Drumul către Ortodoxie al coreeanului Cyprian Song
de George Aniculoaie | 25 Iulie 2008
Într-o zi, prin 2001, părintele Galeriu s-a îndreptat către pictorul Sorin Dumitrescu, amândoi fiind în biserica „Sfântul Silvestru“, şi i-a spus: „Vrei să fii naş?“ Răspunsul a fost „Da!“ şi, astfel, a ajuns pictorul să-l aibă drept fin pe coreeanul Cyprian Song. Povestea asiaticului mutat în România şi convertit la credinţa ortodoxă este una care impresionează pe oricine.
Cyprian Song lucrează ca specialist de marketing al guvernului sud-coreean, în România. Aici locuieşte împreună cu soţia, româncă, şi cele două fetiţe. De mic copil, a crescut în credinţa presbiteriană. La vârsta maturităţii, a primit botezul romano-catolic. După o experienţă de trei ani, a plecat la anglicani. Cu Ortodoxia a avut contact de mai multe ori. A devenit ortodox cu ocazia studiilor de doctorat. A primit mirungerea de la părintele Galeriu.
Cuvintele Mântuitorului „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide“ i-au fost călăuză lui Yong Ki Song pe drumul de pelerin spre ortodoxul Cyprian.
Familia i-a dat numele Yong Ki
A venit pe lume în urmă cu 43 de ani, într-o familie de ţărani din Coreea de Sud. Familia, care s-a mutat în Seul, i-a dat numele Yong Ki. Părinţii au primit creştinismul presbiterian. „Din braţele mamei am devenit credincios“, ne-a spus Cyprian, amintindu-şi cum mama lui îi ducea la biserică pe el, sora lui şi pe cei doi fraţi.
La sfaturile unchiului, care era pastor, şi ale mamei, „o femeie foarte credincioasă“, tânărul coreean s-a apropiat mai mult de Hristos. După ce a făcut studii teologice la prezbiterieni, şi-a dat seama că nu poate să Îl cunoască pe Hristos cu adevărat. „Este o Biserică mare, dar nu are adâncime spirituală. Biserica protestantă coreeană este «importată» de la americani şi chinezi. Sunt foarte riguroşi şi îndoctrinaţi. Dacă nu eşti din cultul lor, consideră că trăieşti în greşeală.“
Perioadă de căutări
Aşa se face că s-a apropiat de romano-catolicism. A primit botezul în numele Sfintei Treimi, cu numele de Cyprian. Timp de 3 ani, a încearcat să-l cunoască pe Hristos prin Euharistie. A înţeles rolul Sfintelor Taine, că nu sunt doar „simboluri, ci împărtăşesc harul divin“. S-a pregătit să intre printre iezuiţi şi a stat un an în mănăstire, ca novice. A vrut să intre şi în ierarhia sacramentală.
Dar, după multă rugăciune, s-a sfătuit cu stareţul şi a înţeles că „nu era calea mea, nu pot să stau singur, fără familie, fără copii şi soţie“. Despre Biserica Romano-Catolică din Coreea spune că „a început ca o religie oficială, înaltă având de partea ei cultura şi tradiţia. Dar au venit misionarii protestanţi“, care i-au atras pe credincioşi.
Următoarea oprire, anglicanismul
Dorind cu orice preţ să slujească lui Dumnezeu ca preot, s-a apropiat de anglicanism. L-a ajutat un fost coleg de facultate, presbiterian, care intrase în rândul anglicanilor. Şi „dependenţa“ de Sfânta Euharistie a fost un motiv. La presbiterianism nu a mai vrut să se întoarcă, „nu se face jertfa euharistică în mod real“. „Deocamdată, acolo era mai bine“. Era primit cu braţele deschise, avea o relaţie foarte strânsă cu duhovnicul, preotul Joseph Lee. Cyprian încerca astfel să cunoască noua învăţătură şi se pregătea cu sârguinţă să intre la masterat.
Cel mai mult l-a impresionat Mănăstirea Lainici
„Am fost atras de crestinismul traditional. M-au atras în mod special Bisericile Romano-Catolică şi Anglicană. Ortodoxia o ştiam foarte puţin“, ne-a spus Cyprian, care vine dintr-o ţară în care nu sunt mulţi ortodocşi.
„În 1994, unchiul meu a venit să facă misiune presbiteriană în România, propunându-mi să vin cu el“. A acceptat, gândindu-se la ideea că poate cunoaşte astfel Ortodoxia. A reuşit să intre în contact cu Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din România (ASCOR). La întâlnirile cu „ascoriştii“, a cunoscut două persoane care l-au influenţat major. Una dintre ele este Roxana, o româncă dârză şi stăpână pe situaţie, cu care s-a şi căsătorit, dar mult mai târziu, în 2001. Cealaltă persoană este preotul Anton Savelovici, pe atunci doar student.
În acea perioadă, a vizitat mai multe mănăstiri, dar cel mai mult l-a impresionat Mănăstirea Lainici. Părintele stareţ Ioachim i-a propus: „Hai, dragă, să fii ortodox şi să te duci ca misionar în Coreea“. Însă el a răspuns: „Părinte, dacă ştiam de Biserica Ortodoxă, aş fi ales-o, dar am umblat la presbiterieni, catolici şi după asta la anglicani. Am venit ca anglican şi nu mai vreau să schimb Biserica din nou. Rămân aşa, dar o să iubesc mai mult ortodoxia“.
Nu era încă timpul să intre în ortodoxie, nu era pregătit. Un pastor luteran i-a propus să facă misiune în Braşov. În acelaşi timp, un coleg de facultate, presbiterian, i-a trimis o scrisoare în care i-a reamintit: „Să fii stabil!“. Sfatul de a se stabili într-o credinţă l-a primit şi de la IPS Teofan, care era atunci Episcop-Vicar Patriarhal.
Neştiind pe ce cărare să o ia, cade în genunchi şi spune: „Doamne, zi-mi Tu ce să fac!“. Voia lui Dumnezeu a fost ca duhovnicul anglican să îl cheme în ţara natală. Stătuse un an în România.
„Vreau să cunosc mai bine Ortodoxia“
S-a întors în Coreea de Sud, a făcut master în teologie anglicană, iar în timpul liber era asistent capelan la biserică, un fel de paraclisier. A fost asistent social la Spitalul Universitar din Kumi, un loc în care a cunoscut suferinţa oamenilor în toate formele ei. A purtat cu ei convorbiri, care l-au apropiat mai mult de Dumnezeu. Unele dintre ele le-a inclus în lucrarea sa de masterat, iar apoi în cea de doctorat.
„Unii spun: «Mi-e frică să încerc să intru mai profund în sufletul oamenilor». Totuşi, dacă noi vrem să vindecăm rănile celor din jur, putem experimenta pe noi, prin puterea Mântuitorului“, este un fragment din lucrare pe care ni l-a arătat Cyprian.
După ce şi-a terminat masteratul, Cyprian dorea să slujească lui Dumnezeu ca preot şi să meargă în misiune în Japonia. Pe de altă parte, ortodoxia încă mai mocnea în sufletul său, datorită scrisorilor care veneau de la cei doi prieteni din România, Roxana şi Anton. Duhovnicul său, devenit între timp episcop, voia să îl trimită la doctorat în SUA. Într-un moment de luciditate, i-a spus episcopului că vrea să facă doctoratul în România. Acesta l-a întrebat uimit: „Dar de ce tocmai în România?“. I-a răspuns: „Vreau să cunosc mai bine Ortodoxia“.
Pregătirea pentru doctorat
Patriarhia Română i-a acceptat cererea de bursă pentru a studia în România. Era începutul lui 1999, iarna. În vara aceluiaşi an, Cyprian a păşit din nou pe pământ românesc.
Pentru a-şi alege profesorul de doctorat, cere sfatul prietenului, Anton. Este îndemnat să îşi plece genunchii la rugăciune, apoi să meargă la Mănăstirea Antim, să vorbească cu părintele Sofian Boghiu. A urmat îndemnul, neştiind însă cine era părintele Sofian. De la el a primit binecuvântarea: „Mergi la Biserica «Sfântul Silvestru», la preotul Galeriu“. Părintele Galeriu l-a primit cu braţele deschise, devenindu-i profesor pentru doctorat şi mentor.
Năşia „întâmplătoare“ a lui Sorin Dumitrescu
Sărbătoarea Învierii Domnului din anul 2001 a serbat-o ca ortodox. Prea multe nu vrea să spună despre această experienţă: „Am primit Taina Mirungerii, eram deja botezat în numele Sfintei Treimi“.
Restul lasă pentru gândurile şi trăirile sale interioare. Naş i-a fost pictorul Sorin Dumitrescu. Dumnezeu l-a trimis atunci la biserică. „Nu aveam naş, dar părintele Galeriu îl vede şi îi pune lumânarea în mână. Aşa am ajuns să îl am ca naş pe domnul Sorin Dumitrescu“, povesteşte Cyprian Song.
La un an după revenirea în România, în 2001, Cyprian şi Roxana s-au căsătorit. Adevăratul sens ortodox al cununiei i-a fost explicat cu răbdare de academicianul Virgil Cândea, „care ţinea foarte mult la noi“. Nu după mult timp, binecuvântare divină, au venit pe lume două fete frumoase, la diferenţă de un an. Fetele „vorbesc româneşte, coreeana doar o înţeleg. Însă eu îmi doresc să o şi înveţe.“
Ascultarea desăvârşită, o temă pentru Cyprian
Examenele şi le-a dat între cele două căderi în comă ale părintelui Galeriu. „La câteva zile după ce mi-a semnat ultimele acte, a intrat în comă şi a plecat…“, spune cu tristeţe Cyprian.
Împreună cu vechiul prieten Anton, s-a îndreptat spre Ardeal să îşi caute profesor pentru lucrarea de doctorat. IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, pe atunci Arhiepiscop, i l-a recomandat pe pr. prof. Ioan Ică senior, alături de care, timp de patru ani, şi-a definitivat doctoratul.
Academicianul Virgil Cândea a avut un rol important la întocmirea lucrării de doctorat, de multe ori luminându-l când se afla în impas. „Înainte să plece la Domnul, i-a spus fiicei sale: «Vreau ca Cyprian să folosească biblioteca mea pentru lucrarea lui»“ îşi aminteşte cu Cyprian.
Lucrarea de doctorat a avut titlul „Ascultarea desăvârşită a Cuvântului lui Dumnezeu în Ortodoxie“. „A fost greu. Un an a trebuit să fixăm conţinutul, apoi alt an să fac rezumat, iar redactarea a mai durat un an. Dar îmi pare bine că am reuşit să termin. La urmă, părintele Ică mi-a spus: «Cypriane, dacă ştiam că o să fie aşa de greu, nu mai acceptam»“.
„Aştept chemarea lui Dumnezeu la preoţie…“
Îşi aminteşte că, atunci când a venit în România, vrednicul de pomenire patriarh Teoctist i-a dat cadou o icoană. „Acum vreau să întorc acest dar, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, să îi ofer ca semn de mulţumire, lucrarea mea de doctorat“. Este convins că Biserica Ortodoxă are adâncime în teologie, spiritualitate şi duhovnicie, iar Tradiţia îi dă autoritate şi vechime. „Creştinii, care stau sub acoperişul Ortodoxiei, găsesc calea cea mai bună şi mai sigură către Hristos“, afirmă Cyprian Song. Acum, Cyprian se află iar la o bifurcaţie importantă a drumului său de pelerin. „Aştept chemarea lui Dumnezeu la preoţie, să slujesc pentru oameni. Părintele meu duhovnic, Vasile Gavrilă, mi-a recomandat să merg la biroul de Relaţii Externe al Patriarhiei, să le spun ceea ce doresc. Dar pentru mine nu e ceva normal, vreau să fie chemarea lui Dumnezeu. Să simt cu adevărat că mă vrea Dumnezeu, şi nu eu
sau alţi oameni. Pot să fac misiune aici, dar şi în Coreea sau Japonia. Facultatea din Seul ar avea nevoie de mine, nu au profesori ortodocşi cu doctorat. Familia doreşte să rămânem aici, însă eu aştept voia Domnului. Am un salariu bun la locul meu de muncă actual, dar pe mine nu mă interesează banii, ci slujirea lui Dumnezeu.“
Naşul Sorin Dumitrescu, despre finul Cyprian Song
„E un om foarte smerit. Sunt puţini creştini ortodocşi băştinaşi care să fie atât de nuanţaţi, cum e el. Găseşti la el o ortodoxie cu nuanţe, nu e drastică şi castratoare, ci iubitoare. Îmi place, că nici ochii nu-i mai are lungi de când a trecut la Ortodoxie. E o bucurie că părintele Galeriu i-a dat mirungerea. Are rugător mare pentru el“, spune pictorul Sorin Dumitrescu.
Duhovnicul lui, părintele Vasile Gavrilă
De aproximativ doi ani, îi este duhovnic pr. Vasile Gavrilă, de la Biserica „Sfântul Nicolae“ Rusă. „Participă duminical la Sfânta Liturghie, aduce fetele la împărtăşit de fiecare dată“, ne-a spus părintele Gavrilă. „Teologia nu doar a studiat-o ci a şi experiat-o. A devenit un mod de a fi, de a trăi, însăşi viaţa lui. Şi când spun asta, nu mă refer la aspecte teologice, ci la modul cel mai concret al vieţii lui. Este foarte greu de înţeles cum un coreean s-a adaptat atât de bine şi de firesc. Mi-a sugerat să mă gândesc, cum aş putea să îl ajut, să slujească lui Dumnezeu. El lucrează pentru a-şi întreţine familia, dar, în acelaşi timp, vrea să slujească lui Dumnezeu, să intre în cler. Viaţa lui o să se transforme total, radical. Deci nu mai poate să emigreze în altă parte, adică nici nu îşi mai propune. A trecut prin atâtea, până a ajuns la Biserica Ortodoxă, însă eu îl văd ca drumul
către Paşti. Iar la capătul drumului, a descoperit ceea ce îi lipsea şi îl împlineşte, lumina. Cyprian este un om fericit că a ales Ortodoxia. Toate neajunsurile şi neputinţele oamenilor nu îl întristează, pentru el sunt doar aspecte sociale. Viaţa lui este cu totul aparte, pentru că şi-o desfăşoară strâns legată de Biserică“, au fost cuvintele părintelui Vasile Gavrilă.
Prietenul Anton Savelovici
Anton Savelovici, prietenul lui Cyprian, preot la parohia Blejoi, lângă Ploieşti, ne vorbeşte despre momentul întâlnirii lor: „Eram la o conferinţă a părintelui Teofil Părăian. El, un asiatic care căuta. Dumnezeu l-a îndemnat într-acolo în seara aceea. Am reuşit să comunicăm în engleză. I-am spus câteva cuvinte despre Filocalie. De atunci, am ţinut legătura, i-am dat cărţi, am mers la mănăstiri. L-am dus şi în Constantinopol, la sărbătoarea Paştelui din anul 1995. După ce a plecat înapoi în Coreea, am ţinut legătura prin scrisori. M-am rugat la Dumnezeu să îl ajute şi să îl lumineze şi m-am bucurat când a devenit ortodox. Acum, Biserica îi hrăneşte sufletul exact cu ceea ce îi trebuia“, ne-a spus părintele Savelovici.
Legătura de prietenie dintre ei este durabilă: „Ne întâlnim şi ne lămurim în diferite probleme, de credinţă şi de familie.“
Pr. prof. Ioan Ică senior, îndrumătorul la doctorat
Pr. prof. Ioan Ică senior a fost îndrumătorul la doctorat al lui Cyprian. Îşi aminteşte că l-a primit la îndemnul IPS Bartolomeu: „«Tu ce părere ai?», şi eu am zis: «Să vină atunci…»“. Despre teza de doctorat şi comunicarea cu el ne-a spus: „A fost mai dificilă, avea dificultăţi de limbă, ne înţelegeam în română şi în engleză. Am tras de el, nu a fost uşor. A făcut un efort mare. A avut mai multe variante de sfârşit şi până s-a cristalizat, a mai durat. Patru ani a stat sub îndrumare. M-a surprins experienţa pe care a avut-o la spitalul de boli terminale. Ideea lui a fost că Dumnezeu lucrează nu numai dacă ascultăm poruncile Lui, ci aşteaptă şi să ne raportăm la semenii noştri.“ Ca om, „e cinstit şi corect. Se vedea că e un om dârz, muncitor. Vrea să traducă în limba coreeană câteva lucrări ale părintelui Stăniloae. Faptul că s-a convertit e un lucru mare, am rămas plăcut surprins“, ne-a mai spus părintele profesor Ică.
Topic: Reportaje | Comments Off on Drumul către Ortodoxie al coreeanului Cyprian Song
CINE SUNT EU?
de Ana-Maria Gîbu | 24 Iulie 2008
Numele meu îl ştiţi deja:
Eu sunt Ana Maria.
Ce nu ştiţi e că mie-mi plac
Muzica, dansul, poezia,
Gâzele, iarba şi florile,
Cum apune soarele
Şi cum apar zorile,
Scoicile, nisipul şi apa de mare,
Pisicuţele ce se întind la soare,
Zapada şi ţurţurii de gheaţa,
Bomboanele şi gogoşile cu dulceaţă,
Luna şi stelele,
Florile de salcâm,
Mirosul de tei,
Să mă plimb prin parc cu prietenii mei.
Dacă şi vouă vă plac toate acestea
(Şi eu cred ca e aşa),
Vă invit în grădina mea,
Să ne jucam cu toţii în ea!
Topic: Poezii | Comments Off on CINE SUNT EU?
Proiect SĂRBĂTOAREA NAŢIONALA A LIMBII ROMÂNE
de admin | 23 Iulie 2008
REDACŢIA REVISTEI “ALBINA ROMÂNEASCĂ”
126, Blvd. Dacia, Bucureşti 020064, tel/fax 0216105659, e-mail: leuc@b.astral.ro
are onoarea să Vă transmită textul propunerii publicate în recentul numar, în legatură cu iniţiativa de a se institui
SĂRBĂTOAREA NAŢIONALA A LIMBII ROMÂNE, rugând redacţiile ziarelor şi revistelor să devină parteneri media
şi pe cititori să intre în COMITETUL DE SUSŢINERE a acestei iniţiative trimitându-ne prin « reply »un raspuns cu acordul şi adresa unde putem comunica.
TOŢI ROMÂNII SUNT CHEMAŢI A SĂRBĂTORI LAOLALTĂ CU FRAŢII LOR DIN BASARABIA ZIUA LIMBII ROMÂNE FACÂND DIN ACEASTA O SĂRBĂTOARE NAŢIONALĂ!
PROPUNERE PRIVIND SĂRBĂTORIREA LIMBII ROMÂNE
Vom intra în curând în cel de al douăzecilea an de când fraţii nostri din Basarabia aniversează evenimentele din acea vară fierbinte a lui 1989 când cărturari şi vorbitori ai limbii române s-au ridicat laolaltă la Chisinău cerând recunoaşterea acesteia ca limbă de stat şi trecerea la alfabetul firesc al scrierii cu caractere latine. An de an, ei consideră aceasta cea mai însemnată sărbătoare a afirmării lor moderne, iar ecoul ei, fiind vorba de limba noastră comună, se întinde mereu în ţară şi în comunităţile românilor de pretutindeni.
Anul trecut, un eveniment asemănător a avut loc la românii din Valea Timocului, una dintre încă nedreptăţitele enclave românesti care, venind să-şi afirme limba strămosească, a dat avânt şi mişcării de afirmare culturală a ultimelor comunităţi de români care nu au făcut încă un asemenea pas, atrăgându-ne în acelaşi timp atenţia şi nouă, celor din ţara ce constituie miezul şi locul permanent de regenerare, lărgire şi modernizare a acestei culturi străvechi pe pământul european.
Într-un asemenea context, revista noastră a lansat pentru prima dată ideea extinderii sărbătorii limbii române la toţi cei care o vorbesc, iar cea de a opta ediţie a Consfăturii Naţionale a Intelectualilor de la Sate, dezbătând aspectele acestei sărbători în context istoric, a demonstrat că actul afirmării independenţei, în primul rând prin limba naţională, a statului fraţilor noştri de peste Prut, face parte din contextul larg al tuturor evenimentelor de pe parcursul anului 1989, ca an al prăbuşirii definitive a dictaturii comuniste şi al afirmării româneşti în omenirea modernă şi-n lumea ei democratică.
Din acest motiv, chemarea noastră de a stabili la sfârşitul lunii august o zi a sărbătorii limbii române aşezând-o pe aceasta în contextul tuturor celorlalte sărbătoriri care evocă eliberarea întru democraţie a românilor, aseamănă anul 1989 în întregul lui, cu anul 1848 care, având manifestări deosebite în Principatele Române de atunci, pornind la date diferite mişcări de emancipare în toate provinciile istorice româneşti, se confirmă istoriceşte, prin adunarea într-un singur context a tuturor acestor date şi manifestări, ca an al pornirii marilor mişcări naţionale care au urcat din treaptă în treaptă până la realizarea Statului Unitar Român.
La fel cu însemnătatea anului 1848 pentru istoria românească a următoarelor două secole, anul 1989 a culminat cu evenimentele eliberării noastre din Decembrie, tocmai pentru că a fost pe tot parcursul său un an frământat de mişcări de emancipare românească manifestate în diverse moduri. El merită o notare specială şi, prin stabilirea conjugării mai multor aniversări, printre care cea propusă de noi sărbătorind cu toţii ZIUA LIMBII ROMÂNE, îi vom acorda întreaga însemnătate, ca un prag de conştiinţă românească ce vine a se afirma în faţa chemărilor de iluminare democratică ale secolului al douăzecişiunulea.
Pentru că, atunci când vorbim despre anul 1989, am neglija un aspect esenţial al osmozei noastre naţionale întru aspiraţii democratice dacă ne-am referi numai la acele zile de decembrie de nemaipomenită însemnătate. Pentru definirea momentului istoric trebuie precizate elementele unui dramatism mult mai amplu, mult mai cuprinzător ca teritoriu şi ca simţire naţională, subliniind faptul că tensiunea unei asemenea trăiri de mult mocninde începuse să se generalizeze cu o iarnă înainte, unii dintre noi stând în frig şi obligati să citească în ziare lecţii despre alimentaţia raţională fiindcă tiranul înnebunise până la a-i mustra pe români că mănâncă, în vreme ce alţii, stând tot la cozile comunismului inconştient la îndatorirea elmentară de aprovizionare a populaţiei, nici măcar nu puteau citi minciunile propagandistice într-un ziar în limba lor, sau cu alfabetul lor. Într-un asemenea mod, chiar de comunicare peste graniţi, se producea o nemulţumire generală şi, în felul acesta, întristător şi mocnind peste tot, se producea osmoza nemulţumirii naţionale premergând evenimentele anului 1989. Care primea un timid ajutor dinafară, aşa cum venise prin operaţiunea „Villages roumaines”, dar se manifesta prin vădite convulsii în ţară, în satele demolate, în ecourile revoltei de la Braşov sau aşa cum a fost protestul spontan din fata demolării mănăstirii Sfânta Vineri şi circulaţia organizată a listei de semnături care cereau păstrarea monumentelor de cult.
Pentru ca, deodată, în ciuda fortelor mari desfăşurate de securitate – şi represiv, prin accentuarea aproape teroristă a supravegherii dinăuntru, a goanei după informatori şi a repartizării făţise de „sectorişti ai securităţii” în toate instituţiile şi întreprinderile – dar şi diversionist prin infiltrarea de cârtiţe în diasporă, în ciuda unei nemaiîntâlnite întăriri piramidale a puterii poliţieneşti din ţară, s-a întâmplat minunea: Printr-un por românesc dinafara sferei acestei puteri, atrăgându-şi opresiunea de la o altă poliţie, se sparge membrana ce realiza doar înceata osmoză, iar dorinţa de afirmare naţională, de eliberare măcar morală a tuturor românilor, izbucneşte la Chisinău în vară, prin adevărate lupte de stradă pentru obţinerea dreptului la ceea ce are mai etnic un popor: Limba maternă.
Osmoza, funcţionând ca o reacţie la departajările şi delimitările artificiale, a devenit atunci reală circulaţie de sentimente româneşti oriunde inima devenirii noastre pompa acelaşi sânge. Iar, de atunci, acel 29 – 31 August 1989 care s-a încununat cu Ziua Limbii Române, ziua recunoaşterii ei oficiale ca limbă a încă patru milioane de români, se înscrie în istoria anului revoluţionar la fel de evident ca şi marile noastre zile din 17 – 23 Decembrie… Sărbătoare de suflet nu numai a fraţilor noştri basarabeni, Ziua Limbii Române trebuie aşadar să devină o sărbătoare în toate colţurile României şi în toate colţurile românesti din lume. Ea face parte din istoria îndelungatei noastre lupte de emancipare şi, alături de Decembrie, ca şi de alte momente ale rezistenţei, ea va reflecta lumini de referinţă atunci când vom ajunge să înscriem fenomenul românesc al anului 1989, la fel cum îl avem înscris, de mai multe generaţii de istorici, pe cel al anului 1848.
Pentru aceasta, Mişcarea pentru Progresul Satului Românesc, propune ca cea de a noua ediţie a Consfătuirii Naţionale a Intelectualilor de la Sate să se desfăşoare în ultimele trei zile ale lunii august 2008, devenind un simpozion de evocare şi studiu a datelor istorice de afirmare naţională din anul 1989 şi stabilind, prin aceasta, data exactă la care să se definitiveze trecerea în calendar a Zilei Limbii Române, ca sărbătoare naţională a românilor de pretutindeni.
Topic: Diverse | Comments Off on Proiect SĂRBĂTOAREA NAŢIONALA A LIMBII ROMÂNE
Începe Săptămâna Câmpului Românesc din Hamilton
de admin | 22 Iulie 2008
Românii din Canada vor putea participa începand de luni, 21 iulie şi până sâmbătă, 26 iulie, la Săptămâna Câmpului Românesc, ce va ocaziona o serie întreagă de evenimente speciale pentru comunitatea românească, transmite Românian Global News. Săptămâna va începe luni, 21 iulie, de la ora 8.00 cu Slujba Utreniei, ţinută de preot dr. Dumitru Ichim. De la ora 18.00 este programată Slujba Vecerniei, după care, de la ora 19.00, Prof. Alexandru Tomescu din Toronto va susţine conferinţa „Popas aniversar – 50 de ani de la infiinţarea Asociaţiei Culturale Române, Hamilton”. De la ora 19.45 este programată întâlnirea cenaclurilor literare: Cenaclul “Muntele Măslinilor” din Kitchener şi Cenaclul “Nicapetre” din Toronto.
Marţi, 22 iulie, de la orele 9:00, va avea loc Slujba Utreniei şi spovedanii, urmate de la ora 10.00 de Sfânta Liturghie. De la ora 18.00 este programată Slujba Vecerniei, urmată de la 19.00 de „Cinstirea Maicii Domnului”, un cuvânt ţinut de I.P.S. Episcop Irineu, Detroit, şi de la ora 19.45 conferinţă „Viaţa şi opera sculptorului Nicapetre”, ţinută de ziaristul român din Toronto, Dumitru Popescu.
Ziua de miercuri, 23 iulie, va începe tot cu Slujba Utreniei, de la ora 8.00. Tot de la ora 18.00 este programată Vecernia, iar de la ora 19.00 Preot Dr. Dumitru Ichim din Kitchener va vorbi despre „Geografia Bucuriei”. De la ora 19.45, Marian Costache din Montreal va dezbate pe marginea temei “Emil Cioran sau Filozofia Fiului Risipitor”.
Joi, 24 iulie, de la ora 8:00 va avea loc Slujba Utreniei, iar seara, de la ora 18.00, Slujba Vecerniei. Inginerul Petre Albulescu din SUA va depana, la ora 19.00, „Amintiri de la Câmpul Românesc”, iar la ora 19.30, Raul Dutnic, ziarist din Toronto va vorbi despre “Memorialul Durerii”. Vineri, 25 iulie, de la ora 9.00 este programată Slujba Utreniei urmată de spovedanii şi apoi, de la ora 10.00, Sfanta Liturghie. Dupa Vecernia de la ora 18.00, Grigore Culianu, ziarist din New York va vorbi despre “Politica românească în ultimii 18 ani”, iar, de la 19.45, Sorin Olariu, ziarist din România despre “Presa şi cultura românească în exil”.
Ultima zi a Săptămânii Câmpului Românesc, sâmbătă, 26 iulie, va ocaziona, de la ora 14.00, Omagierea a 50 de ani de activitate a ACR Hamilton, printr-un Banchet în sala mare a Câmpului Românesc.
Sursa: Global News
Topic: Diverse | Comments Off on Începe Săptămâna Câmpului Românesc din Hamilton
« AnteriorulUrmătorul »
