Eveniment editorial
de admin | 16 Ianuarie 2011
Eveniment editorial: apariţia noului volum de poveşti pentru copii, intitulat: „Alintă-mă, Copilărie!” al scriitorului adjudean Gheorghe A. Stroia
Zilele acestea la Adjud, scriitorul Gheorghe A. Stroia aduce noi bucurii publicului cititor, cu o altă apariţie editorială. Din lucrarea destinată celor cu suflet de copil, intitulată: „De vorbă cu o…minune” (lucrare în patru volume), a apărut la Editura Optima din Iaşi, volumul al treilea, intitulat: „Alintă-mă, copilărie!”. Este a şaptea apariţie editorială, ce poartă semnătura Gheorghe A. Stroia, în mai puţin de un an de la debutul său editorial din luna mai a anului trecut. Din lucrarea de poveşti a scriitorului adjudean amintim: vol. 1 – „De vorbă cu o minune” (Ed. Sf. Ierarh Nicolae, Brăila-2010) şi vol. 2 – „În braţele bunicului” (Editura Optima, Iaşi-2010). Reamintim că volumul 2 al lucrării, intitulat „În braţele bunicului” a participat la Concursului Naţional de Literatură „Visul” – Orăştie, septembrie 2010, unde a câştigat Premiul I. Sintetizând conţinuturile, poetul tecucean Vasile Sevastre Ghican (membru al Uniunii Scriitorilor din România) consemnează pe coperta patru a acestui volum: „Această carte a scriitorului Gheorghe A. Stroia îşi are rădăcinile în ceruri, iar lumina din care îşi trage seva, din pământul în care veghează strămoşii. Este o licoare literară, iar cei care o vor savura, cu inima şi cugetul, se vor împlini ca oameni. Este un senin cules din albastrul ochilor – firavi ca razele de Lună şi veseli ca razele de Soare. Această carte se adresează bătrânilor cu suflet de copil, dar mai ales copiilor cu inimi şi aptitudini de înălţimi de munte. O literatură cu gust de pâine caldă şi miros de trandafiri de iunie. Doamne, pentru câte veacuri de Slavă mi se întâmplă doar mie, să o împart acestor plăpânde, dulci şi fericite făpturi?”. Cel mai probabil, lansarea acestei cărţi va fi făcută în cadrul unui nou eveniment pe care scriitorul adjudean îl va pregăti copiilor şi nu numai, la Şcoala “Mareşal Alexandru Averescu” din municipiul Adjud, la o dată ce va fi confirmată ulterior. Cu volumul al patrulea al cărţii, intitulat: “Visul bunicului” – volum în curs de apariţie – Gheorghe A. Stroia încheie ciclul poveştilor lucrării “De vorbă cu o minune”, dar promite că vor urma şi alte cărţi pentru copii, unele dintre ele aflându-se deja în faza de pregătire.
Topic: Diverse | Comments Off on Eveniment editorial
DOR DE EMINESCU
de Constanţa Abălaşei – Donosă | 15 Ianuarie 2011
L-am iubit pe Eminescu, de cum am terminat de învăţat alfabetul, să pot citi, să pot scrie . Nu numai că mi-a fascinat copilăria şi adolescenţa prin toată creatia sa , însă l-am iubit şi pentru frumuseţea chipului său, care mi-a părut dintotdeauna că este a un crai de la răsărit, călătorind prin această lume cu creaţia sa literară plină de har, lăsându-ne moştenire poezia sa în limba noastră românească, făcând-o cunoscută şi netulburată, printre scrierile şi limbile lumii, încă din perioada existenţei sale.
Mă bucur şi cinstesc ca fiecare român din această ţară, plaiurile botoşenene, care au dat neamului nostru mari oameni de cultură: Eminescu, Nicolae Iorga, Ştefan Luchian, George Enescu şi nu numai. Aceste locuri hărăzite de Dumnezeu îmi sunt atat de dragi: în primul rand ca mi-au legănat paşii copilariei, apoi sunt locuri în care moşii şi strămoşii mei îşi au somnul de veci. Şi când ajung aici de două sau de trei ori pe an, primul lucru pe care-l fac cu mare sfinţenie este, să-ngenunchez la mormântul fiecăruia punând o floare, aprinzând o lumânare şi stropind în mare tihnă ţărâna, cu o lacrimă albastră .
Ca fiecare loc al acestui pământ românesc ce-şi are istoria sa, şi oraşul Botoşani, este la fel , prin tot ce a putut face şi sfinţi „OMUL„.
Nimic nu este întâmplător! Bunul Dumnezeu, le ştie şi le aranjează pe toate în această lume.
Preţuire şi dragoste mai mare pentru Eminescu, mi-a fost impulsionată de catre doamna Cornelia Viziteu, director la Biblioteca Judeţeană Mihai Eminescu din oraşul Botoşani prin anul 1999, apoi în anul 2000, an declarat de UNESCO – ANUL EMINESCU -, prin participarea mea la un concurs de Ex – libris, organizat de această bibliotecă. A urmat în anul 2002, invitaţia regretatului prof. dr. Constantin Mălinaş, din Oradea, plecat dintre noi la 24 februarie 2010, finalizată prin publicarea graficilor mele legate de Eminescu în revista pe care o coordona, Ex librisul Românesc. În unele dintre reviste acordându-mi-se spaţii largi . După câteva personale de grafică şi acuarelă la Botoşani în anul 2003 şi 2004, în anul 2005, când s-au împlinit 155 de ani de la naşterea poetului, „Zilele Eminescu la Botoşani„ s-au deschis cu expoziţia mea personală de grafică, „DOR de EMINESCU„ în data de 14 ianuarie. Cuprinzând aproape 70 de lucrări, în penită: ilustraţii la poezia poetului, locurile natale cât şi personalităţi culturale din perioada sa.
Memorabilă mi-a ramas în suflet însă, participarea mea alături de alte personalităţi culturale, invitate special în data de 15 ianuarie 2005, la un Tedeum ţinut în biserica Uspenia, biserică unde a fost botezat Eminescu, apoi la depunerea de coroane şi flori la statuia poetului din faţa Teatrului Naţional Mihai Eminescu din Botoşani.
Ipoteşti, locul unde s-a născut marele nostru poet nepereche. Niciunde în ţară, nu se pot găsi într-un spaţiu atât de restrâns, obiective culturale atât de diverse, fiecare valorificându-şi propia sa autenticitate: Casa memorială, Bisericuţa familiei Eminovici, datată din anii 60 al secolului XIX- lea , Casă ţărănească de epocă, ce a aparţinut ultimei proprietare a moşiei în care s-a amenajat un muzeu etnografic al zonei (loc în care îi plăcea lui Horia Bernea să picteze în mare linişte), Biblioteca Naţională de Poezie (idee aparţinând lui Laurenţiu Ulici), clădire cu două nivele şi o sală amfiteatru, Muzeul Mihai Eminescu inaugurat pe 15 ianuarie 2000.
Topic: Meditaţii | Comments Off on DOR DE EMINESCU
4-PRELUDII HIPERBOREENE
de Adrian Botez | 14 Ianuarie 2011
la început a fost Visul
răzoare de lumini – slăvindu-şi
Zeul
pământ de cristal apoi – înroşit de
amurg: tot mai îndepărtat divine – vibrează
coloniile de raze
Bătrânul Sunetelor – e tot mai reţinut în
opera de purificare-a culorilor: tot mai des
izbucnesc revoluţiile
întunericului
diamante se fisurează – pe linia
melancoliei: e gata
alunecarea luminii în
scrâşnet
cochete-aureole – mările – se chircesc
în auz Mut Pescarului: prelungă – umbra
aşteptării – alungă Peştii – hialine popoare – în
Marsupiul Zeului
două mâini de orator – grele
s-au aşezat pe creştetul
cerului: şi
nici un cuvânt
se-alungă – unul pe altul
blestemele – prostatice vânturi
furtuni de cafenea: femurul unui trăsnet
vibrează reumatisme – la marginea dinspre
latrina văzduhului: roitoare discordii – muşte de hoit
explodează – frenetic
dinspre – pestilenţial – NEVĂZUTUL
zăvozii minţii prigonesc
IDEEA – gonind-o-n smârcurile
-atoateliniştirii
Bătrânul Sunetului – obosit de vise
şi-a amintit să latre – dar
niciodată nu va răsări
orb – legat fedeleş cu raze – i se-mpletesc senil
la colţul buzelor – hieratice
bale: complicate
fire scăpărătoare de imperii
îţi auzi ţara – prelingându-se fadă
ireal prelungindu-se – de pe buza
tremurând bătrână
*
cleştarul pământ: înfrânt
alungat – cu aripi zimţate
Bătrâne Orfeu – trezeşte-te
pune-ţi unghia imperială – în
gaura cheii pământului
astupă gura de hulă-a-ntunericului
amână robia ne-ncetării căderii
suceşte gâtul gravitaţiei – pasărea cu pliscul
perpendicular înfipt – în
buricul Demonului
prefiră-ţi – prin urechi – stoluri elegiace
speranţele – şiraguri epopeile
degustă – înainte de a cădea
ghilotina urdorii
*
crestomaţia eşecului şi-a-ncurcat paginile
mai rău: din ce în ce
tot mai multe-şi pierd dreptul la
pagină
Sfinxul Neantului a fulgerat – o clipă
hidos – la fereastră
*
călătorind – de milenii – prin nervuri şi
străvezii capilare – Popoarele
spre propria stupoare – nu-ncetează migrarea
apocaliptică
de mult se-mpăcară cu
Moartea – dar
nimeni nu răspunde la numele „Moarte” : omite
-omiţându-se
Doamne privit ochi în ochi – izbăveşte-ţi
nimiceşte-ţi – eliberându-le de-aşteptare
popoarele
popoare sfinte – cu aripile pătrunzând în
trahee: se sufocă
popoarele Tale – de
ideea de zbor
o – târâtură de neamuri
fără profet – cu dumnezeul uitat la
oglindă – ca un
pieptene – de pieptănat orbitele-ncâlcite-ale
aştrilor:
vino cu stomacul la marginea lumii – şi
vomită-te
*
am fost la nunta-nsângerată-a CAVALERILOR – şi
am văzut MIREASA LEBĂDĂ cu gâtul – străpuns de
săgeată – şi pe
MIRE LICORNUL – cu pieptul
desfăcut de spadă – spre
lumini orbitoare
Povestea
au murit – pentru ca nimeni să
nu mai fie singur – pentru ca
fiecare – pe-un
clipocit de Fluviu-Amurgit– să-şi
poarte luntre propria Nuntă – în sine
cu sine
astfel – pe creasta slăvită a
Muntelui – s-a aprins – gigantică stea
ANDROGINUL
*
de-atunci – mi s-a crăpat palma-n degete
mi s-a uscat şi-a plesnit în riduri de soartă
şi-am scăpat din seamă – printre aceste fisuri de
seisme – eonii
Topic: Poezii | Comments Off on 4-PRELUDII HIPERBOREENE
Pilda buna la început de nou an
de Lucian Abalintoaiei | 13 Ianuarie 2011
Un om dormea în coliba lui, când dintr-odată, într-o noapte, camera s-a umplut de Lumină și i-a apărut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut să facă o muncă pentru el și i-a arătat o stâncă mare din fața colibei.
I-a explicat că va trebui să împingă piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a și făcut.
Mulți ani a muncit din greu, de la răsăritul la apusul soarelui, împingea din toate puterile, cu umerii proptiți pe suprafața masivă și rece a stâncii de neclinitit.
În fiecare noapte bărbatul se întorcea trist și istovit în coliba lui, simțind că întreaga zi a irosit-o degeaba.
Tocmai când barbatul era mai descurajat, “adversarul” (Satana) a decis să-și facă apariția în gândurile plicitisite ale acestuia:
– De atâta timp împingi piatra și ea nici nu s-a clintit.
Așa încât omul a rămas cu impresia că sarcina lui este imposibil de realizat și că toata munca lui va fi un eșec.
Aceste idei l-au deprimat și descurajat pe bărbat.
“Adversarul” i-a spus:
– De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ți timpul făcând doar un efort minim și te vei simți mai bine.
Bărbatul ostenit tocmai așa își propusese să facă, dar înainte de asta a decis să se roage și să-și spună păsul lui Domnul.
– Doamne, a spus, am muncit mult și greu pentru Tine, adunându-mi toate puterile să fac ce mi-ai cerut. Acuma, după atâta timp, nu am reușit să mișc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am greșit? De ce am eșuat?”
Domnul i-a răspuns înțelegător:
– Prietene, când ți-am cerut să-mi slujești și tu ai acceptat, ți-am spus că sarcina ta era să împingi cu toate puterile în stâncă, ceea ce ai și făcut.
Niciodată nu am spus că aștept ca tu să o miști. Sarcina ta era doar să împingi.
Și acum vii la Mine obosit spunând că ai eșuat. Dar chiar asta e realitatea??? Privește la tine…
Brațele îți sunt puternice și musculoase, spatele e vanjos și bronzat, mâinile îți sunt bătătorite de atâta apasare, picioarele ți-au devenit solide și puternice.
Te-ai dezvoltat mult și capacitățile tale sunt peste ce te-ai fi putut aștepta să ai.
Adevărat, nu ai mișcat stânca. Dar vocația ta a fost să mă asculți și să împingi, ca să-ți pui la încercare credința și încrederea în înțelepciunea Mea.
Ceea ce ai și făcut. Acum Eu, prietene, voi muta stânca.
Câteodată, când auzim cuvântul lui Dumnezeu, avem tendința să ne folosim gândirea pentru a descifra ce vrea El, când, de obicei, El nu ne cere decât simpla ascultare și încredere in El.
Cu toate că noi credem că prin credință mutăm munții, de fapt tot Dumnezeu este cel care îi muta din loc.
“Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.” – Arsenie Boca
Topic: Meditaţii | Comments Off on Pilda buna la început de nou an
« AnteriorulUrmătorul »
