« LAUDĂ ŢĂRII | Principal | POEMELE PĂMÂNTULUI »
SEMNE DE COBORÂRE
de Adrian Botez | Decembrie 3, 2011
e frig
curând va tăbărî pe-aici şi
iarna – iar eu cutreier străzi – pustiite şi arse de
febre – vinovat de prea multe
…de multe sunt vinovat: nu şi de
puhoiul de frunze – doborât pe trotuare – de
ghilotinele brumei: sunt vinovat de multe
necredinţe: nu şi de cerul mocnind a turbare – tremurându-şi
isteric – dorinţă de crimă
inima-mi stă într-un picior – gata
să-nceapă – graţioasă – zâmbind ascuţit şi
pusă pe relele toate – baletul morţii
inima-mi a-nvăţat – cu
milenii multe-nainte ca eu să mă dezmeticesc – o
nouă – salvatoare identitate: nu mi-o
spune nici moartă – şi mă-mbie să trec
pârleazuri cereşti către
case înmărmuritoare – care-mi ţintesc – clocotind
duşmănos – prin ferestre – îmi ţintesc şi-mi salută prin
salve – orbia mea – melancolica
blânda orbie – dobândită în timp şi
din ceaţa de lacrimi
…e frig şi va-ncepe – curând – pe aici
valsul sinistru-al scheletelor iernii
nimic nu se poate salva – cuvintele deja s-au
aşternut la pământ – cu ochii închişi împăcat – pregătite de
necruţătorul măcel
nicăieri nu mai dă semne ori zbor
ea – enigmatica: Pasărea-Înger
…e atât de frig – încât nu mai poate fi vorba
nici de speranţă – cât despre
iubire – pur şi simplu a devenit
o butadă pe care şi-o spun între ele
spectrele: consemn şi parola de
azi
…zgomotele se năruiesc peste mine
apocaliptic – precum barosul pe
mistică – vina ilăului: zgomote
desprinse de
orice le-a germinat – de oricine şi-orice căruia ele să-i datoreze
monstruoasă – fiinţa desfiinţării prin vuiet – triumfală
lepădare – viscolind – descărcând peste mine – tot
ce apasă – tot ce
coboară-n abis – obsedat furios – demenţă în spume şi
hohot de rune – fără
chin izbăvitor al
întoarcerii la coşmarul preţios – pretenţios – al
luminii
Topice: Poezii | Comments Off on SEMNE DE COBORÂRE
Comentarii închise.
