ORŢENII ÎN SĂRBĂTOARE
de Traian Rus | 24 Iulie 2015
Miercuri, 22 iulie 2015, a fost mare sărbătoare în Ţara Codrului. Prilejul, oferit de Hramul Mănăstirii „Sfânta Maria Magdalena” din Ciutruci – Oarţa de Sus, a adunat câteva sute de credincioşi din cele trei judeţe limitrofe : Maramureş, Satu Mare şi Sălaj. Serviciul religios, oficiat de un sobor de peste 30 de preoţi, a fost condus de I.P.S Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, fiu al satului Oarţa de Sus, împreună cu P.S. Macarie Drăgoi, Episcopul Ortodox al Europei de Nord. Prezenţa celor doi înalţi ierarhi a conferit un caracter special liturghiei, iar cuvintele de învăţătură au fost primite cu mult respect de către toţi cei de faţă. Cu acest prilej a fost sfinţită şi o troiţă ridicată în cinstea lui Dumnezeu de către locuitorii comunei Bicaz (primar dr. Dorin Mitre) şi noul altar de vară, oferit mănăstirii prin grija primarului comunei Oarţa de Jos, prof. Bogdan Pop. Acelaşi harnic primar a oferit tuturor participanţilor o agapă creştinească. Cinste lor !
După masă mulţimea de oameni s-a deplasat în „Poiană”, lângă şoseaua Oarţa de Sus – Bicaz, la noua pensiune a familiei Octavian şi Simona Zaharie, unde au avut loc manifestări culturale organizate de Primăria comunei Oarţa de Jos, Parohia Ortodoxă Română Oarţa de Sus şi Muzeul satului codrenesc din Oarţa de Sus : „Cununa la seceriş”, Lansarea cărţii „Poveşti din Ţara Codrului”, vol. II, autor prof. Traian Rus şi un spectacol folcloric codrenesc.
Obiceiul „Cununa la seceriş”, model tradiţional demult dispărut, a fost „recuperat” cu aportul grupului folcloric de la Aluniş, jud. Sălaj, condus de prof. Maria Croitoru, al localnicilor şi a celor veniţi de dincolo de Codru, de la Cuţa şi Soconzel, jud. Satu Mare, sub conducerea Malvinei Madar Iederan. A contribuit substanţial şi cunoscutul rapsod al Ţării Codrului Radu Ciordaş, respectându-se în detaliu fiecare element. S-a binecuvântat holda, s-a „târguit” plata, s-a cosit, s-au legat snopi, s-au făcut cruci şi cununi, s-au horit vechile doine ale secerii, totul încheindu-se cu un „danţ” codrenesc pe ţarină.
Lansarea cărţii „Poveşti din Ţara Codrului”, vol. II, a d-lui prof Traian Rus a însemnat cuvinte elogioase rostite de cei doi episcopi , de profesorii Cedică Georgeta Robu şi Mureşan Olimpia de la Ulmeni, Viorel Pop de la Fărcaşa, preotul stavrofor Radu Botiş de la Ţicău, dr. Ilie Gherheş, şef de secţie la Muzeul de Edtnografie din Baia Mare, scriitorul Milian Oros din Someş Uileac. Este o lucrare de antropologie, etnologie , folclor, istorie a Ţării Codrului.
Programul folcloric, care a încheiat manifestările culturale a ţinut până târziu în seară şi a adus pe scenă ansambluri, echipe de dansuri (Băiţa de sub Codru, Urmeniş, Asuaju de Sus), grupuri folclorice, interpreţi de folclor, „vedetele” fiind Radu Ciordaş, Malvina Madar Iederan , Rodica Pop Seling.
A fost o zi minunată, de rugăciune în primul rând, o zi în care codrenii s-au întâlnit atât cu Dumnezeu cât şi cu etosul curat şi profund, ascuns într-un nebănuit colţ de rai românesc.
Prof. Traian Rus
Topic: Diverse | Comments Off on ORŢENII ÎN SĂRBĂTOARE
OCTAVIAN CONSTANTINESCU:ADRIAN BOTEZ – “EMIL BOTTA – ÎNCHINĂTOR ÎNFRÂNT EMINESCULUI…?!
de admin | 18 Iulie 2015
ADRIAN BOTEZ – “EMIL BOTTA – ÎNCHINĂTOR ÎNFRÂNT EMINESCULUI…?! – ARHEII EMILBOTTIENI”[1]
(note de lectură)
O veche şi calda prietenie, care mă leagă, de mulţi ani, de autorul cărţii pe care o adnotez aici, mi-a făcut posibilă întâlnirea cu volumul lui Adrian Botez “EMIL BOTTA – ÎNCHINĂTOR ÎNFRÂNT EMINESCULUI…?! – ARHEII EMILBOTTIENI” (469 de pagini). Un titlu aproape misterios pentru mine, ascunzând, în orice caz, un singur indiciu: anume, că e vorba despre un volum de hermeneutică Am experienţa unor lecturi anterioare, din acelaşi autor, astfel încât m-am crezut, ca un adevărat inconştient, în stare să citesc şi să înţeleg cartea. Mărturisesc, aici, că nu mi-a fost uşor.
Volumul debutează cu o prefaţă, atât de riguros explicativă, privind demersul ştiinţific al elaborării unui asemenea volum, încât ar fi trebuit să mă lămuresc, de la bun început, că nu sunt competent să înţeleg şi, drept urmare, să mă las de “meserie”. În acelaşi timp, însă, paralela, absolut fascinantă, între scrierea eminesciană şi scrierile celor doi fraţi Botta (Dan şi Emil), m-a făcut curios. Am purces, aşadar, cu puţina mea înţelegere, la descifrarea volumului, ştiut fiind că inconştienţii sunt, în genere, perseverenţi, adică nu se lasă cu una-cu două.
Pe Eminescu îl cunoaştem (sau ni se pare, măcar…) toţi, în vreme ce despre Emil Botta s-a scris puţin, critica aşa-zis “competent” mai mult a tăcut decât a vorbit despre opera lui. Adrian Botez vorbeşte, însă, de la bun început, şi despre “singurătatea”, dar şi despre “geniul” lui Emil Botta, dezvăluind, cu meştesug, faptul că poetul este “fratele negru”, cel ezoteric, cel misterios. Autorul reuşeşte, de asemenea, să elaboreze, în exhaustiva prefaţă, o paralelă între expresionismul, trăirismul şi neo-modernismul “pierdutului” şi carnavalescului Emil Botta – şi romantismul eminescian:
“Până şi viziunea asupra lui Lucifer împrumută enorm, din punct de vedere al semanticii evolutive a poemului, al topicii şi al vizionarismului, din Luceafărul eminescian”, spune Adrian Botez, şi exemplifică asta, cu un fragment din poemul Lucifer, al lui Emil Botta: “Făt-Frumos Isus peste Ape/te uită cum trece. Apa suspină./Domniţă Trestie, te înclină /când trece Domnul…” – etcaetera.
De asemenea, încă de la începutul volumului, sunt puse în evidenţă, cu talent şi rigoare ştiinţifică, elementele definitorii ale scrisului “emilbottian”: aplecarea către istoria eroică, de Ev Mediu, calitatea de “poet al locului”, de valoare naţională, de patriot autentic valah.
În finalul prefeţei, ni se semnalează şi o deosebire esenţială, între cei doi fraţi Botta, în raport cu scrisul eminescian:
“Dacă ar fi să tragem o primă concluzie, în legătură cu influenţa Eminescului-Aminului, asupra Poeziei celor doi fraţi Botta – am putea sintetiza, parţial, deocamdată, o deosebire evidentă: Dan Botta eminescianizează adânc, preponderent la nivelul formei – pe când Emil Botta eminescianizează, cu precădere, la nivelul ideatic, al conţinutului”.
Intrând, apoi, temeinic, cu lectura, în “carnea” cărţii, nu putem să nu recunoaştem vasta cultură şi iniţierea autorului în literatura universală, în modelele culturale naţionale, măiestria sa în recunoaşterea, cu autoritate ştiinţifică evidentă, a modelelor spiritual-demiurgice ale culturilor naţionale, din opera emilbottiană
Autorul pune în evidenţă faptul că unele neamuri au binemeritat de la Dumnezeu, în cultura lor existând ceea ce autorul numeşte “…Revelaţia Modelului Divin (specific, prin Spiritul Neamului), printr-un Artist-Hristos (încarnare a Spiritului Neamului), faţă de care model se ordonează (sau se dez-ordonează) mişcările spirituale ale unui popor anume”. Sunt oferite şi exemple: “…Shakespeare pentru Spiritul englez, Goethe , pentru spiritul German (dublat, dar nu contradictoriu, ci complementar, de Beethoven-ul muzical…” . Aceasta, în timp ce alte neamuri au şi ele spirite naţionale, dar acestea sunt “aşa-zis <<difuze>> (şi confuze)”. În mod surprinzător, pentru mine, ca lector, cel puţin – este faptul că o vastă cultură europeană, cea franceză, apare, în această categorie, motivat de faptul că Revoluţia Franceză este consecinţa “zbaterii furibunde”, în ceea ce autorul numeşte “…criza de identitate spirituală”. Nici SUA nu scapă acestei categorisiri, Statele Unite fiind “…un conglomerat perfect haotic – tocmai de aceea dând impresia de <<patrie>> tuturor des-centraţilor, individualizaţi, rupţi de Centrul Spiritual-NEAM – al tuturor neamurilor Terrei…”.
De notat este, ca şi la alte volume ale autorului, utilizarea caracterelor speciale, “îngroşate” (bold), a majusculelor, pentru evidenţierea, mai pregnant, a ideilor importante. Deşi, uneori, par că îngreunează lectura, mie mi-au fost de folos, întru identificarea a ceea ce autorul consideră important, pe de o parte, iar pe de altă parte, scrierea cu majuscule are o funcţie de identificare semantică, a unor noţiuni, concepte, entităţi, care, altfel, s-ar pierde din atenţia unui cititor neavizat.
Volumul conţine o adevărată enciclopedie de semne şi simboluri, identificate cu “ARHEII VALAHI” – sau cu alter-ego-uri ale AUTORULUI-POET, fiecare cu funcţia sa bine definită: Lucifer, Cucul-Fachir, CUC-Oedip al păsărilor şi Pleşuv Corb, Noaptea Oceanică, NOAPTEA OCEANICĂ, CARPATICA NOAPTE, NOAPTE ALMĂ Dianele, Utopia şi Sisif al Moliilor Tatăl-Constructorul de Vrăbii, Columna lui Dumnezeu, Domn Asmodeu şi Măritul Curcubeu, Cele Trei Surori /PARCELE şi ULYSSE-HISTRIONUL, Avestiţele şi Florile, Trif Nebun, Privighetori şi Vrăjitori – Himera -„Prologul paradoxal”, Muzica Sferelor, Don Quijote şi Stan Păţitul, Orologiul Demenţial, Faust cu ochi de uliu şi Urania, Narcis, Crin inocent, Trifoiul, ARMONIA/Cântecele POEŢILOR, Fantasio, Mândra Elină şi Trandafirul,Rusalime, Cetatea Înger şi Nimeni, Nimănui şi Nicăieri, Paseri de Lux şi Oglinzile, Paznicul, Îngerul, Îngerul exterminator, Timpul, Litera „T”, Orfeu , „ÎNTUNECATUL APRIL” şi April Nebunul/Rapsodul Singurătăţii, Ielele/Dânsele, Zeea Primăvară, Năzdrăvancele, Pădurencele, Corbiul-CorBaciul şi Joimăriţele, Ler-Lyra-Scorpion, Doamna Pădurii, ROB CODRU , Greul Pământului, Domnul Patru-Scânduri şi Târâie Sabie , CEI TREI CIOBANI/PĂCURARI, Felicité, Tăcerea Casei şi Plânsul Mamei Bătrâne, Ţăranul, Pumnareta şi Puterea Cheilor -Luna-Fortuna, Luna, Valahul şi Zeul-Carpena-Mireasă, Iubire-Trandafir, Urania, Verbul, Lyra, Scorpionul şi Înstelatul -Titania şi Monarhul Timp, PĂMÂNTUL-HRISTOS, Doamna din Suedia, „Chezăraş Iulie”, Palidul August, Vikingii, Trântorii, Marii Leneşi, Veveriţele Nebuniei şi Nimfa, Moartea, -„dolenta Moarte”, Frumoasa-cu-Buze-Pale -MARIA şi MARTE DE JAR, cf. Milul Umilul-CRAIUL, Pajura Nopţii, Vidra cu ochi Cruzi, „Barbaresca Pădure” şi „Cruntele-i Neamuri”, Spaima-Pădurii, „Mireasa Fierarului”, Înfricoşatele Pluguri, Ţesătorii Mistici, Lucrătorii, Melcii, Corbii Liniştii, Corbii-Muntenii, Stea cu peniţa de Păun, „Aprilul nebun şi thanul Macbeth”, Diabolica Mierlă, Henric Regele şi Mierla Mamutului, Porumbel şi Miel, Cerbi/CORONATUL CERB şi Silfi, Crinul, Omizile, Licurici, Ciocârlia, Frunza, Sfânta Sfintelor, Pană de Cocor, Don Juan, El Burlador, Anateme şi Lupii, Horatio Danezul şi Câinele ZED, Elisafta, sora lui Crai, Orbul Cărămidă, Glasul Petrului Cercel, Ion Vodă şi Cămilele, Os domnesc, Iacob Beuri, valonul, Stelele Ursei, Ursulina, Cârtiţa Apofatică şi Bureţii Apofatici, BĂLCESCU-TATĂL CELEST, DOJA-HRISTOS, AVRAM IANCU, COPACIUL-MIHAI , Principe Cantemir, EMINESCU-NEAM/EMINESCU AL LOGOS-ului-CARTE, Domnul Eminescu, Revizorul Eminescu, Eminescu Cel Tras pe Roată, Răstignitul Eminescu, HRISTOS-ÎNVĂŢĂTORUL-EMINESCU, AEDUL etc. etc. etc.
…Meritul deplin al lui Adrian Botez, în raport cu poezia lui Emil Botta, este acela că reuşeşte să deceleze, în afara stratului de semnificaţie iniţial, semantic – straturi de comunicare deosebite, cum ar fi multitudinea de semne şi simboluri mitice şi mistice, de o profunzime care mie, cel nepregătit, mi s-au părut de nepătruns. Pornind de la mitologia greacă şi continuând cu stratul cultural arhaic daco-get, sunt puse în lumină semnificaţii şi înţelesuri greu de digerat, la o primă şi superficială lectură. A trebuit să revin, adesea, pe text, ca să pot înţelege, măcar în parte, profunda religiozitate a scrisului, ataşamentul puternic faţă de valorile spirituale ale valahimii, patriotismul exacerbat (şi totuşi, “înfrânt”…dintr-un anume punct de vedere!) al lui Emil Botta… – care, spre deosebire de explozivul, războinicul, dar şi vaticinarul Eminescu, se mulţumeşte să identifice şi contemple, chiar şi la nivel “noptatic”, misterios, ezoteric, adevărurile mitic-cosmice ale neamului nostru românesc, numit de autor (nu fără rost!): “Neamul Metafizic Valah”.
…Această încercare a mea de a descifra valenţele axiologico-semantice ale volumului de hermeneutică, al lui Adrian Botez – sfârşeşte aici. Las altora, cu mai multă şi mai temeinică înţelegere, să citească mai adânc şi să scrie mai bine.
[1] -Adrian Botez, Emil Botta – închinător înfrânt Eminescului…?! – ARHEII EMILBOTTIENI, Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2015.
Topic: Recenzii | Comments Off on OCTAVIAN CONSTANTINESCU:ADRIAN BOTEZ – “EMIL BOTTA – ÎNCHINĂTOR ÎNFRÂNT EMINESCULUI…?!
Nicoleta Enculescu:Poezii
de admin | 10 Iulie 2015
Urme în nisipul Vieţii
Păşind, prin Viaţă,
m-am rănit in nisip…
Nisipul de cristal
mă arde-n cupa Vieţii
ironic se învârte astăzi roata sorţii…
Roata de foc,
Soarele,
mă priveşte
cu ochii-i de sânge…
Peste tot durere,
lacrimi şi necaz,
pete… –
Unde eşti, Doamne?,
Unde Te-ai ascuns?
Mă vezi Tu din Înalt
Cum vreau să nu mai cad?
Unde eşti, Doamne?
Unde Te-ai ascuns?…
Clepsidra se-ntoarce,
clipele curg iar’,
clipe de cristal… –
totul se sparge…
rămâne…
doar Sânge…
II.
Cuvânt – Dor – Simţământ
Vino, Doamne,
Curăţă-mi gândul,
Vezi-mi cuvântul –
Rug aprins de dor şi material…
Vino, Doamne,
Ridică-mi privirea,
Vezi-mi simţirea
Albă şi de… real…
Vino, Doamne,
Ia-mi şi orbirea,
Ia-mi mărginirea
Grea, de metal…
Vino, Doamne,
Fulguie-mi în şoapte
Dorul în noapte,
Dor de Dumnezeu-Doamne,
Cuvânt…
Vino, Doamne,
Dă-mi simţământ!
III.
INSCRIPȚIE PE-O COAJĂ DE NUCĂ…
Nuca,
zgribulită de frig,
aștepta…
Soarele,
la vânt zâmbind,
razele-și legăna…
Încet scrijelind
pe-o nucă,
furnica trecea…
Greierele cânta,
pe-o nucă decor
scenă avea…
Toamna de dor
aprinde în inima mea
lumină de Stea…
Inscripție pe-o coajă de nucă,
lumină de Stea,
noapte adâncă…
Topic: Poezii | Comments Off on Nicoleta Enculescu:Poezii
Pr.Gavrilă-Tudor Zinveliu:Satul Bichigiu,locul natal al Sfântului Atanasie Todoran
de admin | 3 Iulie 2015
Despre Sfinţii Martiri năsăudeni s-a scris destul de mult, autorii preferând să prezinte cu precădere evenimentul martiriului lui(1), să analieze dimensiunea lui confesională(2), sau să vorbească despre multiplele sale urmări. S-a încercat, de asemenea, reconstituirea biografiei personajului principal, Sfântul Atanasie sau Tănase(3), însă despre locul său de baştină s-a vorbit foarte puţin, el fiind pomenit doar în treacăt şi fără ca autorii să insiste asupra lui, în contextul în care, el este totuşi important căci, a contribuit la formarea Sfântului şi de bună semă, a constituit cntextul în care au greminat şi s-au conturat ideile lui. Tot aici va fi regăsit Sfântul şi modelele care l-au îndemnată să pună, aşa cum frumos spunea Iuliu Morariu, azi părintele Maxim, credinţa mai presus decât viaţa însăşi (4).
Înainte de a vorbi despre importanta acestui sat pentru Sfântul Atanasie, se cuvine însă să vedem câteva repere cronologice importante din viaţa lui (5). Atestat deodată cu Telciu, din care face parte, în anul 1245, el face parte din cstegoria satelor răsfirate, iar oamenii de aici se preocupă cu precădere cu agricultura şi cu creşterea animalelor. Cea din urmă practică a suferit şi ea o moidificare, după cum arată Vasile Tutula, care spune în volumul său:
,,De semnalat însă şi un alt fapt, dacă, cu aproximativ 50 de ani în urmă, păstoritul era una dintre cele mai productive ocupaţii, praxisul s-a schimbat astăzi înspre o altă direcţie,a ceea a creşterii vitelor. Deşi condiţiile climatice ar fi favorabile acestei ocupaţii, totuşi tineretul ce compune astăzi comunitatea nu mai este interesat de această practică, care pe vremuri, cum vorbeşte şi balada populară ,,Mioriţa”, prseupunea ruperea de vatră pentru mai bine de jumătatea timpului din an” (6).
În acest cadru s-a format Sfântul Atanasie Todoran, eroul de la Bichgiu. Curăţia sufletească a oamenilor de aici l-a marcat de bună seamă şi pe el, iar meteahna de a spune în faţă şi drept tot ce avea de sus tot de aici o va fi dobândit. De altfel, aici el este foarte respectat de către oamenii locului, care au un deosebit respect pentru el şi care îl consideră un erou local şi vorbesc mereu despre el tineretului ca despre un model.
Aşadar, patria sau satul natal al Sfântului Tănase Todoran, cel care a generat revolta de la Salva prin cuvântarea lui înflăcărată (7), este localitatea Bichigiu, parte componentă a comunei Telciu. Ea este importantă pentru formarea Sfântului şi pentru că a constituit locul în care el s-a format şi şi-a conturat ideile şi modul de a gândi, iar noi suntem datori a păstra memoria eroului şi a vorbi despre valoarea istorică a localităţii sale natale, la a cărei consacrare a contribuit şi el.
Note bibliografice
1. Mihai Gheorghiță, ,,Încă o istorie a regimentului de graniță de la Năsăud”, în rev. Arhiva Someșană,seria a III-a, nr. 3, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2004, p. 417 et passim; C. Diaconovich, Enciclopedia Română, publicată din însărcinarea și sub auspiciile Asociațiunii pentru Literatura Română și cultura poporului român, Tomul III, Editura și tiparul lui W. Krafft, Sibiu, 1904, p. 743; George Barițiu, Istoria regimentului alu II romanescu granitariu transilvanu, tipărită la Romer și Kamner, Brasiovu, 1874; Virgil Șotropa, ,,Înființarea graniței militare năsăudene 1762”, în rev. Arhiva Someșană, nr. 24, Năsăud, 1938, pp. 1-72; Idem, ,,Comandanții districtului grăniceresc năsăudean”, în rev. Arhiva Someșană, nr. 28, Năsăud, 1940, p. 92 et passim; Ioan Pop, Istoria Regimentului II românesc de graniță de la Năsăud, Seria ,,Historica”, Editura Ardealul, Cluj-Napoca, 1999.
2. Iuliu-Marius Morariu, ,,Martiriul Sfinților Năsăudeni reflectat în istoriografia greco-catolică”, în rev.Altarul Reîntregirii, nr. 1/ 2014, pp. 34-35.
3. Nicolae Feier, Sfinţi români : Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Dumitru a Popii din Mocod, Mani Grigore din Zagra şi Vasile Oichii din Telciu, Ediţia a II-a, Editura Karuna, Bistriţa, 2008.
4. Iuliu-Marius Morariu, ,,Sfinții martiri năsăudeni, credința mai presus decât viața însăși”, în rev.Atitudini, anul 4, nr. 23, Petru Vodă, 2012, pp. 46-50.
5. Informaţiile au fost extrase din: Vasile Tutula, Comuna Telciu (1245-2004) Judeţul Bistriţa-Năsăud. Repere monografice. Un sat de pe Valea Sălăuţei- muza lui George Coşbuc, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2004, şi din: Nicolae Târgoveţ, Bichigiu, străveche vatră românească: moment aniversar, 500 de ani de atestare istorică a Bisericii Ortodoxe din localitate, Editura Charmides, Bistriţa, 2001.
6. Ibidem, p. 71.
7. Iată conţinutul ei: ,,De doi ani suntem cătane, adică grăniceri şi carte n-am căpătat de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi. Ne-au scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătăneşti; copii noştri vor merge până la marginile pământului să-şi verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robi, să n-avem nici un drept, copii noştri să fie tot proşti, ori vor învăţa ceva, ori ba? Aşa nu vom purta armele, ca şi sfânta lege să ne-o ciufulească tisturile. Jos cu armele! Alungaţi păgânii din hotarele noastre! Auziţi creştini români, numai atunci vom sluji când vom vedea carte de la înalta împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; până atunci nu, odată cu capul! Ce dă gubernia şi cancelaria din Beciu, e nimic, îs minciuni goale de azi până mâine!” Virgil Șotropa, Înființarea graniței militare năsăudene 1762, în revista „Arhiva Someșană”, nr. 24, Năsăud, 1938, p. 70.
Topic: Studii | Comments Off on Pr.Gavrilă-Tudor Zinveliu:Satul Bichigiu,locul natal al Sfântului Atanasie Todoran
« AnteriorulUrmătorul »
