« SEMNE DE COBORÂRE | Principal | Cartile, prietenii tacuti ai oamenilor… »
POEMELE PĂMÂNTULUI
de Constanţa Abălaşei – Donosă | Decembrie 5, 2011
SPAŢIU ÎN OGLINDĂ
III.
Privesc cum oamenii
Se rotesc în tăcere
Mistuiţi de dorinţi
Asemenea unor frunze opace
Căzute accidental.
Multe lucruri au uitat oamenii,
De când trăiesc pe acest pământ.
Dar cea mai mare amnezie a ta
A fost atunci când mi-ai spus:
Priveşte universul!
Tu eşti copilul
Care vrea să vadă tot!
Ce să văd?
Cele două trei raze de soare
Dintre norişori,
Cu multe ninsori.
Cele două-trei frunze zburând.
Îmbrăcămintea festivă
A pământului.
Şi undele de aur
Ale locului, ale oricărui loc.
Nu-i greu să-ţi faci
Fericirea vieţii desăvârşită.
Cum?
Gândeşte despre fiecare lucru
În felul lui unic.
Pictează o pasăre, un copil,
O grădină, o fereastră.
Privind cerul
Descoperi pământul.
Privindu-mă pe mine
Te vei descoperi pe tine!
GENEZĂ PENTRU NATURĂ
Ce este geneza pentru natură?
Un spectacol îngăduit
De ambiguitatea soarelui
Hrănit pe rând
De umbrele lumii prezente
Dar care se vor risipi
Fără îndoială, în zori.
Ce este geneza pentru soare?
Misterul unei tragedii;
Prevestirea
Unui întuneric vast!
Ce este geneza dragostei?
Veşnicia suavă a iubirii
Rotindu-se îmn spaţiu.
Atunci când se clatină
Nu mai e sigură de sine,
Şi nici nu poate dura.
Dar geneza visului?
Drumurile pe unde ai trecut
Cu dorul îmblânzit.
Între vis ş dor
Nu-i nici o diferenţă!
Explică-mi;
Dorul, este promisiunea
Unei posibile fericiri.
Pe când visul
Cheamă viaţa la realitate.
Visul atrage aerul vecin
Şi izvoarele cerului.
Visând vezi şuviţe de păr
Ascunse-n umbra copacilor
Vezi propria ta sămânţă
Vezi drumul stelelor mari de pe cer
Prin colierul său de ferestre.
Vezi cuvintele ce pleacă
La auzul celor ce ascultă!
Vezi insomnia astrelor
Devorându-se unele pe altele!
Vezi luminozitatea inocentă
Şi cadenţele ei
Ce nu pot fi auzite.
Vezi radiografia culorii,
A universului
Şi a bulelor de aer.
Vezi cerul fulgurant
De fulgi, de stropi sau
Poate ploaia de artificii.
Prin vis
Vezi alt paradis!
CRIN ALB
Se desprinde în vâltoare
Mirosul de crin alb
Ca o mireasmă de boare
Îl mai simt la respirare.
Odată cu primăvara
Te-ai oprit, mi-ai dăruit
Crin şi ierburi proaspete,
Strălucirea-ţi de pe chip.
Cu îngerii dimpreună
Crinul binecuvântat,
Gingîşia mult dorită
Sufletului meu sălaş.
Date despre autoare:
Născută la Brăila, grafician, pictor şi poet; „o creatoare scrupuloasă cu sine, ce scrie şi pictează sau desenează, dintr-un anume sentiment al datoriei faţă de sine şi faţă de ceilalţi” (Ana Maria Harţuche).
Numeroase expoziţii personale în ţară şi peste hotare.
Volume tipărite:
„Sonate” – oezii, 1999;
„Anotimpuri pentru prietenii mei”/ poezii, 2002;
„Amintiri, dragi amintiri”/ proză memorialistică, 2002;
„Critorii Moldave ale Sfântului Voievod Ştefan cel Mare şi ale urmaşilor săi” / album de artă apărut la Editura Episcopiei Dunărea de Jos, cu binecuvântarea P.S.Casian, 2004;
„Amintiri care nu mor…” / proză memorialistică, 2005
„Epistole şi flori” / poezie, 2007.
Topice: Poezii | Comments Off on POEMELE PĂMÂNTULUI
Comentarii închise.
