Articole recente

Arhive

Categorii

Instrumente

Nevoia de confirmare…

de admin | 19 Mai 2025

Lidia VIANU

Voi începe prin a mulțumi tuturor celor care au trimis un eseu pentru această Antologie a Criticii de Întâmpinare — prima în România, din câte știu eu.

De la bun început am încercat să mă înțeleg eu pe mine: de ce ideea unei astfel de cărți? Ce urmărește ea? Ar trebui să fac din ea o carte bilingvă, adică să traduc tot în limba engleză? Este oare îngăduit să fac o ierarhizare? Unde duce drumul acesta migălos și confuz, pentru început?

Nu se pune problema de ierarhizare, de comparație, sau de traducere. Mi–am dat seama în vreme ce citeam volumul întreg, după ce am pus textele cap la cap și am redactat. Înainte de toate, m–am bucurat că avem atâția filologi generoși, într–o vreme când ne sufocă limbajul studiilor culturale. Mai rău de atât nici că se putea face literaturii — să ucidem plăcerea lecturii, înlocuind–o cu fandoseli de toate felurile, mai puțin dorința de a citi.

Concluzia mea a fost aceasta: vreau să pun la dispoziția masteranzilor mei [care se specializează în traducere literară] un model: cum să scrie despre o carte [uneori cum să nu scrie, și am inclus această categorie cu bună știință].

Poate mă înșel, poate nu mai sunt în pas cu tânăra generație, dar, pentru mine, literatura contemporană are nevoie să fie prezentată și lăudată. Îmi dau seama că nu se mai citește la fel de mult ca în secolul XX. Am, pe de altă parte, convingerea că BUCURIA LECTURII nu poate să moară.

Un manual care arată câtă bucurie aduce o carte criticului–cititor mi s–a părut calea cea mai eficientă. Scriitorul lansează o carte. Dacă ea este citită, scriitorul va continua să scrie, iar cititorii vor afla, dintr–o cronică sau alta, despre cartea în chestiune. Cu un pic de noroc, se vor apuca să o și citească.

I–am spus prietenei mele de o viață, Monica Pillat, cu maximă onestitate, atunci când mi–a scris că i–a plăcut cartea mea cea mai recentă:

„Știu că tu mă crezi dacă îți spun că nu am deloc încredere în ceea ce scriu eu..”

Replica ei a luminat peisajul definitiv:

„Ai, ca noi toți, nevoie de o confirmare, pe care eu sunt fericită să

ți–o dau din toată inima.”

Exact acest lucru îmi doresc să îl fac și eu cu toți cei incluși în aceste pagini. Le dau de știre că cineva îi vede, îi citește și se apropie de sufletul lor cu emoție.

P.S. Avem bucuria de a publica aici și un eseu minunat despre întâlnirea lui Gheorghe Grigurcu cu Lucian Blaga. Nu pot să nu îi mulțmesc încă o dată. Ce lucru extraordinar, să găsești un critic literar atât de profund, atât de sensibil și atât de modest, cu toate că valoarea lui este inegalabilă.

 

Topic: Diverse | Comments Off on Nevoia de confirmare…

A V-a ediție a concursului „Ființă Sfântă, Mama”

de admin | 8 Aprilie 2025

ADVU sărbătorește valorile și poezia: A
V-a ediție a concursului „Ființ
ă Sfântă, Mama” și un volum aniversar în pregătire 



Topic: Diverse | Comments Off on A V-a ediție a concursului „Ființă Sfântă, Mama”

„Tricoul cu Eminescu” de Răzvan Ducan

de Radu Botiş | 2 Aprilie 2025

Răzvan Ducan este un poet care se distinge printr-o abordare singulară, în care lirismul se împletește cu reflecția socială, iar angajamentul său față de poezie și față de moștenirea culturală românească este o constantă. Volumul ”Tricoul cu Eminescu” nu este doar o colecție de poezii, ci un manifest poetic, un exercițiu de admirație pentru Mihai Eminescu, un protest subtil împotriva superficialității lumii contemporane și o meditație asupra rolului poetului în societate.

    Cartea este structurată într-o manieră care evidențiază diferite unghiuri din care își contemplă idolul literar. Ea este alcătuită din poezii ce variază ca tonalitate, de la elegii până la satire și reflecții ironice asupra condiției artistului. Tema centrală este legătura sa spirituală cu Eminescu, transpusă în imagini poetice originale. Volumul poate fi împărțit în mai multe segmente tematice:

   Eminescu, figură mitică și inspirație poetică

Autorul își construiește un Eminescu viu, prezent în viața sa zilnică, fie sub forma unui bust într-un oraș provincial, fie ca un simbol purtat pe piept, imprimat pe un tricou. Poezia ”Tricoul cu Eminescu” este definitorie pentru această viziune, în care prezența poetului nu este doar o declarație estetică, ci o formă de apartenență la un ideal:

”Sunt un tânăr bătrân ce umblă vara,

Cu poza lui Eminescu pe tricou,

Pentru că în adâncul poeziei sale am privit,

Și nu mi-a revenit privirea ecou”.

  Eminescu nu este doar un simbol cultural, ci un reper moral și estetic, o măsură a valorii autentice într-o lume care tinde să-și uite rădăcinile.

     Dialogul cu Eminescu și locurile sale

Mai multe poezii din volum sunt construite sub forma unor dialoguri metaforice între Ducan și Eminescu. În ”Umbra lui Eminescu”, poetul își imaginează o întâlnire în parcul din Târnăveni, unde Eminescu îi legitimează prezența și scrisul:

”Cum, eu? De ce?

De ce merit mai mult ca alții, am întrebat copleșit.

Și mi-a răspuns la cald:

Pentru că vii zilnic, ca după pâine, la statuia mea,

Să mă întrebi de înalt”.

   Astfel, poetul contemporan caută în Eminescu o validare, dar și o complicitate spirituală. În poezii precum ”Cufărul lui Eminescu” și ”La Viena, vreau să stau în cameră cu Eminescu”, autorul urmărește urmele fizice ale poetului, vizitând locurile unde acesta a trăit, pentru a se apropia mai mult de esența sa. El nu se limitează la o simplă evocare admirativă, ci semnalează și degradarea respectului față de cultură. În ”Bustul lui Eminescu din oraș”, poetul denunță nepăsarea autorităților și a comunității față de memoria lui Eminescu:

”Crăpături, crăpături, în soclul statuii,

De parcă-i Zidul Plângerii de la Ierusalem.

Eu nu vorbesc cu pereții, precum evreii,

Plângerea mea e sub formă de poem”.

  Acest tip de poezie angajată transformă volumul într-o operă cu accente de protest cultural.

   Reflecții asupra poeziei și destinului poetului

   Un segment important al volumului este dedicat poeziei în sine, atât ca act de creație, cât și ca formă de existență. În poezia ”Am mai spus-o!” din capitolul ”Ce-mi doresc eu mie, dulce Poezie”, poetul își pune problema supraviețuirii artei într-o lume tot mai indiferentă:

”Am mai spus-o!

Singura soluție să-mi salvez poezia

Este s-o injectez în pulpa unui virus,

Ca apoi din pandemie în pandemie,

Aceasta să sară pârleazul

Unui niciunde și nicicum în desfășurare”.

În  poezia ”Tiraje într-un singur exemplar”, reflectează asupra declinului interesului pentru lectură:

”Pe zi ce trece scad tirajele la cărți,

Și nepăsarea lumii parcă le provoacă.

Cititul lor a devenit ca oina la noi,

Sport național, pe care nimeni nu-l joacă”.

  Ironia amară este un element recurent în aceste poezii, poetul fiind conștient că literatura riscă să devină o relicvă a trecutului.

    Originalitatea volumului

   ”Tricoul cu Eminescu” este un volum original prin modul în care reinterpretează figura lui Eminescu într-un context contemporan. Ducan nu se limitează la o simplă glorificare, ci îl integrează activ în viața sa, ca un mentor și un partener de dialog poetic.

    Cartea a apărut anul acesta, 2025, la Editura Vatra Veche din Târgu Mureș, și beneficiază de girul domnului Nicolae Băciuț printr-un amplu cuvânt introductiv, intitulat ”Poezia, ca act de identitate”. În finalul cărții sunt incluse repere bio-bibliografice ale autorului, poet și patriot prin excelență.

Topic: Diverse | Comments Off on „Tricoul cu Eminescu” de Răzvan Ducan

Ioan Marchiș – 70 de ani

de admin | 13 Martie 2025

Ioan Marchiș – 70 de ani de la nașterea sculptorului maramureșean

Ioan Marchiș (12 martie 1955)

Născut la data de 12 martie 1955, în comuna Bârsana, Maramureș, predestinat ca ius soli (drept pământean) artei meșteșugului lemnului datorită influenței bunicului său, Ioan Marchiș se remarcă ca un artist care păstrează nealterată dragostea pentru arta monumentală populară.

Urmează în 1975 cursurile liceului de Muzică și Artă Plastică din Baia Mare, iar în anii 1981, Academia de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj Napoca, secția sculptură, devenind odată cu trecerea anilor și membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Activitatea sa profesională se desăvârșește începând cu anul 1981, când devine șef serviciu proiectare la Cooperativa „Tehnolemn” din Baia Mare. În perioada 1994-2001 devine referent artă plastică la Centrul Creației Populare Maramureș, fiind în acest timp (1995-1998) și profesor de istoria artei la Școala de Arte „Liviu Borlan” Baia Mare. În 2001 devine director general RTV la CBN Archeus Baia Mare și director al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național.

Pe plan artistic se remarcă cu o serie de lucrări monumentale:

1984 – Baia Mare – Solar arch (lemn);
1994 – Săliștea de Sus – Mihai Eminescu (bronz);
1994 – Valea Chioarului – Mihai Viteazul (bronz);
1995 –  Baia Mare – Nicolae Iorga (bronz);
1997 – Suciu de Sus – Atanase Mot Dâmbu (bronz);
1997 – Baia Mare – Pintea Viteazul (bronz);
1997 – Baia Mare – I.C. Brătianu (bronz);
1998 – Baia Mare – Gheorghe Pop De Băsești (bronz);
1999 – Baia Mare – George Coșbuc (bronz);
1999 – București, Palatul Parlamentului – Gheorghe Brătianu (bronz);
2000 – Baia Mare – Octavian Goga (bronz);
2000 – Baia Mare – Mihai Eminescu (bronz);
2000 – Ploiești – I.G. DUCA (bronz);
2000 – Mănăstirea Habra, Maramureș – Mihai Viteazul (bronz);
1997 – 2001 – Ansamblul monumental Avram Iancu (bronz);
2001 – Coaș, Maramureș – ION POPESCU DE COAȘ (bronz).

O parte din lucrările sale se regăsesc și la Muzeul de Artă Baia Mare, Muzeul Maramureșului din Sighetu Marmației, în colecții particulare din: Romania, Ungaria, Germania, Israel, USA, Egipt, Austria, Franța, Anglia, Japonia, Maroc.

Expozițiile personale au încântat ochii privitorilor încă din 1974, când apar la Baia Mare, la Clubul Tineretului o serie de lucrări de desen, grafică, tuș, monotipie și creion. Acestea au fost continuate în 1977 la Cluj Napoca, la Casa Radio (desen, grafică, tuș, monotipie, creion); în 1980, la Sighetu Marmației (desen, grafică, tuș, monotipie, creion); în 1984, Baia Mare, la Galeriile de Artă UAP (sculptură: aluminiu, bronz, lemn); în 1984, la Sighetu Marmației, la Muzeul Maramureșului (sculptură: aluminiu, lemn); în 1988, la Baia Mare, la Galeriile de Artă UAP (sculptură: teracotă, gips, bronz, aluminiu, lemn); în 1993, la Baia Mare, la Galeriile de Artă UAP (sculptură: lemn, teracotă, metal; în 1993, la Cluj Napoca, la Galeriile Radioteleviziunii (sculptură: lemn, metal, teracotă); în 1994, la Roma (Italia), la Galeria de Artă „Academia di Romania” (sculptură, pictură, textile, lemn, pânză, teracotă, metal); în 2000, la Rabat (Maroc).

De-a lungul timpului, a avut colaborări cu: Revistele „Napoca Universitară” și „Echinox”; Revista „Arta” nr.9 (coperta); Revistele „Familia”, „Flacăra”, „România Literară”, „Contemporanul”, „Cronica” Magazines; La Republica (Italia) – cronică plastică; Revista „Archeus” etc.

Efortul său artistic a fost apreciat prin acordarea de premii:

1973 – Premiul II – „Primăvara clujeană” – Licee de Artă;
1981 – Premiul I – Sculptură – Primăvara studențească, Cluj Napoca;
1978 – Mențiune – Conferința Națională a Cercurilor și Cenaclurilor Științifice Studențești – București cu eseul „Un mod de a vedea Brâncuși”;
1980 – Premiul I Conferința Națională a Cercurilor și Cenaclurilor Științifice Studențești – Cluj Napoca cu lucrarea „O gramatică a percepției vizuale”;
1995 – Locul II la Concursul Național pentru Ansamblul Monumental „Bogdan Vodă” Monumental;
1997 – Diploma de Onoare a Maramureșului Istoric – Societatea Bogdan Vodă, Cluj Napoca. 1995-1999 – Diploma de onoare a școlilor „N. Iorga”, „George Coșbuc”, „Mihai Eminescu” Baia Mare.

Conferinţe susţinute: Cultul Soarelui în Cultura Suciu de Sus şi LăpuşNodul Sacru – Paris, Bruxelles, Salonic, Bucureşti, Cluj-Napoca, Baia Mare, Sighetu-Marmaţiei.

Conferință și lansare de carte „Simbolica vaselor funerare din cultura Suciu de Sus și Lăpuș” susținută în data de 22 octombrie 2022, la Arthis Rue de Flandre 33, 1000 Bruxelles.

Acum, la ceas aniversar, dorim să-i urăm sculptorului Ioan Marchiș, zile îndelungate pline de inspirație, întru mulți și fericiți ani!

Ioan Marchiș (12 martie 1955) – Vitrină de carte realizată la Sala de lectură Carte curentă

Redacția „e-Bibliotheca septentrionalis”
Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare – ROMÂNIA
https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/

Topic: Diverse | Comments Off on Ioan Marchiș – 70 de ani


« AnteriorulUrmătorul »