« Poeme de la Lucăceşti | Principal | ION LUCA CARAGIALE ŞI LOJA IOHANICĂ ROMÂNEASCĂ »
PILULE MEDITATIVE
de Cezarina Adamescu | Mai 7, 2012
OMUL VÂNZĂTOR DE DUMNEZEU
Poate că aceste cuvinte din titlu sunt prea dure, înfricoşătoare. Oricui i se pot părea astfel. Dar sunt cât se poate de adevărate şi e bine să urmăm adevărul, chiar dacă este incomod.
Nu numai Iuda, nu doar soldaţii romani, nu mai marii preoţilor Ana şi Caiafa, sau ai judecătorilor Sinedriului, nu guvernatorul roman Pilat care şi-a spălat mâinile după ce a rostit sentinţa finală, silit de mulţimea de iudei de afară care striga: Răstigneşte-l! – alegându-l pe Baraba spre a fi eliberat, aşa cum era obiceiul în zi de sărbătoare, în loc să-L elibereze pe Fiul Omului, Învăţătorul care făcuse atâtea minuni, îi vindecase, îi povăţuise şi înmulţise pâinile şi peştii ca să-i hrănească. Nu aceştia şi nu aceia.
NOI TOŢI. Prin tot ce facem neconform cu Noile Legi de pe Munte.
E greu de împlinit Voinţa lui Dumnezeu. E greu să-ţi iubeşti vrăjmaşul şi să te mai şi rogi pentru el. Mult mai lesne e să strigi: „Răstigneşte-l!” Chiar dacă e Chipul şi Făptura şi Duhul lui Dumnezeu.
Dacă cineva îmi arată mereu greşelile şi mi le scoate pe nas în orice clipă, îmi devine cu timpul, nesuferit. Vreau cu orice chip să scap de aceste sâcâieli care-mi zgârie auzul şi mă indispun. Păcatul provoacă dureri de nedescris, nelinişte, angoasă, lipsă de somn, agitaţie, nevroză.
El apasă precum presa – strugurii. Ne iese mustul din noi, din noi, prin lacrimi şi sudoare. Căpătăm coşmaruri.
Până şi sfinţii au fost încercaţi şi au luptat cu ispitele. Şi lor le-a dat târcoale Cel care separă. Le-a stricat echilibrul lăuntric, atât de greu de dobândit, atât de lesne de pierdut.
Dar noi? În mijlocul lumii, unde există mii de tentaţii, cât de uşor alunecăm pe panta erorii, care devine, la un moment dat, obişnuinţă, rutină. Am pierdut simţul păcatului. Uneori păcatul este considerat o virtute.
Şi aici este cea mai mare primejdie.
Nici nu ne mai dăm seama când îl săvârşim. Ni se pare un lucru cât se poate de firesc. Ne şi mirăm, când lumea ne priveşte cruciş.
Dacă ne atrage cineva atenţia, dacă ne trage de mânecă să ne întoarcem înlăuntrul de sine şi să ne privim, atunci ne burzuluim. Şi mai dăm şi exemplul altor păcătoşi. Acela, cum face şi nu păţeşte nimic? Îl somăm pe Dumnezeu să-l pedepsească pe cel păcătos, pe toţi, în afară de noi înşine.
Grija altuia ne preocupă, neglijându-ne propriul suflet. În acest timp, năpădesc bălăriile otrăvitoare, cucuta şi pălămida şi aerul devine irespirabil. Şi pământul nostru sufletesc se infestează mai rău ca de pesticide. Pe el nu mai creşte floarea neprihănirii.
Înainte de a fi prea târziu, să facem curăţenie generală în suflete. Au nevoie. Eliminând tot ce-i de prisos şi adunând acolo, comori adevărate.
Însă, mai presus de toate, lăsaţi o fereastră deschisă. Ca să intre Lumina Duhului Sfânt în el şi să-l facă aidoma sufletelor îngereşti, a acelor fiinţe spirituale care ne au în grijă.
Dar mai cu seamă, aidoma chipului Dumnezeiesc, după care am fost creaţi.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
23 aprilie 2012
Topice: Proză scurtă | Comments Off on PILULE MEDITATIVE
Comentarii închise.
