Descătuşare
de Florin Maftei | 4 August 2008
Sunt doar un sol ce-ar vrea să cearnă
Lumina cald-a florii de cireş,
Şi-n bolta rece-am să descui lucarnă,
Să ştiu că primăvara, sigur, nu dă greş.
Aş vrea, ca lampagiu, să licăr cerul
Şi cu scântei de dor să-l reaprind,
Ce-i stins, ori fad, să schimb in lerul
de-mi curge re-nvierii în colind.
De-aş fi un econom în galaxie,
Aş ordona, drept jurământ, la ursitori,
Ca sufletelor zbuciumate să le fie
Dat leac, o terapie de fiori
Dar sunt doar cioplitor umil de slovă,
Şi-n rugul ei cu toate mă cuprind;
Profan adun şi-n străluciri de novă,
De pot, o bucurie să v-aprind.
Culegeţi, dar, ogorul versuirii,
Descătuşând ş-al primăverii rod!
Topic: Poezii | Comments Off on Descătuşare
Prima carte slavă din lume.
de admin | 1 August 2008
Sweipold Fiol ,,Triod Penticostar”, Cracovia, 1491. (nr. inv.128). Limba slavonă, 361 f., format 30,4 x 20,5 cm. Legat în lemn şi piele cu ornamente avand ştanţate portretele umaniştilor veacului XV-XVI. Triodul, de la grecescul τριοδιον provenit de la τρεις wδι = trei ode, cuprinde cântările şi citirile din perioada numită a Triodului şi ţine zece săptămâni, începând cu Duminica Vameşului şi a Fariseului şi încheindu-se cu Săptămâna Patimilor, sâmbăta dinaintea Paştilor. Denumirea provine de la numărul odelor din canoanele utreniei din acest timp, care, spre deosebire de canoanele cuprinse în Octoih şi Minei, nu este format din opt (nouă) ode, ci numai din trei. Compunerea celor mai multe canoane ale Triodului, ca şi introducerea lor în cult se atribuie lui Teodor Studitul (+826) şi fratelui său Iosif Studitul (+830), care contribuie şi la ordonarea lor, făcând ceea ce făcuse şi Ioan Damaschinul în secolul al VIII-lea pentru Octoih şi ceea ce va face Ioan Mavropulos în secolul al IX-lea pentru Minei. Începând cu secolul al VII-lea Triodul făcea parte din colecţia numită Tropologhion, în cadrul căruia se definea ca o unitate distinctă, aşa cum se vede şi în Tropologhionul de la Moscova din secolul al XI-lea. Slujbele liturgice ale duminicilor Triodului, ale praznicelor împărăteşti şi sfinţilor se găsesc în cartea de slujbă a Triodului combinate cu slujbele din Minei. La sărbătorile care coincid se dau îndrmări tipiconale în capitolul de la sfârşitul cărţii triodului intitulat: ,,Învăţătura de tipic a lui Marcu’’. În duminicile din perioada Triodului se cântă slujba din Octoih cu slujba din Triod, iar pentru sfinţii din Minei, care cad duminica respectivă se cântă această slujbă numai dacă sfântul respectiv este şi hramul biseicii sau este sfânt cu polieleu. Se dau indicaţii asupra slujbelor sfinţilor care cad în zilele de peste săptămână, asupra felului cum se cântă irmosul Canonului sfântului din Minei, când Triodul are canon alcătuit numai din trei cântări; cum sunt rânduite tricântările şi patrucântările; când şi cum se citesc Cântările lui Moise, din Psaltire ; rânduiala cântărilor a 8-a şi a 9-a (în toate zilele), celelalte fiind aşezate pe zile : Catavasiile Buneivestiri, slujbele pentru morţi, slujba Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite (care se face Miercurea şi Vinerea, afară de Vinerea Patimilor, când se face luni şi marţi alte zile rânduite) şi săvârşeşte preotul Sfintele Agneţe. Se arată care sunt zilele când nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie (ex. Vinerea Mare) ; cum se săvârşesc Utreniile în săptămâna a cincea din Postul Mare; despre slujba Deniilor; când se scoate Sfântul Epitaf, despre citirea Canonului Sf. Andrei Criteanul şi despre citirea învăţăturilor Sf. Teodor Studitul (principalul creator al Triodului). Se dau îndrumări de tipic asupra veşmintelor pe care trebuie să le îmbrace preoţii în perioada Triodului (culoare neagră pentru zilele de rând, luminoasă pentru sâmbăta şi duminica; în dumineca seara, la lăsatul de sec de brânză se schimbă dvera, acoperemintele Sfintei Mese, ale proscomidiarului, tetrapodului, analogului şi se înlocuiesc cu culoare închisă. La sfârşitul cărţii de slujbă a Triodului este redată viaţa Sfintei Maria Egipteanca, scrisă de Sofronie, patriarhul Constantinopolului (slujba la duminica a cincea din Post). Penticostarul, de la grecescul Πεντικοσταριον provenit de la πεντιψοσταρι ιμερα, ,,cincizeci de zile’’, este cartea de slujbă, care cuprinde cântările şi citirile din perioada celor opt săptămâni dintre Paşti şi Duminica tuturor sfinţilor (prima Duminică după Rusalii – la cincizecime). Imnologia Penticostarului se prezintă ca o continuare a celei din Triod, cântarea fiind mai veselă, pline de bucuria Învierii. Penticostarul cuprinde rânduila slujbelor din Săptămâna Luminată: a cântărilor, a glasurilor, a binecuvântărilor, Vohodului, cum şi când se citeşte Psaltirea, Sf. Evanghelie, despre Rânduiala Ceasurilor Sfintei Liturghii de la Duminica Învierii până la Înălţare. Cuprinde rânduiala pregătirii Sf. Agneţ pentru împărtăşirea bolnavilor, Sfinţirea apei în Vinerea Izvorului Tămăduirii, otpustul slujbelor din Săptămâna Luminată, răspunsuri şi cântări în acest timp la Sf. Liturghie; slujba sinţilor de rând în această săptămână; stihuri şi stihiri care se cântă în Duminicile Penticostarului; axionul Paştilor; antifoane; troparul «Hristos a înviat». Deoarece canoanele care se cântă la Pavecerniţă în acest răstimp sunt alcătuite, ca şi cele din Triod, din trei ode (tripesniţe), în vechime cântările Penticostarului erau cuprinse în Triod sau în Triod-Penticostar, cum este şi în Triodul Penticostar tipărit de {weiplod Fiol la Cracovia în 1491 şi descoperit de curând în {cheii Braşovului. Alcătuirea Penticostarului se datorează şcolii imnografice de la Mănăstirea Studion, mai ales lui Iosif Studitul (+830), dar cuprinde şi compoziţii ale unor imnografi de mai târziu (Cosma de Maiuma şi Ion Damaschin). La noi, primul Triod Penticostar tipărit îl datorăm diaconului Coresi (Targovişte 1557-1558). Insemnări: f.1 r. (limba slavonă) ,,Această carte, pe nume Penticostar l-a cumpărat popa Smadul, fiul lui Aldea din Raşnov, langă oraşul Braşov pentru 7 florini şi l-au dăruit bisericii din acelaşi loc să-i fie lui rugă şi fiilor lui şi moşilor şi strămoşilor lui şi sunt martori, protopopul Toma de la sfanta Biserică din Braşov şi Văsai Sofran şi Dumitru fiul lui Mirco şi Stan Grajd din Zărneşti în anul 7049 (1541)’’.(a se vedea fotografia). F. ultimă v. (limba romană, grafie chirilică) ,,Să să ţtie că am scis eu Pătru Cărăuşul. S’ta ăercov ot {chei (de la sfanta biserică din {chei) în luna lui mai dni (ziua) 2 văliat (anul) 7194 (1686) Coperta II.(limba romană, grafie chirilică) :1. ,,Să să ştie că am scis eu Văsai Hoban cănd am fost dascăl la Biserică, m(ese)ţa (=luna) april 10 dni (=ziua) 7160 (1652) 2. ,,Să să ştie că am scris eu Vasilachi snă (=fiul) Vasilache ot sta }ercov ot {chei ot goliană Braşov meseţ. April 27 văliat 7186 (=de la sfanta Biserică din {chei de langă Braşov, ziua 27 anul 7160=1652). 3. ,,Să să ştie că am scris eu Todor snă (fiu) Todor protopop stă ţărcov ot Braşov (=de la sfanta biserică din Braşov) 1682. 4. ,,Să să ţtie că am scris eu Barbul snă)=fiul) protopop Văsii, văleat 7171 (1663) meseş (luna) apr.9’’.. Bibliografie: – Mihai Manolache ,,Cea mai veche tipăritură slavonă cu cractere chirilice din ţară’’ în ,, Drum nou’’, 11 noiembrie 1971. – Ion radu Mircea ,,Date noi în legătură cu incunabulul slav de la Sf. Nicolae din {cheii Braşovului’’, în ,,Biserica ortodoxă Romană’’, nr.11-12/1972. Acelaşi ,,Primele tipărituri chirilice şi incunabulul cracovian de la Braşov’’, în mmTargovişte – cetate a culturii romaneşti’’, partea I ,,Studii şi cercetări de Bibliofilie’’, Bucureşti, 1974, p.111-127. – Ion Chiţimia ,,Primele tipărituri slavo-romane’’, în ,,Biserica Ortodoxă Romană’’, nr. 9-10/1978. – Virgil Molin ,,Precizări în legătură cu tipărirea cărţilor slavo-bisericeşti din Cracovia’’, în ,,Biserica ortodoxă Romană’’, nr.7-8/1970. – Vasile Oltean ,,Izvoarele coresiene’’, în x x x ,,Valori bibliofile din patrimoniul cultural naţional – Cercetare şi valorificare’’, Bucureşti, 1983.
Topic: Studii | Comments Off on Prima carte slavă din lume.
CONCURSUL NATIONAL DE POEZIE «DRAGOS VRANCEANU»
de admin | 1 August 2008
Editia a VI-a, 28 – 30 august 2008, Rm.Valcea si Babeni – judetul Valcea
Organizatori : Consiliul Judetean Valcea, Inspectoratul Scolar Judetean Valcea, Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Valcea si Societatea Tinerilor Creatori si Artisti Valcea in parteneriat cu Fundatia Nationala “Niste Tarani” Bucuresti.
Inscrierile la Concursul National de Poezie “Dragos Vranceanu” – editia a VI-a, se primesc pana luni 04 august 2008 pe e.mail : studiocreatie@yahoo.com
Participantii vor trimite 10 – 15 poezii si fisa de inscriere dupa modelul anexat pe adresa de e.mail mai sus mentionata sau prin posta pe adresa: Centrul Judetean al Creatiei Populare Valcea : B.dul N.Balcescu nr.26 A, cod 240192, Rm.Valcea, jud. Valcea, specificand pe plic « pentru Concursul National de Poezie « Dragos Vranceanu »
Lucrarile vor fi semnate cu un motto, iar datele personale vor fi inscrise numai pe fisa de inscriere. Nu se impune limita de varsta. La concurs se pot inscrie autori care nu au debutat in volum.
Fiecare autor participant poate fi recomandat de catre un profesor, scriitor, om de cultura si arta, personalitati ale vietii spirituale romanesti, ale caror argumente sau referinte critice asupra lucrarilor de debut pot aduce o contributie deosebita la stimularea si promovarea literaturii de valoare. Referintele, recomandarile acestora se pot trimite pe e.mail, maxim 1 pag. A4 si vor face obiectul unor dezbateri in cadrul Colocviului national de poezie sub genericul « Casa de sub padure », la care autorul premiat va fi insotit de profesorul care l-a recomandat sau girat ca poet.
Concursul este dotat cu premii, dupa cum urmeaza:
– castigatorul Marelui premiu « Dragos Vranceanu » va beneficia de editarea si tiparirea volumului de poezii, precum si de lansarea acestui volum de debut in februarie 2009, ziua de nastere a regretatului scriitor
– premiul I – 400 lei ; premiul al II-lea – 300 lei ; premiul al III-lea – 200 lei ; mentiune – 100 lei.
Se vor acorda diplome atat pentru laureati, cat si pentru profesorii care trimit referinte critice ori argumente pentru participantii recomandati.
Festivitatea de premiere a laureatilor concursului va avea loc in perioada 28-30 august 2008, la « Casa de sub padure », casa regretatului scriitor din orasul Babeni, judetul Valcea. Castigatorii vor fi anuntati in timp util.
Info: tel. 0744145748 e-mail: studiocreatie@yahoo.com
Coordonator proiect: prof. Mihaela Deaconu
Va multumim pentru colaborare si va asiguram de consideratia noastra.
Topic: Diverse | Comments Off on CONCURSUL NATIONAL DE POEZIE «DRAGOS VRANCEANU»
CĂLĂTOR PRIN ŢARA MEA – Spre Borzeşti
de Florentin Adrian Maftei | 31 Iulie 2008
Cred că nu este om al neamului românesc, care, trecut prin şcoală, să nu fi aflat, măcar de acolo, despre stejarul din Borzeşti, Ştefan, marele viitor domn, despre Mitrut, tovarăşul său din jocurile războinice, de adevăratul han tătărăsc şi de moartea năprasnică a ”puiului de moldovean” (Mitruţ) săgetat de un urmaş de-al lui (Timur) Lenk, transformând jocul unei zile într-o experienţă dramatică pentru cel care va fi voievod şi pentru tovarăşii săi, copii încă, printre munţii Borzeştiului.
Sau, poate, or fi şi dintre aceia care au trecut prin şcoala răs /reformată, ori mereu în reformare, şi care, în alternativul manualelor, chiar şi al celora de istorie, nu au aflat că, pe lângă Andreea Esca şi niste cântăreţi manelişti, ca obiectiv didactic este, sau a fost, şi această bagatelă descriptivă, emoţională, paseistă şi demodată, din copilaria unuia, Ştefan, care,”întâmplător“ a fost numit şi renumit ”…cel Mare”!
Oricum, mânat de dorinţa de a simţi poezia acelor plaiuri, am pornit într-o dimineaţă cu vremea nehotărâtă în înfăţişare, de pe malul Siretului, spre mirajul înceţoşatelor depărtări înlânate parcă suriu spre urcătura ce mă aştepta; şi-am dat cale liberă bidiviului bătrâior, ce are vreo 78 de vieţi /putere în el şi-i mâncator de jar lichid, de l-am îndemnat, mai întâi, pe valea râului ce mi-e, de regulă, loc de plecare spre unde pornesc. Dar nu multă vreme l-am avut tovarăs. Atâta doar cât m-a povăţuit să dau bineţe bădiţei Vasile, la Mirceşti, trecând pe lângă lunca invadată de lăcrămioarele sfioase şi deplin mirate, parcă disperate de otrocolul fumigen ce îl produc nişte fiare răscolitoare prin apele şi malurile râului; am admirat apoi curata îngemănare “siameză” a Siretului cu Moldova, o apă care a dăruit, generoasă, numele său, pământurilor şi neamului de la est de Carpaţi; iar la întâlnirea cu Bistriţa, tovarăşul meu de călătorie de până acum, poreclit de un neam străin de noi ”Dragul”, mi-a urat ”drum bun” înspre soare-apune, dându-mi semn de înţeles şi recunoaştere către tovarăşul său de mai din vale, cu care eu o să mă aflu înaintea lui, printre înălţimi, râul Trotuş.
Aşa am şi dorit, culegând calea munţilor aproape deluroşi după înfătisare, până ni s-a dat ştire surprinzătoare de întâlnire cu Tescaniul marelui George Enescu. Nu am putut să nu aflu de ce şi unde s-a crescut “Jurjac”, după ce s-a pribegit dinspre Dorohoi, din Livenii copilăriei sale, spre coclauri neştiute mie, sporind neasemuit lumea muzicii cu acorduri şi triluri ce doar Ciprian, băiatul preotului Porumbescu, de la Stupca, le-a mai înviat aşa măiestrit, mult înaintea vremii cursă înspre noi. Şi-am aflat conacul, pe care o ”ghiduşă” l-a înfăşat în “Poema Română”, atunci când ne-a întâmpinat; împrejmuit cu minunatul său parc, de mult, mult drag nemuritorului slujbaş al lui Pan şi leagăn pentru multe, aici născute, perle muzicale. Şi, printre multe altele, am mai aflat că în van el şi Măruca (iubita de aleasă unicitate pentru maestru) şi-au dorit somnul veşnic în oghealul pământesc de aici; dar degeaba şi-au zidit şi lăcaş veşniciei lângă capelă, vegheat de falnici arbori ; trupurile lor căzute au fost date ofrandă pămăntului străin, ca loc de fală într-un cimitir ce şi-a mai cuprins astfel un nume, răsunet al lumii şi unde noi, românii, sau cei mai mulţi dintre noi, nicicând n-o să-i putem prelinge o lacrimă ori aprinde o lumânare!
Nu multă cale ne-a despărţit apoi de întâlnirea cu Trotuşul. Parcă ne-a recunoscut semnul dinspre Siret şi ne-a preluat curgând pe calea sa, paralel şi-odată cu noi, ori noi odată cu el, printre culmile care ascundeau în miezul lor, mai peste tot, gazul pământului, ce-şi făcea simţită prezenţa, pentru noi, în aerul ce-l respiram, dar şi prin imaginea mulţimii sondelor ce trudeau spornic, pornindu-mi şi retorica întrebare: ”pentru cine, oare?” Dar asta e o altă poveste, ştiută doar de cei mari, iar pentru noi… e doar poveste!
M-a oprit din calea spre Tg. Ocna, făcându-mi semne de pe malul drept al apei, prima sondă de la noi din ţară, acum “pensionară”, cea care a deschis poartă spre lumină “aurului negru”, în anul 1861. Mângâind-o privit, involuntar mi-am întors gândul spre acea demult trecută întâie zi a sa, si m-am închipuit alăturat, aici, pe mal de Trotus, unor nume despre care se stie că au fost neamului reazem solid si jaloane adânc împlântate istoriei acestui norod. Dar si aceasta este ca o pagină rar deschisă timpului nostru. O mai povestesc uneori băstinasii care vin si culeg si-acum rodul frust al sondei, titeiul care se adună încă în vechiul puţ, pentru a-si obloji cu el, în loc de ir, durerile ciolanelor măsluite de vremi si vremuri. (vezi foto).
Am traversat, prin calea ce a urmat, oraşul Oneşti -o identitate care ocupă un rost aparte ca efigie a sportului românesc, prin renumele Nadiei Comăneci, răsfrânt şi asupra urbei natale. Este ultimul pas ce l-am parcurs până a ajunge acolo unde dorit-am să fiu, la Borzeşti.
Greu mi-a fost să împac imaginea ce mă urmărea din vremea copilăriei cu cea actuală, a maturului care astăzi sorbeşte acelaşi tablou, însă cu o altă sete!
Din şosea şi până la poalele bisericii, (aşezată, după cum spune şi legenda, pe un dâmboc, cu altarul crescut parcă din rădăcina stejarului între ale cărui ramuri a fost ucis Mitrut şi, unde, mai târziu, a fost pedepsit şi hanul tătar) este o cale, în linie dreaptă, taman cât pentru o aruncare de săgeată, potrivit de meşteşugit slobozită de un arcaş. De aceea, de pe ridicătura de unde se află, biserica domină vizual şi emoţional privitorul care se îndreaptă ”săgeată” dinspre drum către împlinirea visului şi visărilor sale.
Supleţea exterioară a bisericii, dorinţa vizibilă a ctitorului de durabilitate (zidirea este făcută cu blocuri de piatră, alese, culese ş-apoi meşter prelucrate, dinspre Trotuş, veşnicite în pereţi şi cu ajutorul unui mortar, (reţeta ziditorului de-atunci), li multe alte impresii mă poartă cu gândul spre meseriaşii bănuiţi a fi aduşi dinspre apusul Europei de străbunii muşatini, pentru ca în Moldova să se ridice cetăţi noi, cu care Domnul şi ţara să poată apăra mai uşor plaiul străbun, dar şi creştinătatea, de pericolul necredincioşilor. Meşteri care au lăsat din comoara brăţării lor, peste timp, şi băştinaşilor.
Ornamentele, asemenea tivurilor şi bordurilor de pe straiul popular tradiţional, aflate mai ales înspre acoperişul înalt, lipsit de turle şi cu poală (streaşină) largă, dar şi în semicircularul exterior al altarului, încălzesc aspectul de ansamblu, prin folosirea cărămizii arse şi a unor rozete smăltuite în diferite culori. (vezi foto)
Gândindu-ne la perioada în care a fost construită (9 iulie 1493 – 12 octombrie 1494), comparând zidirea aceasta cu cea de la Războieni – 1496 (la care vom ajunge altădată) şi cu cele multele ridicate în Bucovina şi nu numai, cred în vrerea morţişă a domnitorului ca ele, bisericile acestea, să arate aşa. Fiind biserici voievodale aproape austere, tip navă, or fi avut ca raţiune a existenţei lor mai ales pomenirea şi cinstirea unor fapte ce mult l-au marcat pe domn, şi ni s-au transmis nouă şi cu un rost comemorativ.
Suntem demni de a respecta un asemenea testament? Eu cred că cei care au citit aceste rânduri, DA, sunt adevăraţi iubitori ai istoriei neamului nostru.
Şi, dacă sunt şi asemenea oameni, nu ar trebui să ne străduim să reînviem figuri şi locuri ce înseamnă vlagă şi trecut ale neamului? Poate că da! Străduinţa aceasta nicicând nu va fi în van.
Lespezi, 25 iunie 2008
a consemnat Diaconescu Andrada
Topic: Reportaje | Comments Off on CĂLĂTOR PRIN ŢARA MEA – Spre Borzeşti
« AnteriorulUrmătorul »
