Expoziţia de icoane populare româneşti
de Eva Halus | 20 Ianuarie 2011
“Icoanele-sufletul sticlei” (Icones- L’âme du verre )
În ce priveşte icoanele, rugăciunea noastră
Se face prin pictura lor
Vernisajul expoziţiei de icoane populare româneşti pe sticla al Atelierului de Arta veche «Valuarda» a avut loc vineri 10 decembrie la Centrul de meditaţie şi spiritualitate a bisericilor orientale Emmaus, situat pe blvd. Queen Mary, chiar lângă Oratoriul St. Joseph, celebrând puţin înaintea Crăciunului, într-un mod inedit, împlinirea a 40 de ani de la înfiinţarea Centrului Emmaus, cu participarea exclusivă a profesorilor Atelierului, Aura Chiriac şi Vladimir Midvichi şi a trei dintre elevii lor de origine quebecoisa, Claudette Lavoie, Françoise Crouzier şi Mario Robillard.
Faurirea icoanelor pe sticlă este o tehnică puţin cunoscută în Occident şi abia de curînd îşi are locul cuvenit în iconografia religioasa internaţională, cu ajutorul câtorva artişti români stabiliţi în Canada, printre care se numără artiştii fondatori ai Atelierului de Artă veche «Valuarda», Aura Chiriac şi Vladimir Midvichi. Expoziţia «Icoanele-sufletul sticlei» cuprinde peste 30 de icoane expuse în capela Centrului Emmaus, ilustrând printre multe atribute artistice şi transmisia directa a tehnicii de icoane populare româneşti în lume.
Icoanele se impun astăzi ca o artă de înaltă calitate şi origine, prin simplitatea şi sinceritatea sentimentelor cu care au fost pictate şi pe care le nutresc, fiind totodată o manifestare estetică bogată a lumii reale sau imaginare care zugrăveşte lumea satului românesc, cu umanism, evlavie sau umor, farmec decorativ şi culori vii.
Temele abordate în această expoziţie fac parte din tematica tradiţională bizantină precum Presa Mistică, Fecioara Maria cu Pruncul, Nativitatea, Mater Dolorosa, Sf. Nicolae, Arhanghelul Mihai, Evangheliştii, Pasiunile, Sf. Gheorghe şi Resurecţia, Sf. Constantin şi Elena, cât şi reprezentări de Îngeri.
Varietatea motivelor şi temelor abordate, coloritul icoanelor şi cadrele pictate confirmă talentul şi creativitatea profesorilor şi a elevilor lor, făcând din această şcoală românească un centru important contemporan de propagare a artei iconografice, în care creaţiile actuale depăşesc modelele tradiţionale impuse de biserică. Icoanele (variind între format mare până la miniaturi) sint pictate în tehnica tradiţională, utilizând pigmenşi şi ou, iar arta făuririi de icoane o puteţi învăţa chiar aici, la Atelierul de Artă veche «Valuarda».
Icoanele pe sticlă au apărut pentru prima dată în Transilvania, după alipirea acestei regiuni la Imperiul Habsburgic în 1699. Legenda spune ca la început a existat «miracolul de la Nicula», unde lacrimile icoanei Sfintei Fecioare au curs timp de 26 de zile (număr ce coincide cu valoarea numerică a Numelui lui Dumnezeu în ebraică). Apoi pelerinii (care veneau cu miile să vadă minunea) au dorit să ducă cu ei chipul Fecioarei. Astfel au apărut primii meşteri locali de icoane la Nicula, ca să răspundă cererii, apoi pictura de icoane pe sticlă s-a răspndit în mai multe centre transilvănene.
Astăzi la Montreal trăiesc câţiva meşteri de icoane pe sticlă mai mult sau mai puţin cunoscuţi de către comunitate sau montrealezi: Ofelia Armaşu, Roseta Mociorniţă, Constantin Florea şi bineînţeles Aura Chiriac şi Vladimir Midvichi.
Aura Chiriac este licenţiată în arte plastice la Universitatea de Artă George Enescu din Iaşi şi este astăzi ilustratoare, gravoare, caligrafă, pictorita, graficiană, fiind cofondatoare şi profesoară la Atelierul de Artă veche «Valuarda».
Vadimir Midvichi este fondatorul şi coordinatorul principal al Atelierului «Valuarda», infiinţat în 2009, fost absolvent al Universităţii de Arte George Enescu, colaboratorul Patriarhiei Române şi al Centrului Naţional de Conservare în România şi restaurator de fresce din secolul XVI. El a dobândit o tehnică şi o experienţă vastă, fiind astăzi specialist în arta decorativă veche (fresca, al secco, sgraffito, icoană, etc).
La vernisajul expoziţiei au luat cuvântul Vladimir Midvichi, apoi fondatorul Centrului Emmaus, Lucien Coutu, directorul centrului, Stephane Vaillancourt şi preşedintele regrupării iconografice iconofile din Canada, Michel Saint-Onge. Corul de copii dirijat de talentata studentă la opeă, Marina Negruţa, a încălzit sufletele celor prezenţi cu glasuri cristaline, intonând cântece de Crăciun în romaneşte şi franceză.
Icones-l’ame du verre
3774 Ch. Queen Mary,
#309, Montreal,
H3V 1A6
Info : 514-432-4105
514-739 2263
www.valuarda.com
pentru Jurnalul Accent Montreal
Topic: Reportaje | Comments Off on Expoziţia de icoane populare româneşti
RĂMÂNE-VA, ERESUL…
de Cezarina Adamescu | 19 Ianuarie 2011
Atâtea membre în cuvânt
Şi stavilă să pun, nu voi, Poete!
Mai bine să le rostui în (des)cânt
Prin vâlvora secundei să îmbete
Să fie Doamne-acesta un păcat?
Râvnitul gând de a le-mpărtăşi?
Atunci Tu pune tainicul lăcat
Ca nimeni să le poată tâlcui…
Nelămurit rămâne-va eresul
Acelor vorbe aduse drept prinos
Doar muzica le tulbure-nţelesul
Că doare de la suflet pân’ la os!
Prinosu-acestor vorbe drept eres
Tu nici acuma nu le-ai înţeles…
Topic: Poezii | Comments Off on RĂMÂNE-VA, ERESUL…
Lumânărică omagiat în Adunarea Moldovei, în anul 1857
de Gheorghe Samoilă | 18 Ianuarie 2011
În şedinţa din 20 decembrie 1857 a Adunarii ad-hoc a Moldovei de la Iaşi, al cărei preşedinte era mitropolitul Sofronie Miclescu, s-a dezbătut şi supus spre aprobare, proiectul “Dorinţelor Comitetului Clerului”, legea ce avea să stabilească funcţionarea bisericii şi a slujitorilor ei în viitorul stat român, ce va fi înfăptuit prin Mica Unire din 1859. După propunerea amendamentelor, au urmat luările de cuvânt. Printre vorbitori s-a aflat şi Dimitrie S. Miclescu care s-a referit, între altele şi la punctual 6 al proiectului de lege, punct ce stabilea drepturile pecuniare ale clerului, drepturi ce trebuiau asigurate de către stat. Adresându-se mitropolitului, deputaţilor, egumenilor, preoţilor prezenţi, D. Miclescu spunea:
“ Iertaţi-mă, Prea Sfinţilor Părinţi, dacă cutez a mă exprima cu asemenea tranşiză;(tranşant n.n)…
…Veţi zice, că vi-i milă de sărac; ajutaţi-l precum vă este scris, că stânga nu trebuie să ştie de ce-ţi face dreapta; veţi răspunde, că buzunările şi lăzile vă sunt deşarte, şi la aceasta nu vă voi vorbi de sfinţii doctori fără de argint şi de marii Ierarhi ai bisericii hristiane, căci sunt puţin erudit în materii de Scriptură; dar voi da spre pildă un bun creştin, cunoscut în ţările noastre cu numele de Lumânărică. Acest om sărac, desculţ, gol, umbla din târg în târg, din sat în sat, şi cerşind milă de la bogaţi, se ducea de revărsa mângâierea şi viaţa în bordeiele lipsiţilor. Aceasta-i fapta cea bună în lucrare; iar nu dihonia! ambiţia! şi râvnirea!!”
Dimitrie Miclescu era fiul Mariei Beldiman-Miclescu, “vaduva care îngropă pre sărac”, adică pe Lumânărică, în 1842. Dim. S. Miclescu a dat el însuşi exemplu de dragoste creştină, poate inspirat de faptele lui Lumânărică, împărţind gratuit moşia Gropniţa sătenilor, fapt care i-a adus frumoasa etichetă „Amicul ţăranilor”, făcându-l să se lepede de blazonul unei faimoase şi vechi familii de boieri ai Moldovei, îmbrăcând straie ţărăneşti tradiţionale. Într-o şedinţă a Camerei Deputaţilor din 21 februarie 1887, Mihail Kogălniceanu îl aprecia astfel „… om care a jucat un rol însemnat în ţara aceasta, care a purtat un nume din cele mai mari din Moldova… Dimitrie Miclescu e o figură care va sta şi în istorie”.
Din cele spuse de D. Miclescu în plenul Adunării, înţelegem că Lumânărică a fost la fel de cunoscut şi admirat în Muntenia ca şi-n Moldova. În 1857, la 15 ani de la trecerea sa la cele veşnice amintirea lui Lumânărică era vie. Trăirea lui în legea lui Hristos, devenise un exemplu de viaţă spirituală creştină, precum o parabolă Evenghelică.
Note:
Acte şi documente relative la istoria renascerei României, vol.VI., partea I : Divanul ad-hoc al Moldovei din 1857, publicate de Dimitrie A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic , Bucuresci, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1896 p. 443-444.
Articol preluat de pe blogul autorului http://frgheorghe.wordpress.com
Topic: Studii | Comments Off on Lumânărică omagiat în Adunarea Moldovei, în anul 1857
Maestre, ia-ţi Clepsidra…
de Cornel C. Costea | 17 Ianuarie 2011
Domnului ADRIAN PĂUNESCU
Când ai venit în lume, o ploaie de Lumină
Te-a mângâiat pe creştet şi ţi-a lăsat Ceva
Acolo în Clepsidra ce a-nceput să cearnă
Nisipurile vieţii ce vor rodi cândva …
Ai câutat din faşă cărarea Poeziei
Găsind silabe smulse din trupul unui sânger,
Iar când ai prins a scrie în Cartea Veşniciei
Nu mai puteai să fereci aripile-ţi de Înger.
Vin toamnele şi lasă întunecate ploi,
Maestre, ia-ţi Clepsidra şi-ntoarce-o, pentru noi.
Topic: Poezii | Comments Off on Maestre, ia-ţi Clepsidra…
« AnteriorulUrmătorul »
