BISERICA ÎN VACANŢĂ?
de Petru Berbentia | 31 August 2008
“Învaţă pe copil calea pe care trebuie să o urmeze,
şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”
(Proverbe 22,6)
E vremea pe care toţi o aşteptăm. Cald, plăcut, cu mai puţine griji. E vacanţă! Copii se bucură: gata cu trezirea de dimineaţă, gata cu stresul mersului la şcoală, gata cu grijile până la toamnă – pentru cei ce şi-au făcut griji! E vara şi e vacanţă!
Până aici toate bune, dar mă chinuie o întrebare: intră şi credinţa în vacanţă?
Mă gândesc în aceste clipe la copiii ce vin la Biserică, la tinerii ce-şi caută li-niştea sufletului în liniştea Sfântului Locaş, la elevii sau studenţii ce şi-au făcut un bun obicei : zilnic să treacă prin Biserică. Să treacă şi să se roage pentru sănătate, pentru întărire şi luminare a minţii.
Cât de prezenţi au fost şi la ce să ne aşteptăm în aceste zile de vară?
Mântuitorul Iisus Hristos a îndemnat odinioară: “ Lăsaţi copiii să vină la Mine…!” şi mă gândesc cu durere că această chemare a fost respinsă de generaţiile ce azi sunt mature şi uneori, chiar neînţeleasă de generaţiile mai tinere. Au fost vremi când chemarea lui Hristos se lovea de programul politrucilor şcolii, ce hotărau desfăşurarea oricărei activităţi şcolare – numai să fie Duminica de la 10 la 12 – iar părinţii plecau capul şi acceptau de frică sau poate din comoditate.
Nu pot uita minunatele nopţi ale Învierii anilor ‘80, minunate până în momentul în care erau deranjate de discotecile organizate în timpul slujbelor, lângă Biserică, de oameni ce-şi vindeau sufletul ca să-şi păstreze scaunul. Şi aceasta ar fi cea mai simplă scuză şi presupunere, pentru că dacă o făceau mânaţi de “conştinţă”, atunci erau de plâns!
Dar toate au trecut şi am întâlnit reversul: copii ce descopereau tainele credinţei de la preoţi ce predau “Religia” în şcolile de la sate şi de la oraşe, în primii ani după iarna în care tot nişte tineri cântau fără frică: ”Cu noi este Dumnezeu..!” Am văzut copii ce-şi aduceau părinţii de mână la Biserică şi părinţi ce au descoperit pe Dumnezeu prin copiii lor, copii ce nu se sfiau să cânte colinde pe stradă şi în biserici, să se roage şi să înveţe. Să înveţe la şcoală sau în Biserică şi să ducă mai departe credinţa cea adevărată.
Dar responsabilitatea educaţiei religioase nu este apanajul exclusiv al şcolii, ştiut fiind faptul că prima şcoală este familia. Dacă copiii noştri nu vor învăţa de la noi şi nu vor prelua moştenirea noastră creştină-ortodoxă, atunci va fi vai de societatea pe care ei o vor clădi şi în care vor trăi. Nici un copil nu ar trebui crescut fără să fie luminat de Lumina lui Hristos, de Cuvântul Divin, pentru că oricât de multă ar fi educaţia, ea nu este completă fără “teama de Dumnezeu”, numită în cărţile sfinte şi “începutul înţelepciunii”.
Trebuie să acceptăm că toate şcolile şi mulţimea manualelor ne pregătesc doar pentru viaţa aceasta, pe când Sfânta Scriptură şi Biserica ne pregăteşte pentru veşnicie. Între un învăţat plin de diplome dar fără Biblie şi un om simplu dar următor al cuvintelor Sfintei Scripturi, sigur Dumnezeu l-ar alege pe ultimul, pentru că acela are “un paşaport pentru eternitate”. Şi cât de fericit ar fi Domnul dacă şi cei învăţaţi L-ar căuta, şi cei neinstruiţi ar căuta şcoala şi învăţătura!
Astăzi copii sunt mai învăţaţi, dar oare sunt şi mai educaţi? Din cauza progresului ştinţific actual, fiecare suntem ignoranţi într-un domeniu sau în altul. Poate că nu ăsta este lucrul cel mai tragic. Tragic este dacă nu vrem să ieşim din ignoranţa în problemele sufleteşti, pentru că Mântuitorul însuşi a spus: “ Căci ce ar folosi omului să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul ?” (Matei 16,26).
De aceea spun: e vacanţă, dar nu şi pentru credincioşi. Credinţa nu poate intra în vacanţă. Iar dacă copiii pleacă pe la bunici, să nu uite că şi acolo este Biserică şi că în fiecare zi a vacanţei trebuie să asculte şi să facă lucruri bune. Şi la toamnă când se întorc să simtă că nu au pierdut o vară ci au fost la fel de buni creştini.
Topic: Meditaţii | Comments Off on BISERICA ÎN VACANŢĂ?
Eveniment inedit în Baia Mare
de Ionuţ HOROBA | 30 August 2008
Au fost lansate primele volume din integrala Steinhardt
Zilele trecute, a avut loc unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale anului. Editura Polirom din Iaşi, împreună cu Mănăstirea Rohia, a lansat primele cinci volume din opera integrală a cunoscutului monah de la Rohia: Nicolae Steinhardt. Evenimentul s-a petrecut în sala de conferinţe a Bibliotecii „Petre Dulfu” Baia Mare şi a beneficiat de un public numeros.
Au fost prezenţi şi înalte fete bisericesti: ÎPS Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop de Alba-Iulia, PS Justinian Chira, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, PS Justin Sigheţeanul, Episcopul Vicar al Mărămureşului şi Sătmarului, care conduce şi Fundaţia „Nicolae Steinhardt”. Printre invitaţi, s-au mai numărat şi câţiva preoţi profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj.
Despre importanţa operei cărturarului Nicolae Steinhardt în contextul teologic şi cultural românesc au vorbit cei care fac parte din colectivul redacţional al proiectului: Virgil Bulat, Silviu Popescu, directorul Editurii Polirom, George Ardeleanu, Florian Roatiş şi Stefan Iloaie. Integrala Operei Nicolae Steinhardt cuprinde peste 20 de volume şi vor beneficia de o prezentare grafică de excepţie. Noile ediţii, cartonate, îngrijite de specialişti în opera lui Steinhardt, conţin studii introductive consistente şi anexe care cuprind însemnări ale cenzurii comuniste asupra operei, extrase din dosarele CNSAS.
„Nădăjduim că în acest fel oferim publicului larg imaginea completă şi complexă a monahului de la Rohia. Criticul literar, eseistul, scriitorul, evreul convertit la ortodoxie, monahul-cărturar este model de urmat pentru tineri, oameni de cultură, teologi şi chiar creştini simpli”, a spus arhiereul vicar Justin Sigheţeanul.
Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom, a afirmat că iniţiativa Mănăstirii Rohia de a propune publicarea operei integrale a unui scriitor cum este Nicolae Steinhardt este una care trebuie salutată şi reprezintă un câştig pentru cultura română. „Cultura română nu este în momentul ei cel mai fast, ba dimpotrivă. Sunt nume precum: Eminescu, Rebreanu sau Gala Galaction, care nu au în momentul de faţă publicată opera integrală. E o situaţie paradoxală, greu de regăsit la alte ţări. Cu atât mai mult, iniţiativa de a publica operele uneia dintre figurile luminoase şi complexe ale culturii noastre, cum este N. Steinhardt, mi se pare admirabilă”, a declarat Silviu Lupescu.
Părintele Stefan Iloaie, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj, a mărturisit că s-a vorbit prea puţin despre teologia lui Nicolae Steinhardt: „Cei care l-au cunoscut pe părintele Nicolae Steinhardt pot spune, fără rezerve, că era un om al faptei şi prea puţin al vorbei. Asta este în esenţă teologia lui Steinhardt: a reuşit să pătrundã cu o fineţe deosebită tainele Scripturii”.
Banii proveniţi din vânzarea celor cinci volume care au văzut lumina tiparului vor intra în conturile Fundaţiei „Nicolae Steinhardt”, care va sprijini proiecte culturale de amploare, după cum a mărturisit PS Justin Sigheţeanul, preşedintele acestei fundaţii.
Nicolae Steinhardt
S-a născut în Bucureşti, pe 29 iulie (stil vechi) 1912. Debutul publicistic l-a fãcut în revista Liceului „Spiru Haret”. Şi-a luat bacalaureatul în 1929 şi tot atunci a început să frecventeze cenaclul „Sburătorul”. În 1932, şi-a luat licenţa în drept, iar în 1936 şi-a luat doctoratul în acelaşi domeniu. După război, a publicat pentru scurtă vreme în Universul literar Victoria, Tribuna poporului şi Revista Fundaţiilor Regale. A refuzat să colaboreze cu noul regim. În 1960, a fost anchetat, apoi condamnat în „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de muncă silnică. A fost încarcerat în închisorile Jilava (unde s-a convertit la credinţa ortodoxă), Gherla şi Aiud, de unde a fost eliberat în 1964. În 1972, a terminat prima versiune a capodoperei sale „Jurnalul Fericirii”. Din anul 1980, este tuns în monahism la Mănăstirea Rohia, unde rămâne până la trecerea la cele veşnice, în 30 martie 1989.
Topic: Diverse | Comments Off on Eveniment inedit în Baia Mare
Invitaţie vizită de documentare
de admin | 29 August 2008
Invitaţie
Vizită de documentare în comunităţi ale minorităţilor naţionale
Centrul Regional PER pentru Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est organizează în perioada 21 – 25 septembrie 2008 o vizită de documentare pentru jurnalişti în comunităţi ale minorităţilor naţionale din regiunea Banat.
În timpul excursiei jurnaliştii vor avea ocazia să viziteze diverse comunităţi în judeţele Timiş şi Arad din România, respectiv judeţele Békés şi Csongrád din Ungaria şi să întâlnească experţi în problematica minorităţilor, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi ai minorităţilor naţionale din această zonă, cât şi jurnalişti din presa locală.
Evenimentul face parte dintr-o serie de întâlniri şi traininguri organizate de Centrul Regional PER pentru Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est sub genericul Consolidarea toleranţei interetnice în şi prin presă.
Cei care doresc să se documenteze despre activitatea Project on Ethnic Relations sunt rugaţi să viziteze paginile web www.per-usa.org şi www.per.org.ro. Pe aceste pagini poate fi găsită broşura editată despre activităţile Centrului Regional PER cu jurnalişti în anul 2004 : «Training în toleranţă interetnică pentru jurnalişti – aspectele relatării despre relaţiile interetnice în mass media».
Sunt invitaţi 15 repezentanţi ai mass media din Bucureşti şi din ţară. Cei interesaţi sunt rugaţi să trimită un CV şi o scrisoare de intenţie. Înscrierile se fac, în limita locurilor disponibile, până la 31 august 2008, ora 17:00, prin fax la nr. 021- 260 09 22, mobil 0728-120468, email info@per.org.ro, persoana de contact Ioana Oprişan, coordonator proiect.
Rezultatul selecţiei participanţilor va fi publicat în data de 5 septembrie 2008.
Cheltuielile legate de transport, masă şi cazare pentru participanţii selectaţi vor fi suportate de către Centrul Regional PER. După selecţia participanţilor se va trimite un travel memo detialat privind transportul, cazarea şi itinerarul exact.
Koreck Maria
Director programe
Topic: Diverse | Comments Off on Invitaţie vizită de documentare
Mănăstirea Galata
de Losonczy Alexandru | 29 August 2008
Pe una din cele şapte coline ale Iaşului, maiestuos se ridică Sfânta Mănăstire Galata. Numele ei vine de la cartierul omonim din Istambul unde obişnuia să tragă Domnitorul Moldovei, Petru Şchiopul, ctitorul mănăstiri.
Înconjurată de un zid puternic, cu un turn-clopotniţă impunător, biserica este singura clădire a Mănăstirii Galata care se păstrează în forma ei originală. Sfinţită în anul 1584 are hramul “Înălţarea Domnului”.
Biserica Mănăstirii Galata este o excepţională realizare arhitectonică, novatoare pentru acea perioadă, rod al sintezei între elementele tradiţionale moldoveneşti, care domină, şi influenţe de factură bizantino-munteană. Astfel, acestei biserici îi sunt caracteristice elemente arhitectonice care nu se mai întâlnesc în Moldova până atunci: înlocuirea peretelui dintre gropniţă şi naos cu trei arcade susţinute de coloane, apariţia turlei secundare peste pronaos, brâul median care împarte faţada în două părţi egale, iluminarea absidelor cu trei ferestre ş.a. Biserica Mănăstirii Galata a servit apoi ca model bisericii Aroneanu (1594), Mănăstirii Dragomirna (1608-1609) şi Mănăstirii Trei Ierarhi (1639).
Pictura originală a bisericii nu se mai păstrează, fiind distrusă, odată cu catapeteasma şi alte obiecte bisericeşti, de incendiul din 1762. Până la noi au ajuns doar câteva fragmente de frescă, unul din cele mai importante fiind tabloul votiv. Paul de Alep admiră pictura al fresco, remarcând în special portretele lui Petru Şchiopul, al soţiei şi cel al fiicei Domnitorului. Tronul Domnesc era aurit şi avea deasupra o cupolă cu cruce şi vulturul bicefal. Sfânta Masă era acoperită cu un baldachin de lemn sprijinit pe colonete decorate cu flori de crin, frunze şi alte sculpturi aurite. Înaintea altarului ardeau lumânări. Pelerinul antiohian menţionează cele patru sfeşnice sculptate în lemn aurit şi stranele din abside.
Fragmentele de frescă descoperite cu prilejul restaurării bisericii au dovedit că la repictarea locaşului, în secolul al XIX-lea, zugravii au încercat să imite pictura iniţială, fără însă a reuşi să o şi egaleze calitativ. La fel au stat lucrurile şi în ceea ce priveşte pictura din paraclisul “Sf. Ap. Iacov”, ctitorit de Petru Şchiopul în casa domnească zidită alături de biserică. Modul în care a fost aşezat acest paraclis, în aşa fel încât Domnitorul, aflat în sala alăturată, să poată asculta sfintele slujbe, vădeşte, încă o dată, evlavia ctitorului Mănăstirii Galata. Restaurat, paraclisul este şi astăzi loc de rugăciune şi reculegere pentru pelerini.
Lucrările de restaurare din anii ’70 au scos la iveală morminte domneşti (Despina şi Vlad, doi copii ai lui Petru Şchiopul şi Maria Amirali, soţia voievodului).
Restaurarea a dat ansamblului monastic o unitate compoziţională şi stilistică. Astfel, robusteţea bisericii este compensată de zvelteţea turlelor, stabilitatea cubică a palatului domnesc şi verticalitatea turnului clopotniţei.
Odată cu fondarea bisericii “Înălţarea Domnului”, Petru Şchiopul a mai zidit şi casa domnească, unde se retrăgea adesea. Ulterior, această casă a cunoscut diverse modificări arhitectonice (în sec. al XVIII-lea, de pildă, i s-a adăugat etajul). Ceea ce se mai păstrează din vechea clădire este structura parterului şi pivniţa. Restaurată, casa domnească adăposteşte astăzi, pe lângă paraclisul “Sf. Ap. Iacov”, şi muzeul mănăstirii, unde pot fi admirate exponate de o deosebită frumuseţe şi valoare artistică. Aici pelerinul poate admira şi celebrul “roşu de Galata”, într-un fragment din vechea frescă a mănăstirii. În incintă se mai păstrează clopotul dăruit de Petru Şchiopul bisericii “Galata din vale”.
După 1990, cu binecuvântarea I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Galata a devenit mănăstire de călugăriţe.
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
Topic: Descrieri | Comments Off on Mănăstirea Galata
« AnteriorulUrmătorul »
