Zile binecuvântate la Băişoara
de Radu Botiş | 6 Iunie 2008
În zilele de 24-25 mai (sâmbătă şi duminică), comuna Băişoara, judeţul Cluj a fost gazda acţiunilor desfăşurate în cadrul proiectului de parteneriat educaţional ,,Credinţa- Glas Comun’’ (Gr. Şc. Ind. Dr. Florian Ulmeanu, Ulmeni, judeţul Maramureş – Şc. cu clasele I-VIII Băişoara, judeţul Cluj ).
Grupul de elevi maramureşeni, însoţiţi de dascălii lor, profesor Sas Şimon Magdalena, profesor Lupşe Simona, profesor Botiş Sorina, preot Botiş Radu, au plecat de la Ulmeni pentru această întâlnire sâmbătă dimineaţa – prima oprire fiind la Salina Turda, judeţul Cluj. Frumuseţea oraşului Turda a bucurat întregul grup în trecere prin aceste locuri încărcate de istorie; continuarea drumului pe Valea Arieşului, delectând privirea prin frumuseţea locurilor către Băişoara.
În jurul orelor 15 ajunşi la şcoala din localitate a avut loc întâlnirea propriu zisă cu elevii şi profesorii băişeni, directorul şcolii prof. Luca Mircea, preotul paroh Bucur Daniel, precum şi primarul comunei Luca Minodora. Oficiile de întâmpinare şi prezentare fiind făcute, a fost vizitată şcoala, comuna, biserica locală, recent construită.
După amiaza zilei de sâmbătă a continuat cu un meci de fotbal între elevii celor două şcoli partenere în proiect. Seara, la Căminul Cultural a avut loc un concurs de prăjituri, spre deliciul tuturor, apoi muzică şi dans. Cazarea elevilor s-a făcut în trei pensiuni agroturistice locale.
      |
Duminică dimineaţa programul a continuat prin deplasarea la mănăstirea ,,Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul’’ – Băişoara, cu participarea la Sfânta Liturghie. Corul ,,Simbol’’ din oraşul Turda veniţi împreună cu fondatorul acestui cor, preotul stavrofor Ion Baieşu a susţinut un adevărat regal prin întreg repertoriul concertistic oferit. Un grup de eleve de la Grupul Şcolar Industrial Dr. Florian Ulmeanu au interpretat cântări religioase.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de către stareţul ieromonah Scarlat Emanuel, preot stavrofor Bâieşu Ioan (Turda) şi preot stavrofor Botiş Radu (Arduzel, Maramureş).
În incinta bisericii aceleeaşi mănăstiri a fost prezentat proiectul Credinţa – Glas Comun, cu teme pregătite şi prezentate în concursul ,,Cea mai reuşită fotografie şi prezentare’’, de către elevii claselor a VI-a din cele doua şcoli:
Proorocul Moise – Ghib Alexandra – Şcoala cu clasele I-VIII Băişoara,
Marea Poruncă a Iubirii – Costin Larisa Anca – Gr. Şc. Ind. ,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni,
Naşterea Maicii Domnului – Zai Sonia Anamaria – Şcoala cu clasele I-VIII Băişoara
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – Zai Larisa Andreea – Şcoala cu clasele I-VIII Băişoara,
Buna Vestire – Tehei Simina Larisa – Şcoala cu clasele I-VIII Băişoara,
Naşterea Domnului Iisus Hristos – Costin Gabriel – Gr. Şc. Ind. ,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni
Întâmpinarea Domnului Iisus Hristos – Sucala Cristina – Şcoala cu dlasele I-VIII Băişoara,
Botezul Domnului Iisus Hristos – Cirebea Valerica – Şcoala cu clasele I-VIII Băişoara,
Minunea Din Cana Galileii – Adam Ioana Rozalia – Şcoala cu clasele I-VIII Băişoara,
Rugăciunea Domnească–Tatăl Nostru – Cirţiu Denis – Gr. Şc. Ind. ,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni,
Fericirile – Smoljanovic Ina – Gr. Şc. Ind. ,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni,
Înmulţirea pâinilor şi a peştilor – Corpodean Liliana Alexandra – Şc. cu clasele I-VIII Băişoara,
Pilda Fiului Risipitor – Tegla Bogdan – Gr. Şc. Ind. ,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni,
Pilda Neghinei – Topan Bianca – Gr. Şc. Ind. ,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni
Schimbarea la faţă a Domnului Iisus – Duma Rafael Claudiu – Şc.cu clasele I-VIII Băişoara,
Intrarea Domnului în Ierusalim – Coroian Alexandru – Gr. Şc. Ind. ,,Dr.Florian Ulmeanu’’ Ulmeni,
Cina cea de Taină – Covaciu Anda – Gr. Şc. Ind. ,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni,
Rugăciunea din Grădina Ghetsimani – Lemnean Alexandru – Gr. Şc. Ind. ,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni,
Judecarea Domnului Iisus Hristos – Grec Olimpiu Claudiu – Şcoala cu clasele I-VIII Băişoara,
Patimile Domnului Iisus Hristos – Şipoş Mihaela Ioana – Şcoala cu clasele I-VIII Băişoara,
Răstignirea Domnului Iisus – Mureşan Lavinia Ioana – Gr. Şc. Ind. ,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni,
Punerea în Mormânt a Domnului Iisus – Vasilescu Roxana – Şc. cu clasele I-VIII Băişoara,
Învierea Domnului Iisus Hristos – Bârsan Roxana Nicoleta – Gr. Şc. Ind. ,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni,
Înălţarea la cer a Domnului Iisus Hristos – Mateşan Simina – Gr.Şc.Ind.,,Dr.Florian Ulmeanu’’ Ulmeni
Pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli – Popa Denisa Alexandra – Şc. cu clasele I-VIII Băişoara
Adormirea Maicii Domnului – Târnavean Alexandru Aurelian – Şc. cu clasele I-VIII Băişoara
Sfântul Apostol Andrei – Covaciu Flaviu Andrei – Şcoala cu clasele I-VIII Băişoara
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel – Pintilescu Ana Maria Paula – Şcoala cu clasele I-VIII Băişoara
Sfântul Mucenic Gheorghe – Târnavean Marian – Şcoala Cu Clasele I-VIII Băişoara
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena – Costin Ionuţ – Gr. Şc. Ind. ,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni
Sfântul Stelian – Petric Florina Augusta – Şcoala cu clasele I-VIII Băişoara
Sfântul Nicolae – Magyari Norbert Levente – Şcoala cu clasele I-VIII Băişoara
Biserica Ortodoxă Română Băişoara – Tehei Cecilia Bianca – Şc. cu clasele I-VIII Băişoara
Sfânta Taină a Spovedaniei – Costin Larisa Anca – Gr.Şc.Ind.,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni
Sfânta Taină a Împărtăşaniei – Orzei Luca Daniel Horaţiu Ionuţ – Şc. cu clasele I-VIII Băişoara
Biserica monument istoric Arduzel – Uvegheş Alexandra – Gr. Şc. Ind. ,,Dr. F. Ulmeanu’’ Ulmeni
Biserica Mănăstirii ,,Sfântului Prooroc Ilie’’ Rostaş Salinca – Şc. Cu Clasele I-VIII Băişoara.
Aceste teme au alcătuit o frumoasă expoziţie de fotografie religioasă .
Eleva Botiş Andreia Roxana a interpretat pricesnele ,,Iisus e veşnic călător’’ şi ,,Maică pururea fecioară’’.
Referiri la proiect şi aprecieri au fost făcute de către doamna primar Luca Minodora, director Luca Mircea, cei doi profesori coordonatori, stareţul mănăstirii, elevi şi părinţi.
Au fost transmise mesaje de salut din partea reprezentanţilor publicaţiilor Revistei Internaţionale ,,Starpress’’, Revistei ,,Biruinţa’’ Serbia şi Revista Cultural Creştină ,,Glas comun’’. Reproduc integral mesajul doamnei Diaconescu Ligya, din partea publicaţiei internaţionale STARPRESS:
24 mai 2008
STIMAŢI PROFESORI, IUBIŢI ELEVI,
PREA-ÎNALTE FEŢE BISERICEŞTI,
DISTINS AUDITORIU
Exprimandu-ne regretul că în această importantă zi nu suntem prezenţi fizic alături de domniile-voastre (deschiderea unei noi redacţii a Revistei Internaţionale STARPRESS www.valcea-turism.ro în Montreal – Canada, desfăşurarea alegerilor electorale şi alte activităţi împiedicându-ne să ajungem la manifestări), vă asigurăm că spiritual suntem alături şi vă susţinem în INTERESANTUL PROIECT EDUCAŢIONAL PRIN CORESPONDENŢĂ, iniţiat de GRUPUL ŞCOLAR INDUSTRIAL ,,DOCTOR FLORIAN ULMEANU’’ ULMENI – MARAMUREŞ şi ŞCOALA CU CLASELE I – VIII BĂIŞOARA – CLUJ, denumit ,,CREDINŢA – GLAS COMUN”.
Felicitând cu această ocazie, profesorii diriginţi SORINA BOTIŞ ŞI ANIŞOARA LUCA, directorii coordonatori LUCA MIRCEA (ŞC. BĂIŞOARA) – CLUJ şi LETA CARMEN şi PUŞCAŞ AURORA (GRUPUL ŞCOLAR INDUSTRIAL DOCTOR FLORIAN ULMEANU – ULMENI) MARAMUREŞ, şi totodată elevii celor două şcoli, principalii actori ai acestui proiect, vă asigurăm de deplina noastră consideraţie şi vă anunţăm şi pe această cale că, prin intermediul Revistei pe care o conduc, atât proiectul cât şi străduinţa domniilor voastre, elevi şi cadre didactice, deopotriva, au fost cunoscute pe toate meridianele lumii, din Australia până în Canada, din Japonia până în Noua Zeelandă, din Germania în Egipt, etc., şi de ce nu, în viitoarele proiecte veţi putea implica şi alte şcoli româneşti din lume în realizarea unor asemenea proiecte interesante?
Vă asigurăm de tot sprijinul nostru şi pentru că, unul din principalele obiective este COMNUNICAREA, vă vom putea sprijini să intraţi în legătură cu alţi elevi de vârsta voastră, din întreaga lume, cu care veţi putea comunica, cu care vă veţi putea împrieteni, cu care veţi putea realiza alte interesante proiecte, culturale, religioase, etc. Un mare merit în derularea acestui proiect, implicit în cunoaşterea lui în lume îl are PĂRINTELE RADU BOTIŞ, partenerul nostru şi în media, inimosul, sufletistul liant al nostru, care ne ţine la curent cu desfăşurarea etapelor proiectului şi care se bucură asemenea unui prunc de fiecare pas pe care voi, iubiţi copii îl faceţi , alături de mentorii voştri şi care vă vor fi de un real folos în viaţă. Cu siguranţă, proiectul nu s-ar fi putut desfăşura în asemenea perametri fără sprijinul acordat de Parohia ortodoxă română Ulmeni, Parohia ortodoxă Băişoara, Mănăstirea Sf. Prooroc Ilie – Băişoara, Primăria Ulmeni, Primăria Băişoara.
Acum, când alţi copii de vârsta voastră mor în lume din cauza cutermurelor, a taifunurilor, a inundaţiilor, alţii, răpuşi de cancer sau alte boli nemiloase, când unii copii se află sub cupola răutăţilor de toate felurile, răpuşi de droguri, de arme albe sau arme de foc, pe voi v-a luminat BUNUL DUMNEZEU să faceţi cel mai plăcut lucru Lui şi nouă, să vă rugaţi şi prin truda voastră să învăţaţi şi pe alţii să se roage, pentru că doar astfel veţi putea avea succese şi realizări, deşi Dumnezeu ne încearcă deseori credinţa, pentru că orice dorinţă nerealizabilă, este tot în folosul nostru şi cu siguranţă Dumnezeu are pregătite alte planuri pentru noi.
Voi sunteţi deja… lumină, radiaţi lumină şi cu blândeţea, inocenţa, credinţa şi realizările voastre le dăruiţi şi celor din jur, câte o rază, chiar dacă aceştia greşesc cu bună ştiinţă uneori, ca şi noi toţi! Important este să nu părăsiţi niciodată calea credinţei, nici când veţi avea propriile familii, alţi colegi de scoală, de muncă, alţi dascăli. Doar ducând până la capăt ceea ce aţi început va plăcea Domnului nostru IISUS HRISTOS şi MAICII SALE, DUMNEZEU, cel care S-A JERTFIT PENTRU NOI! ÎMPRĂŞTIIND CREDINŢA, VEŢI DEVENI MAI BUNI ŞI VI SE VOR ÎNDEPLINI TOATE DORINŢELE, MAI MULT, BUNUL DUMNEZEU VĂ VA DĂRUI MAI MULT DECÂT CEREŢI, DECÂT SPERAŢI! TALANŢII PREGĂTIŢI PENTRU VOI, IUBIŢI COPII, SE VOR ÎNMULŢI! VEŢI PUTEA AJUTA ASTFEL CHIAR ŞI PE PĂRINŢII, FRAŢII, COLEGII NECREDINCIOŞI! SĂ VĂ FERIŢI ÎNTOTDEAUNA SĂ PIERDEŢI TALANŢII, TALENTELE VOASTRE! Voi aţi fost aleşi de DUMNEZEU, iubiţi elevi, să faceţi parte dintre persoanele care ridica moralul, care pot schimba vieţi. Câteva mici sfaturi vă putem da, pentru a deveni pe deplin învingători:
1. Să nu părăsiţi niciodată credinţa şi în măsura în care puteţi, să o răspândiţi.
2. Să acceptaţi oamenii aşa cum sunt.
3. Să faceţi ca relaţiile voastre să fie înfloritoare.
4. Să vă înţelegeţi cu persoanele dificile.
5. Să abordaţi eficient conflictele.
6. Să manifestaţi un interes sincer în privinţa celorlalţi.
7. Să construiţi pornind de la calităţile pozitive ale oamenilor.
8. Să uitaţi faptele care v-au făcut să suferiţi.
9. Să-i ajutaţi pe ceilalţi să se simtă încurajaţi şi motivaţi pentru a-şi valorifica la maximum potenţialul.
10. Să deveniţi genul de om a cărui prezenţă îi bucură pe cei din jur.
Pentru că oriunde mergem, orice facem, indiferent ce profesie ne-am ales sau de ce anume ne ocupăm exista un numitor comun… oamenii, comunicarea.
Nu putem trăi fără ei şi uneori este greu să trăim cu ei. Relaţiile pot fi o sursa extraordinară de împlinire, de satisfacţie şi de bucurie în viaţă, tot aşa cum pot fi şi o mare pacoste. Există permanent o diferenţă între cum ar vrea să fie relaţiile noastre şi cum sunt ele de fapt. DRUMURI SPRE FERICIRE. DESCOPERIREA BUCURIEI ÎN RELAŢIILE DE ZI CU ZI se referă tocmai la aceste simple şi atât de des uitate lucruri mărunte care contribuie la clădirea relaţiilor cu semenii, după dorinţa noastră. Toate acestea se vor împlini prin CREDINŢĂ şi RUGĂCIUNE… SFÂNTUL DUH se va afla permanent în noi.
Urăm în continuare mult succes în realizarea proiectului, tuturor factorilor implicaţi şi mai ales vouă, iubiţi copii, viitorul nostru de mâine.
Cu deosebită consideraţie,
REDACTIA REVISTEI INTERNAŢIONALE STARPRESS www.valcea-turism.ro
Director General
LIGYA DIACONESCU
,,Har şi binecuvântare vouă dragi copii…”- se spune în mesajul preotului protopop Petru Drăghicescu – revista Biruinţa-Serbia, împreună cu alese şi deosebite cuvinte de suflet. Acelaşi mesaj de suflet a fost transmis şi din partea revistei cultural-crestine Glas Comun.
La final au fost oferite diplome şi cupe inscripţionate cu titlul proiectului elevilor participanţi, părinţilor implicaţi în buna desfăşurare a acestor acţiuni deosebite, tuturor partenerilor.
S-au acordat următoarele premii:
Locul I: Sfânta Taină a Împărtăşaniei – Orzei Luca Daniel Horaţiu Ionuţ – Şc. cu clasele I-VIII Băişoara şi Rugăciunea Domnească – Tatăl Nostru – Cirţiu Denis-Gr.Şc.Ind.,,Dr.Florian Ulmeanu’’ Ulmeni
Locul II: Patimile Domnului Iisus Hristos – Şipoş Mihaela Ioana – Şcoala cu clasele I-VIII Băişoara şi Sfânta Taină a Spovedaniei – Costin Larisa Anca – Gr.Şc.Ind.,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni
Locul III: Biserica Mănăstirii,,Sfântului Prooroc Ilie’’Rostaş Salinca –Şc. Cu Clasele I-VIII Băişoara şi Pilda Fiului Risipitor –Tegla Bogdan – Gr.Şc.Ind. ,,Dr.FlorianUlmeanu’’ Ulmeni.
Menţiune: Biserica Ortodoxă Română Băişoara-Tehei Cecilia Bianca-Şc. cu clasele I-VIII Băişoara şi Biserica monument istoric Arduzel- Uvegheş Alexandra -Gr.Şc.Ind.,,Dr.F.Ulmeanu’’ Ulmeni.
Din partea primăriei şi a şcolii din Băişoara a fost oferită o icoană reprezentând chipul Maicii Domnului, cu dedicaţie pentru Gr. Şc. Ind. ,,Dr. Florian Ulmeanu’’ Ulmeni
Fundaţia World Vision România a oferit elevilor implicaţi în proiect, rechizite fiind adresate din partea reprezentantului acestei fundaţii cuvinte de laudă tuturor factorilor implicaţi în proiect.
La Căminul Cultural Băişoara ansamblul folcloric Băişana în costume populare de o deosebită frumuseţe, a prezentat un program artistic de dansuri populare, adevarati păstratori ai valorilor stramosesti de foloclor autentic local. S-a alaturat proiectului educational Credinta-Glas Comun şi publicaţia religioasă Foaia Govindarului, Reşita (în calitate de partener media) al cărei mentor este preotul stavrofor Petru Berbentia şi Radio Transsylvania Internaţional (Germania) prin Eugen Emeric Chvala dimpreună cu oameni deosebiţi de acolo.
Următoarea întâlnire a elevilor va avea loc in cursul anului 2009 la Ulmeni, dar în tot acest timp, multiple acţiuni comune se vor derula prin corespondenţă, conform specificului acestui proiect educaţional.
Despărţirea de frumosul ţinut al munţilor Apuseni, parcă mai aproape de cer, cu liniştea şi modestia unor oameni deosebiţi, cu locuri binecuvintate şi frumuseţi unice, va rămâne multă vreme în sufletul şi amintirea noastră, a tuturor celor prezenţi.
Gând Bun pentru reîntâlnirea din anul 2009.
pr. stavrofor. Radu Botiş, revista cultural-creştină Glas Comun.
Topic: Reportaje | 2 Comentarii »
Ecumenism trăit la Reşiţa, în Banatul Montan, în România
de Erwin Josef Ţigla | 6 Iunie 2008
A fost într-o zi de vineri, în 25 aprilie 2008, atunci când am conceput acest material. A fost să fie chiar în Vinerea patimilor Mântuitorului nostru, comemorată de concetăţenii mei ortodocşi români, sârbi şi ucrainieni, dar şi pentru cei greco-catolici. A fost ziua în care, noi toţi, indiferent de confesiune, ne-am îndreptat gândurile asupra suferinţei şi a morţii lui Iisus Hristos.
Aşa este corect şi normal, căci cu toţii suntem egali faţă de Dumnezeu, noi, cei care credem în Învierea Sa. Şi chiar dacă în acest an a fost o diferenţă de o lună şi o săptămână între cele două sărbători ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos (cei de rit creştin apusean au sărbătorit Paştele pe 23 martie, iar cei de rit creştin răsăritean, pe 27 aprilie), în cotidianul trăit s-a simţit pretutindeni aerul sărbătorii de ambele dăţi: peste tot, în oraşe şi în sate, pe străzi şi în pieţe.
A fost cu totul firesc ca prietenul meu, pr. Petru Berbentia, preot ortodox român din Reşiţa, să participe şi în acest an la Sfânta Liturghie din noaptea învierii de la Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii” din Reşiţa. Tot aşa de normal a fost şi ca eu să particip în ziua de vineri, 25 aprilie, la ceremonia din Vinerea Mare de la Biserica Ortodoxă Română „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Reşiţa – Govândari, unde oficiază părintele Berbentia (din păcate nu am putut participa la slujba învierii de la aceeaşi biserică, căci eram în acea noapte în drum cu trenul spre Viena).
Toate acestea sunt semne şi dovezi ale unei recunoaşteri concrete şi ale unei aprecieri deosebite a aproapelui, sunt expresia dragostei creştineşti pe care noi, cei din Reşiţa şi din întreg Banatul Montan o avem deja adânc întipărită în conştiinţă de la naştere.
Atunci, în acea vineri, în care am conceput la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reşiţa materialul acesta, era chiar Vinerea patimilor Mântuitorului nostru pentru creştinii de rit răsăritean; a fost în ziua de 25 aprilie a anului 2008. În adâncul sufletului meu domnea liniştea şi pacea, şi amintirea unor timpuri de mult apuse din trăirea mea proprie a început să mi se perinde prin faţa ochilor. Şi filmul a început să se deruleze…
Eram un copil firav, în jurul căruia se învârtea totul în casă. Părinţii, bunicii, toţi se regăseau în jurul meu pentru a-mi netezi, pe cât posibil, drumul spre viaţă!
Nu-mi pot aduce aminte cu exactitate când am făcut cunoştinţă cu Dumnezeu. Cred că o dată cu botezul meu, la finele anului 1961. Am fost apoi crescut, educat şi împlinit în spiritul credinţei şi al încrederii în Atotputernic. Familia mea m-a format aşa şi nu regret asta deloc!
Desigur că am parcurs şi eu treptele devenirii creştine catolice, pe care le parcurge fiecare dintre copiii aparţinători acestei confesiuni. Am participat la Liturghiile de duminică şi din sărbători, am urmat cursurile orelor de religie în casa parohială sau în sacristia bisericii (în acele vremuri nu exista predarea religiei în şcoli!), am primit prima Împărtăşanie, am primit Sfântul Mir, toate spre consolidarea şi întărirea sufletului meu.
Prima mare rană de care a avut parte sufletul meu a fost trecerea mamei mele în lumea celor drepţi, atunci când eu aveam doar 9 ani şi ceva. Poate că atunci nu înţelegeam în profunzime ceea ce însemna acel eveniment în viaţa mea, durerea din jurul meu a fost însă mare.
Acel moment dureros a însemnat totodată şi momentul împlinirii mele ca şi creştin. Din acel moment m-am apropiat mai mult de Dumnezeu, am început să-l simt mai intens în viaţa mea. Vizitele la biserică erau tot mai dese, am devenit unul dintre cei mai statornici ministranţi ai timpului. Amintiri frumoase, de neuitat! Şi astăzi mai păstrez un caiet cu toate însemnările mele privind ministrarea de atunci.
Atunci mi s-au deschis ochii şi spre concetăţenii mei şi am văzut şi simţit şi alte credinţe în jurul meu decît cea părintească, cea romano-catolică. Am început să vizitez, din când în când, bisericile ortodoxe din oraş. Visul şi curiozitatea de a păşi în biserica evanghelică şi în cea reformată mi s-a împlinit abia mult mai târziu.
În acest spirit al trăirii în comun am crescut şi m-am împlinit! Marea împlinire însă am simţit-o atunci când am făcut cunoştinţă cu viitoarea mea soţie, o credincioasă demnă de toată lauda şi cinstea. Ea ortodoxă, eu romano-catolic, ne-am unit destinele avîndu-l în mijlocul nostru însuşi pe Dumnezeu!
Ne-am cununat la biserica romano-catolică, dar fiecare a rămas fidel credinţei sale. De fapt, a fost o înţelegere nescrisă între noi, chiar niciodată dezbătută, după câte îmi aduc bine aminte. A fost ceva firesc, despre care nu trebuia să mai pierdem gânduri şi vorbe inutile!
Şi a fost să vie fiul nostru Alexandru Erwin, botezat la romano-catolici şi binecuvâtat la ortodocşi. Exact aşa a şi crescut: în acest spirit al egalităţii şi recunoaşterii reciproce. Astăzi este student la medicină la Timişoara, neschimbat în mentalitatea în care l-am crescut şi educat.
Sărbătorile pascale, la date diferite, parcă ne-au unit mai mult în jurul Divinităţii, participarea în comun la celebrarea Sfintei Liturghii în cadrul celor două biserici, de asemenea.
Prietenia legată cu familia parohului ortodox de atunci şi cu cei care i-au urmat, apropierea sufletească de parohul romano-catolic de atunci şi de cel de astăzi, au fost alte componente ale trăirii armonioase în comun!
Cu toate acestea, contactul efectiv cu ecumenismul din afara familiei l-am avut în cadrul primelor întâlniri ale unor familii tinere din cadrul parohiei romano-catolice, organizate atunci de proaspătul paroh József Csaba Pál, încă pe vremea dictaturii ateiste. Dânsul ne-a deschis pe atunci ochii, ne-a explicat ce înseamnă de fapt această trăire în comun, pe care noi o practicam, dar nu o înţelegeam îndeajuns. Dînsul a fost cel care a deschis pentru Reşiţa acea firavă oază de lumină a purităţii şi fericirii de a trăi iubirea, înpărtăşind-o şi celuilalt, celui de lângă tine, indiferent de limba sau credinţa căreia acesta îi este ataşat. Ecumenismul a început să fie aprofundat de către noi din ce în ce mai mult, deschizîndu-ni-se inimile şi sufletele.
Evenimentele din decembrie 1989 ne-au oferit posibilitatea de a ne exprima şi pe faţă, spre exterior, acest ecumenism trăit! Întâlnirile tinerilor romano-catolici cu cei ortodocşi au fost pentru noi paşi mărunţi, dar siguri pentru viitorul nostru unic!
Încă din toamna anului 1987 am început să mă implic organizatoric în viaţa comunităţii germane din Reşiţa. A fost un răspuns la o chemare interioară căreia nici până astăzi nu i-am găsit izvorul. Anii au trecut, iar experienţa dobândită a constituit fundamentul pentru ceea ce se întâmplă astăzi în cadrul comunităţii germane reşiţene şi a celei din Banatul Montan.
Unul dintre momentele cheie ale carierei mele de organizator l-a constituit şi prima întâlnire ecumenică a celor doi episcopi germani din România, mons. Sebastian Kräuter, atunci episcop al Diecezei romano-catolice de Timişoara (trecut la Domnul, la 29 ianuarie 2008), şi D.Dr. Christoph Klein, episcopul Bisericii Evanghelice C.A. din România, cu sediul la Sibiu. Aceasta s-a întâmplat într-o zi de noiembrie a anului 1992 şi s-a repetat după trei ani, la 14 octombrie 1995, cu prilejul sfinţirii 
Monumentului dedicat victimelor deportării germanilor în fosta URSS după cel de-al II-lea Război Mondial.
Atunci, în curtea bisericii romano-catolice, am putut să stau puţin de vorbă cu cei doi episcopi. Ceea ce am auzit atunci de la Excelenţele lor îmi va rămâne adânc întipărit în suflet. Pentru ei, aceste întâlniri însemnau adevăratul ecumenism, venit de la lume, din popor, şi nu prescris de reprezentaţi sus-puşi ai diferitelor confesiuni.
Abia după aceea mi-am dat seama că, de fapt, am fost atunci purtătorul de cuvânt al celor mulţi, al celor care au ajuns la concluzia că a venit în sfârşit momentul de a face ceva…
Şi au urmat multe întâlniri asemănătoare. Cu prilejul diferitelor manifestări cultural-religioase sau al celor strict spirituale! Multe exemple ar putea fi aici adăugate şi amintite. Amintiri despre o trăire în comun unică şi totuşi parte a universalităţii.
Şi alte amintiri, legate de Săptămâna de rugăciune ecumenică din fiecare an, în perioada 18 – 25 ianuarie, sunt vii în memoria mea…
Aici s-a oprit filmul amintirilor mele din acea zi de vineri, Vinerea patimilor Mântuitorului nostru pentru creştinii de rit răsăritean, zi de 25 aprilie al anului 2008.
Desigur că se naşte în continuare întrebarea, de ce oare am enumerat toate acestea?
Poate că cele relatate ar putea fi considerate de către unii ca o scurtă introducere în ceea ce înseamnă ecumenism viu trăit la Reşiţa, în Banatul Montan…
Poate că pot fi considerate ca un exemplu pentru ce înseamnă ecumenismul şi pentru modul cum se poate trăi împreună la poalele Semenicului, în Banatul Montan, departe de centre episcopale şi puncte gordiene geografice, dar poate mai aproape de spiritualitate şi de însuşi Dumnezeu…
Poate că aceste cuvinte şi amintiri ale mele pot fi luate ca un impuls pentru viitoare reuşite care pornesc de jos sau de sus, de la cei mici şi de la cei mari, pentru a ne apropia mai mult unul de celălalt, în bună înţelegere şi dragoste creştinească…
Poate că ne vor ajuta să privim pe aproapele nostru cu alţi ochi, de a vedea în cel de lângă noi însăşi chipul celui Atotputernic…
Şi multe alte „poate” ar mai avea loc aici. Cel mai important este însă faptul că ceea ce aţi putut auzi sau citi sunt gânduri dintr-o „carte“ vie, deschisă, despre ecumenismul istoric, cel căutat, trăit şi dorit, o „carte“ a vieţii mele!
Ecumenismul pe care îl trăim aici, la noi, este o mişcare a oamenilor în cotidianul lor, nu este ceva impus de „sus“, de la ierarhii, oriunde şi oricare ar fi ele. Ecumenismul din Reşiţa şi din Banatul Montan este trăit liber, îşi croieşte singur drumul spre viitor şi, cel mai important lucru, aduce roade!
Aşa să ne ajute El şi în continuare, Cel care ne învaţă ca să fim una!
Reşiţa, la 25 aprilie 2008
Topic: Editoriale | Comments Off on Ecumenism trăit la Reşiţa, în Banatul Montan, în România
PREDICĂ LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI IISUS HRISTOS
de Andrada Victoria Diaconescu | 5 Iunie 2008
“…Deci, Domnul, după ce a vorbit cu dânşii, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu…!” (Marcu 16,19)
Hristos S-a Înălţat!
Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după 40 de zile de la Înviere S-a suit la ceruri şi a şezut de-a dreapta Tatălui. Cu puterea dumnezeiască cu care a înviat şi a părăsit mormântul, tot cu aceeaşi putere S-a înălţat de pe pământ la cer, cu acelaşi trup cu care S-a Răstignit şi a Înviat.
Mantuitorul împlinise opera divină pentru care venise în lume: ne-a adus învăţătura mântuitoare, S-a dat cu pilda de împlinire prin întreaga viaţa Sa şi mai ales prin jertfa de pe Crucea Golgotei. După ce a înviat se arată ucenicilor Lui de mai multe ori, vorbindu-le de Împărăţia Lui Dumnezeu şi iată că după 40 de zile sosise timpul să se întoarcă iarăşi la Tatăl Său şi să primească cununa luptelor Sale şi cinstea biruinţei Sale. Aceasta este taina pe care Hristos le-a explicat-o ucenicilor Săi în ajunul morţii Sale, când le-a zis: “Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; acum iarăşi las lumea şi mă întorc la Tatăl!”
Această slăvită tăina o serbează Biserica Creştină Ortodoxă pretutindeni astăzi cu bucurie sfântă. Să ascultăm deci cu atenţie şi să reţinem învăţăturile şi foloasele pentru mântuirea sufletelor noastre.
În timpul celor 40 de zile, după ce a Înviat din mormânt, Iisus i-a mângâiat neîncetat pe apostolii Săi prin arătările Sale publice şi particulare. S-a arătat de mai multe ori ca să-I convingă de Învierea şi Dumnezeirea Sa. În a 40-a zi de la Înviere se arată din nou şi, pentru ultima oară, îi mustră că au fost aşa de zăbavnici a crede în Învierea Sa, după mântuirea celor care L-au văzut înviat. Apoi le spune că toate cele scrise despre El în lege, în psalmi şi în prooroci s-au împlinit întocmai şi că aşa trebuia să se întâmple, şi le mai aminteşte încă o dată că le va trimite putere de sus, pe Duhul Sfânt, Mângâietorul.
După aceia ieşi împreună cu ei şi cu mulţi alţii care erau adunaţi, străbătură împreună străzile Ierusalimului, conducându-i în Betania, la casa lui Lazăr, a Martei şi a Mariei, unde Prea Sfânta Fecioară Maria cu multe persoane credincioase aşteptau venirea Fiului Sau. O mare bucurie a cuprins inimile tuturor atunci cand s-au găsit cu toţii. Mântuitorul Iisus Hristos le-a mulţumit apoi la toţi pentru tot ce au făcut pentru El în timpul vieţii Sale, în timpul pătimirii şi îngropării Sale. După aceea i-a mângâiat dumnezeieste, spunându-le că s-a apropiat clipa Înălţării Sale la Tatăl şi despărţirea de ei, trupeşte, îi invită imediat să-L urmeze.
Toţii s-au îndreptat după Iisus şi au pornit împreună la drum spre muntele Măslinilor, acolo unde cu 40 de zile mai înainte asudase la sânge, se rugase cu cele mai fierbinţi lacrimi şi căzuse în agonie de moarte; acolo, în grădina Gheţimani, mâinile cu lanţuri şi ucenicii toţi s-au risipit. În acest loc a găsit Iisus cu cale să-i adune iarăşi pe ucenicii Săi, în număr mult mai mare ca atunci, căci au fost mai bine de 500 şi mult popor.
În faţa acestei împunătoare adunări, Iisus, privindu-i pentru cea din urmă oară, întinse mâinile Sale şi îi binecuvântă; apoi cu trupul acela care a suferit atâtea răni şi chinuri, Mântuitorul a început să Se înalţe spre cer şi pe când Se înălţa a apărut să răsune de cântările triumfale ale miilor de îngeri şi arhangheli, heruvimii şi serafimii, puterile cereşti care veniseră să-L întâmpine pe Împăratul Slavei.
În jurul Dumnezeiescului Biruitor al morţii au venit şi sufletele patriarhilor şi ale profeţilor, ale tuturor drepţilor din legea veche şi L-au întâmpinat toate aceste suflete cărora le era închis cerul până atunci: Adam, care şi-a ispăşit neascultarea printr-o îndelungată pocăinţă; Abel, victima nevinovată ucis de un frate pizmas şi barbar; Noe, al doilea părinte al neamului omenesc; Avraam, bătrânul patriarh de o credinţă aşa de mare; Isac, simbolizând nevinovata figură a lui Iisus Hristos; Iacov, tatăl celor 12 triburi; Iosif cel vândut de fraţii săi, după cum şi Iisus avea să fie vândut de fraţii săi; Moise, marele prooroc; David, strămoşul lui Iisus după trup; Melchisedec, regale păcii, simbolul preoţiei legii celei noi; Iov, omul suferinţelor răbdate fără cârtire şi toţi drepţii L-au însoţit pe Împăratul Slavei împodobind triumful Său, iar cerul care până acum fusese închis pentru păcatul lui Adam, acum s-a deschis ca să intre Iisus, al doilea Adam.
Cerul izbucnea în strigate de bucurie şi cântări şi aşa, în aceste cântări nemaiauzite de urechile omului, Iisus Se Înalţa mereu spre ceruri. Ucenicii şi tot poporul îngenunchiaţi şi cu ochii pironiţi spre cer, spre Mantuitorul, Care se ducea la Tatăl, priveau toţi cu ochii în lacrimi şi cu multa atenţie la această privelişte minunată.
Pe când se uitau ei încremeniţi de cele ce vedeau, deodată norul L-a învăluit pe Iisus, iar cântarile se auzeau tot mai puţin, fiind la mare înălţime. Ucenicii însă, tot în sus priveau, acolo unde se dusese toată bucuria lor, toată dragostea şi toată nădejdea lor. Pe când priveau ei şi lacrimile se scurgeau pe feţele lor, deodată au vazut asupra lor; în văzduh, doi îngeri îmbrăcaţi în haine albe, care le-au zis: “Barbaţi galileeni, ce staţi căutând spre cer?! Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer; aşa va veni precum L-aţi văzut pe El mergând!”, cu alte cuvinte va veni pe norii cerului cu toţi sfinţii îngeri, ca Judecător, la sfârşitul lumii ca să răsplatească fiecăruia după faptele lui; va veni adică, cu acelaşi trup cu care a suferit, cu rănile deschise, că de aceea spune Sfânta Scriptura că “…vor vedea pe Cel pe Care L-au străpuns”. Cei doi îngeri au fost sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, care au fost slujitorii legii şi de acum parcă şi ei şi-au împlinit misiunea. El se înalţă la cer ca om şi nu ca Dumnezeu, pentru că prin dumnezeirea Sa niciodată nu părăseşte cerul şi este pretutindeni.
Sfinţii Părinţi spun că Domnul Hristos a stat câte o zi în fiecare cer, să ia cunoştinţă toate cetele îngerilor şi să fie primit cu cinste şi închinăciuni de fiecare, aşa cum se cade Împăratului Slavei. De aceea, abia dupa zece zile a ajuns Iisus cu trupul la Tatăl şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Astfel a fost plecarea Domnului nostru Iisus Hristos de pe pământul acesta pe care l-a zidit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt şi pe care L-a udat cu Sângele Său cel scump. El S-a supus suferinţelor şi ca un rob a pătimit toate, dar din rob a devenit Împărat şi Dumnezeu. Hristos şade acum la dreapta Tatălui Său, pe un scaun înfricoşat, pe care-l înconjoara arhanghelii cutremurându-se, iar în mâna dreaptă ţine sceptrul puterii, căci era Împărat şi Domn al cerului şi al pământului, după cum a spus: ”Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ!”.
Domnul Hristos S-a înălţat la cer să trimită ucenicilor Săi pe Duhul Sfânt. De aceea la 10 zile după înălţare, în ziua cincizecimii, trimite făgăduinţa Tatălui ceresc peste ucenicii Săi, pe Duhul Sfânt-Mângâietorul, Duhul Adevîrului şi Vistierul Bunătăţilor. Dar Domnul Hristos S-a înălţat la cer ca să ne pregătească şi nouă un loc. Însă ce trebuie să facem noi ca să meritam acest loc?!
Înainte de toate nu trebuie să uitam niciodată prin ce atrecut înainte de a intra întru slava Învăţătorul nostru. El a meritat această Slavă prin viaţa Sa cea atât de curată, generoasă şi răbdătoare, liniştită, devotată, plină de umiliri şi de suferinţe. Dacă vrem să ocupam locul pe care ni l-a pregătit Mântuitorul, trebuie să-L imităm în purtarea Sa şi să luam parte la amărăciunilea paharului Său. Dacă vrem să ne suim cu El întru slavă, trebuie mai întâi să-L însoţim pe Golgota, să ne pironim cu El pe Cruce, să suferim nedreptăţile, calomniile şi hulele vrăjmaşilor noştri fără cârtire, să suferim bolile, lipsurile şi orice prigonire ar veni peste noi din partea lumii şi a diavolului, să suferim până la sânge împotriva păcatului şi a uneltirilor satanei, să suferim Crucea, piroanele şi coroana de spini pe care le întâmpinăm la tot pasul în lumea aceasta plina de răutate, făţărnicie, mândrie şi minciună.
Mândria nu ne înalţă cu Iisus Hristos, Care a fost cel mai umilit dintre toţi oamenii. Lăcomia de avere şi toate ale lumii acesteia nu ne înalţă cu Iisus, Care a fost cel mai sărac. Desfrânarea nu ne înalţă cu Fiul Fecioarei, Care a fost cel mai curat. Nici o patimă nici o boală sufletească nu ne poate înălţa ca să putem intra să ne lepădăm de toate defectele noastre, că aşa zice El: “Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia Crucea sa şi să-Mi urmeze Mie!”
Viaţa noastră pe pămţnt este o viaţă de luptă. Noi nu trebuie să încetăm a lupta şi a-l birui pe satana; nu trebuie să renunţăm la desfătările lumeşti şi la tot păcatul, ci trebuie să răstignim trupul nostru, adică să pironim patimile şi poftele păcătoase încât să nu mai sufle nici una. Locul pe care ni l-a pregătit Iisus Hristos este o împărăţie cerească, sfântă şi curată şi mai presus de toate este veşnică-fără de sfârşit, de aceea trebuie s-o cucerim; este o coroană, pe care vrea să ne-o dea, dar aceasta nu va veni singură să se aşeze pe capul sufletelor reci, trândave şi nepăsătoare.
Împărăţia şi coroana sunt răsplata serviciilor şi a valorii care trebuie câştigate prin osteneală şi statornicie; să muncim deci şi să ne rugăm, să ne spălăm prin pocăinţă cu lacrimile aduse din evlavie către Dumnezeu şi să avem dragoste către toţi fraţii noştri. Suferinţele sunt destule; fiecare-şi are Crucea sa, dar fericiţi sunt cei ce suferă pentru dreptate. Bucuraţi-vă şi să vă veseliţi toţi, căci uşa împărăţiei cereşti ne este deschisă prin Salvatorul nostru Care S-a înălţat la ceruri, Iisus Hristos.
Bucuraţi-vă voi bolnavilor, care vă aflaţi pe patul durerilor; gandiţi-vă la suferintele lui Iisus şi îndurate cu răbdare, căci cerul vă este deschis! Bucuraţi-vă oropsiţilor; năpăstuiţilor şi înduraţi cu răbdare, că fericire mare vă aşteaptă în ceruri; Iisus vă va despăgubi de toate suferintele voastre! Iar noi toţi să înălţăm inimile noastre către Ierusalimul cel ceresc unde Iisus Hristos astazi S-a înălţat şi acolo să avem toate speranţele noastre, să ne deslipim inimile de onorurile şi desfătările lumeşti, căci acestea sunt numai noroi şi fum şi să ne bucurăm în această zi a Înălţării, din toata inima noastră, că şi nouă ne este deschis cerul şi raiul prin Harul Domnului nostru Iisus Hristos, să intre şi sufletele noastre şi să se bucure acolo veşnic.
Odată cu înălţarea Domunlui, noi creştinii, mai sărbătorim şi Ziua Eroilor. Este o faptă înţeleaptă să ne aducem aminte de toţi cei care s-au jertfit pentru dreapta credinţă, pentru ţară şi pentru neamul românesc. Noi pomenim eroii în această zi a Înălţării Domnului, pentru că avem credinţa sfântă şi credem în nemurirea sufletului, aşa cum au crezut toţi adventiştii creştini, moşii şi strămosii nostrii; chiar dacii li romanii înainte de a se încreştina, credeau în nemurirea sufletului.
Noi nu cinstim astăzi numai ţărâna eroilor, ci opera lor care este ţara şi sufletul lor nemuritor care este la Dumnezeu, e viu, şi credem că sărbătoarea aceasta ce se face în toată ţara este răsunet şi în cer, unde sărbătoresc şi eroii şi ei se bucură de recunoşţinta noastră, dacă într-adevăr recunoaştem că prin jertfa lor ni s-au păstrat atâtea bunuri, prin jertfa lor avem bisericile în picioare şi ne-am păstrat credinţa până acum. Prin jertfa eroilor şi a martirilor noştri ne-am păstrat numele de creştini şi de români, căci aşa ziceau ei: ”Pentru a fi un român adevărat, trebuie mai întâi să fii un creştin adevărat!”
Luminaţi de credinţa aceasta vie, să mergem la mormintele eroilor şi la crucile martirilor să ne împărtăşim din duhul lor, să ne îmbărbătăm inimile prin puterea vitejiei lor şi cu adâncă recunoştinţă să trimitem şi noi cerului cântările şi rugăciunile noastre, căci mucenicii şi eroii creştinătăţii au murit încredinţaţi că apărând credinţa şi urmând lui Hristos, apără adevărul şi dreptatea. Eroii neamului au murit încredinţaţi că cine luptă pentru dreptate şi libertate luptă pentru Dumnezeu; cine luptă şi îşi apără familia, credinţa, cultura, limba, legea neamul şi patria, luptă pentru adevăr şi dreptate.
Astăzi toţi eroii cunoscuţi şi necunoscuţi ai neamului nostru românesc, de la începuturile lui şi până acuma, vin în faţa noastră şi ne întreabă dacă suntem noi vrednici sau nu de jertfele şi suferinţele lor; apoi ne cheamă să le urmăm credinţa. Biserica, mamă Creştină Ortodoxă, se roagă pentru odihna eroilor, le binecuvântează amintirea, le cântă veşnica pomenire şi înalţă rugăciuni către Dumnezeu, ca sufletul lor nemuritor să se odihnească în veşnica fericire.
Nemurirea sufletului e cea mai veche credinţă a neamului nostrum românesc, credinţa pe care au avut-o şi strămoşii noştri, dacii şi romanii; părinţii noltri au ţinut cu cea mai mare cinste şi sfinţenie credinţa în nemurirea sufletului. Avem deci o frumoasă moştenire părintească de la care nu ne putem abate cu nici un chip, nici vii, nici morţii. Sfânta sărbătoare de astăzi, a Înălţării Domnului Iisus Hristos, se mai poate numi şi sărbătoarea sufletelor nemuritoare. Toţi sfinţii lui Dumnezeu: prorocii, martirii, apostolii au vorbit în lume despre existenţa sufletului, ne-au făcut atenţi de valoarea lui şi ne-au pus în grijă mântuirea lui.
Cu toate acestea se găsesc totuşi destui îndoielnici, care spun că au tăiat în bucăţi tot corpul omenesc şi n-au găsit nicăieri sufletul. Au găsit, oase, sânge, nervi, creier, inimă, dar nici urmă de suflet, ca şi când sufletul s-ar afla în hoituri s-au n-ar fi nici o deosebire între omul viu şi omul mort. Nu este o nebunie să caute cineva sufletul în cadavre?! Este aşa de slabă ştiinţa prin faptul că încearcă să lămurească taina sufletului. Chiar un învăţat creştin credincios a spus că tot ceea ce ştim de când e lumea şi până azi e nimica toata faţă de ce e sufletul în sine şi ce taine mari cuprinde în el.
Ştiinţa creştină ne învaţă că sufletul există şi că e o întoarcere zadarnică să caute cineva sufletul în materie şi material în suflet. Între suflet şi materie este atâta deosebire ca şi între omul viu şi omul mort, ca şi între viaţă şi moarte. Atunci, ce e sufletul, ce e viaţa?! Întrebarea aceasta pentru unii nu are nici o însemnătate, dar pentru creştini are cea mai mare însemnătate. Înţelepciunea biblică ne spune că sufletul sau viaţa din noi este o taină ascunsă de Hristos Dumnezeu, e o floare care creşte în gradina raiului, o scânteie din lumina lui Dumnezeu, o fiinţă nevăzută, o putere nematerială – ca vântul care suflă unde vrea şi nu se ştie de unde vine şi unde merge. O avere este sufletul, care preţuieşte mai mult decât greutatea şi valoarea lumii întregi.
Toată bogăţia lumii: aurul, argintul, toate nu cântăresc cât un suflet omenesc. De aceea şi Mântuitorul ne face atenţi de valoarea lui, zicându-ne: ”Ce va folosi omului de va dobândi lumea toată să-şi va pierde sufletul?!” –sau- “Ce va da omul în schimb pentru sufletul său, dacă sufletul se pierde?!”. Lumea întreagă pentru noi nu mai are nici o valoare dacă sufletul se pierde prin păcate. Sufletul e un diamant mai scump decât toată lumea, un diamant cu multe şi minunate sclipiri. Sufletul este o putere, o taină. Toţi oamenii ar vrea să privească acest diamant, această floare, să vadă această pasăre măiastră.
Sufletul nu se poate vedea, nici pipăi; el există în corp şi afară de corp, întocmai ca un cântec important pe disc?! Există, dar, nevăzut şi nemuritor; este ascuns ca şi o piatră de diamante sub învelişul unei frunze. Mai întâi trebuie ca să se rupă frunza ca să se vadă sclipirile diamantului. Învelişul sufletului e trupul. Mai intai trebuie sa moara trupul, sa se desfaca invelisul, ca sa se elibereze sufletul. Oricum viata noastra este ascunsa prin el in Dumnezeu. Unii ganditiri spun ca noi traim prin simturi; vedem, auzim, vorbim, gustam, pipaim, mirosim, ne miscam prin simturi. Toate acestea exista numai cata vreme este sufletul in trup. Ochii vad, pentru ca vede sufletul, limba vorbeste pentru ca vorbeste sufletul.
Aşadar sufletul nu e chimie, nu e materie ci e scânteie divină. El este partea cea mai aleasă şi mai frumoasa din noi. Sufletul are de la Dumnezeu ştiinţa creării şi forţa învierii trupurilor. Prin puterea Duhului Sfânt sufletul îşi reconstruieşte trupul.
În Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, învătătura despre originea, valoarea, nobleţea şi forţa sufletului, precum şi despre grija despre mântuirea lui e arătată la tot pasul în Sfânta Carte a Lui Dumnezeu, într-un loc se spune că sufletul e mai important decât trupul, e mai mult decât haina sau hrana şi e mai de preţ decât toată lumea. Despre însemnătatea lui ne vorbeşte pilda cu oaia cea rătăcită, pilda cu drahma cea pierdută, pilda fiului risipitor, pilda bogatului nebun şi cea a bogatului nemilosdtiv. Pocăinţa păcătoşilor e prilej de sărbătoare în cer, aşa de mare este răsunetul întoarcerii unui suflet, al unui om la Dumnezeu; se bucură tot cerul de întoarcerea lui şi se întristează tot cerul de pierderea unui suflet. De ce aşa răsunet mare?! Pentru că a trebuit să-şi verse sângele chiar Fiul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea noastră?! Pentru că sufletul nu este un lucru ieftin sau un obiect de glumă, ci este un dar ceresc, un bun dumnezeiesc, care atârnă în cumpănă mai mult decât valoarea şi greutatea lumii materiale.
Viaţa sufletului în această lume este o misiune. Să luăm aminte!… o misiune. Nu este nici prilej de petrecere, nici de plăcere, nici de îmbogăţire, nici de lenevire, nici de mâncare sau băutură, ci este misiune ce depăşeşte marginile timpului. Alergătorii cu ştafeta sau cu făclia aprinsă au menirea să ducă cu tot efortul obiectul primit până la un punct precis. De aici urmează alt alegator şi altul până ce ştafeta ajunge la destinaţie. Misiunea l-a depăşit pe om, omul a stat în slujba ei şi prin contribuţia ei omul s-a împlinit. Aşa e viata sufletului: misiune ce depăşeşte curgerea traiului pământesc. Nu ne putem sustrage de a ne-o împlini fără să facem în viaţă şi câte un act de răzvrătire, ca şi fiul risipitor, care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; n-a primit misiunea vieţii adevărate şi astfel a ajuns nefericit, singur; în zdrente şi cu bube, nemâncat, flămând şi însetat. De aceea Mântuitorul îl numeşte nebun, adică anormal pe bogatul de plăceri şi de avuţii şi uită de datoriile ce le are faţă de suflet, de mântuirea lui şi fericirea lui veşnică.
Cei mai mulţi se alarmează, strigă, aleargă, caută când pierd câte un animal – o viaţă şi chiar şi câte un câine – dar pentru pierderea sufletului stau nepăsători glumesc şi râd. Vai lor ce nepăsare, ce nesimţire! Biserica prin toate slujbele, harurile şi învăţăturile sfinte, are în vedere acest mare scop: mântuirea sufletului şi Moştenirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Trăirea după poftele păcătoase ale trupului este trăire anormală-pierdere. Trăirea după dorinţele curate ale sufletului este câştig, care face viaţa fericită şi pe pământ şi în cer.
O atenţie specială ne arată Mântuitorul, când spune că cine vrea să-şi mântuiască sufletul îl va pierde şi care-l va pierde pentru El şi Evanghelie îl va mântui. Adică, cine se închide în egoism pentru a-şi ferici viaţa personală îşi pierde şi îşi osândeşte sufletul; iar cine îşi jertfeste sufletul pentru Hristos şi lucrarea ei de mamă, dă mereu strigăte de alarmă şi ne cheamă la pocăinţă, combate mereu egoismul şi susţine totdeauna interesul faţă de lucrul cel mai de preţ şi nemuritor care este sufletul.
Sfântul Apostol Petru ne îndeamnă să trăim pe pământ ca nişte străini şi călători, că aşa suntem. Să nu uităm că soarta sufletului pe pământ este soarta porumbelului sau a corbului care au fost sloboziţi din corabia lui Noe. Corbul negru nu s-a mai întors în corabie, a rămas rătăcitor prin lumea hoiturilor din care s-a hrănit. Porumbelul însă s-a întors curat şi nevinovat, cu ramura de măslin în cioc în corabia stăpânului său. Soarta corbului sau a porumbelului o creem noi sufletului nostru liber şi nemuritor, după cum îngrijim de mântuirea lui, după cum acceptăm sau refuzăm misiunea, şoaptele chemării sau ale destinaţiei Lui cereşti.
Să avem milă de sufletul nostru, să îngrijim de haina împărătească a sufletului nostru, să nu ne apuce moartea cu haina pătată sau ruptă, şi astfel nu vom avea parte să intrăm la nunta Fiului de Împărat, în Biserica Lui cea cerească! Întoarce-te, suflete, la odihna ta, la Dumnezeu în cetatea păcii, în raiul fericirii veşnice, după care alergăm, luptăm şi suspinăm!
Rugaciune
Iisuse, Împăratul şi Dumnezeul nostru, fă ca slavita Ta Înălţare să producă în fiecare din noi roade de sfinţenie, o credinţă mai mare, o iubire mai aprinsă, o îngrijire mai deosebită pentru sufletul nostru!
Fă să cunoaştem şi să înţelegem cât de mare este valoarea sufletului nostru şi să nu-l mai vindem pe orice lucru de nimic! Aprinde în noi, Doamne, o dorinţă mai mare pentru cer şi un dispreţ pentru lucrurile acestea pământeşti, trecătoare!
Ajută-ne Dumnezeule cu Harul Tău, ca să Te putem slăvi şi mărturisi prin viaţă curată şi prin fapte bune până la sfarşitul misiunii noastre pământeşti!
Amin!
Adaptare după “PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET” de Ierodiacon Visarion Iugulescu
Topic: Meditaţii | Comments Off on PREDICĂ LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI IISUS HRISTOS
Întâlnirea realizatorilor de emisiuni radio în limba română
de admin | 4 Iunie 2008
Numele meu este Eugen-Ionuţ Jercan. Cu câteva luni în urmă am iniţiat un proiect, nematerializat încă, ce consta într-un radio dedicat promovării imaginii României, a valorilor, tradiţiilor şi culturii româneşti, în cadrul comunităţilor de români din diaspora şi nu numai, prin intermediul internetului. De-a lungul acestui demers am scris email-uri asociaţiilor de români din diaspora, informandu-i despre iniţiativa mea, despre care găsiţi mai multe informaţii la adresa http://radiosimbol.blogspot.com. 
În cursul zilei de ieri am primit de la un domn, reprezentant al unei asociaţii de români din Germania, un email prin care eram anunţat că realizatorii de emisiuni radio în limba română se întalnesc la Zürich în luna iulie a acestui an.
Mai multe informaţii despre mine şi despre proiectele mele găsiţi pe blogul http://eugen-ionut.blogspot.com.
În continuare vă pun la dispoziţie textul integral al email-ului menţionat.
“Întâlnirea realizatorilor de emisiuni radio în limba română sau bilingve din Europa în cadrul festivalului „RaDialoge 2008“, organizat de Radio LoRa – Zürich între 10 – 14 Iulie 2008.
Dragi colege şi dragi colegi,
– redacţii de emisiuni radio ăn limba română sau bilingve.
– redacţii de radio prin internet,
– promotori ai unor iniţiative de a infiinţa redacţii de limba română,
Vă propunem în cadrul festivalului „RaDialoge 2008“ 10 – 14 Iulie 2008 – Zürich o întâlnire în cadrul căreia, (şi aşteptăm şi propunerile dumneavoastră), să dezbatem următorele puncte:
1) Localizarea redacţiilor radio de limba română existente.
1a) Prezentarea redacţiilor prezente la întâlnire şi a iniţiatorilor lor.
1b) Proiecte în domeniul cultural şi intercultural pe plan local ale acestora.
1c) Probleme cu care acestea se confruntă.
2) Localizarea iniţiativelor de înfiinţare a unor redacţii radio de limba română care nu au avut succes în ultimi ani.
2a) Prezentarea situaţiei actuale a iniţiativei.
2b) Cauze şi cum poate fi ajutată iniţiativa să reia formalităţile de înfiinţare.
3) Localizarea iniţiativelor care şi-au propus în viitorul apropiat înfiinţarea de redacţii de limba română.
3a) Cum pot fi acestea ajutate şi îndrumate de redacţiile existente pentru a-şi realiza cu succes iniţiativa lor.
3b) Ce posibilităţi de colaborare există pentru ca iniţiativele să fie ajutate din punct de vedere redacţional în faza de pregătire şi după demararea şi formarea unui colectiv de redacţie stabil.
3c) Ce posturi de radio oferă cursuri (gratuite sau subvenţionate parţial) în acest sens în spaţiul în care aceştia locuiesc.
4) Localizarea iniţiativelor care îşi propun să realizeze redacţii de limba română în spaţiul de emisie / recepţie în care locuiesc.
4a) Localizarea concretă a posturilor de radio la care aceştia se pot adresa în acest scop.
4b) Ce posibilităţi de colaborare exista pentru ca iniţiativele să fie ajutate în scopul formalităţilor de înfiinţare a redacţiei.
5) Iniţiative ale unor redacţii radio de a dezvolta reţeaua de redacţii de limba română.
6) Crearea unei platforme de comunicare între redacţiile existente.
7) Posibilităţi de colaborare a redacţiilor radio cu masmedia, inclusiv portaluri pe internet care se ocupă cu mediatizarea evenimentelor şi activităţilor diasporei române.
8) Participarea la programul festivalului în funcţie de temele care doriţi să le abordaţi.
Aşteptăm şi propunerile dumneavoastră referitor la punctele de dezbatere. Propunem ca ziua întâlnirii să fie sâmbătă 12.07.2008 orele 14:00. Locul întâlnii este desigur Zürich, locaţia în cadrul căreia aceasta se va desfăşura va fi comunicată în timp util.
Mentiune:
Chiar dacă această iniţiativă de întalnire aparţine redacţiei noastre, vă rog să vă implicaţi şi o dorim a fi una comună a tuturor redacţiilor / iniţiativelor participante. Aceasta se doreşte a fi o întâlnire colegială, o masă rotundă fără prezidiu sau alte forme inutile de centralizare.
Cum se procedează pentru înscriere:
1) Vă anunţaţi prezenţa la „Întalnirea realizatorilor de emisiuni radio în limba română sau bilingve din Europa“
– din data de 12.07.2008 orele 14:00 pe adresa: radio@forum-gerrum-stuttgart.de
2) Prin formularul de înscriere la Radio LoRA – Zürich www.lora.ch, va anunţaţi participarea în zilele în care doriţi să participaţi la festivalul „RaDialoge 2008“, – fíe şi numai pentru data de 12.07.2008.
Cu prietenie,
Florin Zaheu
Redactia radio: “Vocea Comunităţii Româneşti Stuttgart”
********************************************
Florin Zaheu
Hohentwiel str. 128, 70199 Stuttgart
Tel.: 0049(0)711-6493605
Fax.: 0049(0)711-1206642
Mobil: 0049(0)172 7439625
E-Mail: zaheu@aol.com
Vorsitzender / Preşedinte
Deutsch-Rumänisches Forum Stuttgart e.V.
(Forumul German-Român Stuttgart )
www.forum-gerrum-stuttgart.de
Vorstand / Consilier
Forum der Kulturen Stuttgart e.V.
(Forumul intercultural Stuttgart )
www.forum-der-kulturen.de
Vorstand / Consilier
Förderverein für das Freie Radio Stuttgart e.V.
(Asociaţia pentru promovarea “Radio Liber Stuttgart”)
www.freies-radio.de
Redakteur / Redactor
Rumänische Redaktion – Radio Sendung
Stimme der rumänischen Gemeinde Stuttgart
(Redacţia română – Emisiunea Vocea Comunităţii Româneşti Stuttgart )
www.freies-radio.de
Gründungsmitglied / Membru fondator
Bund Rumänisch-Deutscher Vereine in Deutschland e.V.
(Liga Asociaţiilor Româno-Germane în Germania )
www.larg.de
********************************************”
Topic: Diverse | Comments Off on Întâlnirea realizatorilor de emisiuni radio în limba română
« AnteriorulUrmătorul »
