainic să vorbeşti cu noi, să vorbeşti cu mine,
Dacă inima mea ar putea vibra
La tot ce e mai frumos pe lumea asta,
Adică la Tine, la iubirea Ta,
Dar cum să păstrez Doamne,
În amintirea mea această mare minune,
Care e iubirea Ta?
*
Oraşul e înspăimântător dar aparent prielnic,
În el poti face absolut orice, căci oamenii legii
Oricum nu văd sau îi poţi face orbi,
La crimele tale strigătoare la cer.
Dacă astăzi homosexualitatea şi prostituţia
Devin legi binecuvantate de stat,
Mâine şi crima va fi o lege
Împotriva omului sfânt.
O, Doamne, spune-mi Tu ce să fac,
De ce mi-ai dat să trăiesc
Într-o lume atât de nebunâ.
Oare dacă m-aş fi nâscut , Iisuse
Pe timpul Tău, aş fi strigat , Domne
Cu îndârjire
Nu aş fi plâns la picioarele Tale,
Însângerate şi m-aş fi bucurat cu Tine
Când ai venit înviat către noi toţi,
Părăsiţi şi batjocoriţi de cei ce
Te-au ucis pe Tine?
Spune-mi Doamne, Mântuitorul meu,
Cum să fac să nu mă înşel
Că Dumnezeul meu eşti Tu
Şi numai Ţie trebuie să mă închin eu
Iar Tu eşti cel ce mă iubeşti şi mă chemi la Tine?
*
O, nu, cât de mult doream
Singurâtatea unui pustnic,
Dar nu în pustia pâdurii
Ci în pustia unui oraş mare,
Atât de mare încât să te sufoci,
Încăt nu mai ştii unde eşti
Şi nu mai ştii cine eşti
Dar pustiul acesta este la fel de frumos
Ca şi pustiul pădurii,
În loc de flori, copii mici zâmbesc
Şi în loc de copaci înfloriţi
Oameni stresaţi si crispaţi,
Cu grija încreţită pe frunte
Şi cu sărăcia pictată pe haine.
În loc de fiarele pustiului
Sunt oamenii ce nu te cunosc
Şi pictisiţi , cu arma ucigatoare
În suflet, trec peste tine
Ca peste un gunoi.
Cum să nu te rogi în acest pustiu,
Atăt de înfiorator şi cu atâta moarte,
Unde oamenii cad seceraţi ca iarba câmpului
De bolile sufletului ce ne biciuie în iad.
Topic: Poezii | Comments Off on Vreau o altă lume IX
Mănăstirea Ghighiu
de Losonczy Alexandru | 17 Octombrie 2008
Pe şoseaua de centură a Ploieştiului, călătorind dinspre Bucureşti spre Buzău, la un moment dat, pe partea dreaptă a drumului, apare o “fortăreaţă” pătrată umbrită de copaci seculari. Era dimineţa devreme, soarele lumina pieziş, atunci când timid am pătruns în curtea mănăstirii. Liniştea era deplină, o simţeai aşternută gospodăreşte peste florile muticolore din curte. La intrare ne-a întâmpinat turnul zvelt, clădit peste poarta masivă din lemn, ce ascundea un asmablu de fresce cu Maica Domnului şi Iisus chiar deasupra. Curtea interioară împrejmuită de un zid de chilii adăposteşte o grădină de flori şi copaci bătrâni, o biserică mare cu o singură turlă ridicată în pur stil brâncovenesc, o biserică mică în cimitir, un paraclis, o troiţă şi un izvor. Mănăstirea are hranul Îzvorul Tămăduirii şi a fost ctitorită de monahul Agapie începând cu 1817 pe terenul donat de Măriuţa Râfoveanca. Biserica mare s-a zidit între 1858-1866 chiar pe temelia vechii biserici de lemn de la vechea mănăstire ctitorită de logofătul Coresi în secolul al XVI-lea. Autorul picturii interioare este Gheorghe Tătărăscu şi este realizată sub influenţa şcolii italiene. În decursul timpurilor mănăstirea a avut de pătimit, 1862 în timpul epidemiei de holeră a fost “casă de doctorii”, în timpul primului război mondial, germanii au transformat-o în fabrică de conserve, în timpul celui de al doilea război momdial biserica mică cu hramul “Învierea lui Lazăr” a fost bombardată, de a rămas în picioare numai catapeteasma şi peretele de la intrare. Mănăstirea a fost binecuvântată cu o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, donaţie din 1958 a episcopului Vasile Samaha de Sergiopolis din Siria şi cu un izvor cu apă tămăduitoare, descoperită conform legendei de monahul Agapie. Izvorul fiind principalrl motiv al ridicării mănăstiriim monument de arhitectură si de artă, în acest loc.
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
  |
Topic: Descrieri | Comments Off on Mănăstirea Ghighiu
Popor supus mereu taxelor
de Radu Botiş | 16 Octombrie 2008
Suntem un popor mereu taxat. De la taxa de drumuri am trecut la taxa (acciza) pe carburant, apoi taxe mărite la impozite diverse. Popor al multiplelor taxe am ajuns să acţionăm aproape automat lună de lună. Avem de plătit taxa de curent, apoi cea pentru apă. Vor mai fii? Taxa mărită la gaz şi servicii. Taxe alături de surioarele impozite. La urmă ne privim plini de amărăciune buzunarul şi constatăm că este aproape gol. Scuturăm bine de el şi ne reamintim că nu am plătit taxa pentru copilul ce îl avem înscris la cămin. Fata cea mare îmi spune cî taxa de la fondul clasei s-a dublat faţă de anul trecut. O fi drept ceea ce am citit undeva: “Dacp am avut ghinionul să ne naştem…”. Nici chiar aşa. Un zâmbet ne cucereşte la gândul că peste alte trei săptămâni vom primi iar leafă. Îmi sună telefonul, Ionel îmi cere disperat 300 de lei pâna luna viitoare. Ionel, vecinul de uşă, trăitor şi el în democraţia aceasta a taxelor. Data de 1 ianuarie 2007 aducea speranţe căci ne vedeam şi noi membrii în Uniunea Europeană. Au fost atâtea speranţe, deşarte însă, gândind că vom fi în rândul statelor deştepte. Aceasta s-a realizat doar la nivelul preţurilor. În multe domenii de activitate semeni de-ai noştrii trăiesc fiind remuneraţi la limita subzistenţei. Blestem ori încercare divină? Străzile scot la lumina zilei orfanii – copiii nimănui, aurolaci, feţe murdare şi triste, bătrâni fără sprijin. Fiecare trăieşte într-un univers al lui, cu vise, cu zâmbete, cu tristeţi, cu…
Mulţi dintre aceştia sunt foştii plătitori de taxe. Nu mai vor să audă de ele iar lumea lor dublată de o viaţă fără multe obligaţii a căpătat o altă valenţă a firescului. Pentru aceştia a mai rămas taxa pe viaţa rămasă. Nu vreau să fiu patetic nici să scap vreo lacrimă dar nu pot să trec peste această parte a realităţii din jurul nostru. “Sentimentul public rămâne proeuropean, dar el pare să fi conchis, deja, că zonele de pasivitate ale UE sunt foarte întinse. Mai direct spus: Uniunea
Europeană n-a reuşit, deocamdată, să depăşească imaginea de instrument elitar pentru uzul elitelor. Uniunea Europeană nu e, încă, o valoare publică şi un bun popular românesc… E cazul să lăsm la o parte politeţea şi protocolul. Discutăm despre o situaţie dramatică. Mai exact spus, despre tentativa unui grup intern de a folosi calitatea europeană a statului român ca fundal şi proptea pentru instaurarea unei formule politice…” Aşa suna o luare de poziţie a unui jurnalist în materialul său. Care să fie acel grup intern? O femeie dintr-un sat maramureşean primeşte în anul 2008 o pensie de trei lei. Pe canalele de televiziune a fost semnalat cazul acesta. Care taxe oare să înceapă să le plătească biata femeie? La orizont se întrevăd zorii noilor vizite electorale, oameni bine hrăniţi vor veni să ne ostoiască bruma noastră de speranţă cu promisiuni, afişe, pungi cu alimente, zâmbete prietenoase. Va fi un tacâm complet, nu va lipsi din meniul zilelor, săptămânilor electorale nimic. Iarăşi, după patru ani de aşteptare ne vom umple burţile cu toate cele aruncate de la tribuna viitorilor noştrii aleşi. Aşteptam noii orânduitorii de taxe, ca un popor cuminte ce suntem. Rabdarea este virtutea noastră.
Topic: Meditaţii | Comments Off on Popor supus mereu taxelor
« AnteriorulUrmătorul »
