Întrebare întrebătoare
de LUAN | 9 Septembrie 2008
ce rost are acum ziua de mâine,
ce am avut ieri ai luat cu tine,
timpul a devenit duşmanul meu,
ca pe zi ce trece tot mai greu…
Când doi oameni nu se plac,
dar nu se pot despărţi,
e limpede că Dumnezeu îi ţine împreună
pentru că vrea ceva de la ei.
jumatate de sărut
şi un zâmbet reţinut,
jumatate de iubirea
ce ai putea s-o dai cuiva
n-ai nevoie de mai mult
decât jumatate
Aş vrea să fiu zăpadă,
să mă topesc pe trupul tău,
să urc la ceruri şi să le spun îngerilor
ca şi pe pământ există raiul.
Topic: Poezii | Comments Off on Întrebare întrebătoare
Corul de fete “Simbol” din Turda încântă lumea întreagă
de Octavian Baieş | 8 Septembrie 2008
Corul de fete “Simbol” din Turda este o formaţie corală a tineretului feminin din Turda.
La numai doi ani după introducerea religiei în şcoala românească, a fost uşor pentru preotul Băieş Octavian de la Catedrala din Turda, să adune în jurul sau un manunchi de elevi, fete şi băieţi, şi cu ajutorul unui profesor de muzica, Potârniche Petru, să înceapă – în anul 1992 – o activitate care se va dovedi deosebit de viabilă, utilă şi benefică pentru tineretul şcolar din oraşul nostru.
Începând din anul 1994, corul a devenit cor pe voci egale, numai de fete. În prezent activând fete din clasele a III-a, până la studente şi chiar titrate universitar.
Primul concert, cu public, a avut loc în catedrala oraşului la 26 decembrie 1992, a fost un concert de colinde, iar primul concert de Paşte la 1 mai 1994. De atunci în fiecare an se ţin concerte la aceste mari praznice creştine. În afară de aceste zile, a intrat în tradiţia corului concerte la Salină şi la Muzeul de Istorie.
Începând cu vara anului 1993, în fiecare an se efectuează o excursie mare de 7-10 zile prin ţara, ocazie cu care susţine concerte la mănăstiri, biserici, case memoriale, sau alte locuri importante din punct de vedere cultural, istoric sau religios.
Anul 1995 este un an de cotitura în istoria acestei formaţii, participând pentru prima dată la un concert în afara localităţii: la Festivalul “Icoana din sufletul copilului” care a avut loc la Sala Radio din Bucureşti.
Pe măsură ce formaţia se întărea prin noi membre şi se ridica la un nivel interpretativ superior, au început să apară solicitări de participare la diferite manifestări culturale şi religioase, în ţară şi chiar în străinatate.
A devenit o tradiţie a acestei formaţii, cu activitate permanentă, de a efectua anual excursii şi turnee prin tară şi chiar în străinatate.
A participat la patru ediţii ale Concursului “Icoana din sufletul copilului” la Bucureşti, la Festivalul elevilor de la Neamţu, la Concursul de muzica sacră de la Orăştie, la Festivalul “Colind sfânt” de la Cluj, la toate ediţiile Festivalului “Ioan Caranica” din Turda. A concertat la Patriarhie, la Casa Poporului, Baia Mare, Ploieşti, Oradea, Zalău, la Mănăstirile Bic – Sălaj, Gai – Arad, Nicula – Cluj, Râmeţ – Alba, Sfânta Ana – Orşova, Lainici – Gorj, Tismana, Turnu, Govora, Cozia, la Casa Eminescu – Ipoteşti, Casa Rebreanu – Maieru, Bistriţa-Năsăud, la Muzeul de Arta din Calafat, Castelul Iulia Hasdeu din Câmpina, Castelul Peleş etc.
În august – septembrie 1997 un grup vocal al Corului Simbol, împreună cu o delegaţie de tineri ortodocşi a efectuat o excursie – turneu pe ruta Sofia, Siderokastro, Ptolemaida, Kalambaka, Meteore, Atena, Pireu, Hania, Kisamos, Kaliviani, Retimno, Iraclion, Knossos, Pireu, Atena, Tessalonic, Kavala, Alexandropulos, Istanbul, Malko Tarnovo, Burgas, Turda.
În luna septembrie, anul 2001, la solicitarea Parohiei româneşti din Sofia şi cu ajutorul direct şi esenţial al Excelentei Sale Grigorie Constantin, pe atunci ambasador la Sofia corul, în întregul său, a concertat la Plevna, Sofia, Mănăstirea Rila şi la Comunitatea “Vlahilor” din Vidin.
În luna iunie 2003, la invitaţia Bisericii Evanghelic-Lutherane din landul Wurttemberg, a participat la festivitatile “Gustav Adolf”, prilej cu care a concertat în biserica românilor din München şi în bisericile lutherane din Stuttgart, Schäbisch Hal, Waldenburg şi Nordheim.
În septembrie 2005, a petrecut un sejur de o săptămână în Grecia, la Paralia Katerini, prilej cu care s-au efectuat, o călătorie, cu vaporul, în jurul Muntelui Athos, excursii la Atena şi Manastirile Meteore, cu concerte la Paralia, la Catedrala din Atena, la Marea Meteora şi la Mănăstirea Sf. Ştefan.
În Săptămâna Luminată a anului 2007, la invitaţia Institutului Cultural Român “Dimitrie Cantemir” din Istanbul, a efectuat un turneu acolo susţinând concerte la Patriharhia Ecumenică, la biserica Izvorul Tămăduirii, la biserica Brâncovenească şi la Consulatul General al României.
La Crăciunul 2007, şase membre a corului, formând un grup vocal, au susţinut un recital de colinde la Madrid.
Anul acesta, în ziua de vineri 2 mai, de Izvorul Tămăduirii a efectuat un pelerinaj şi a susţinut un program literar-religios la Mănăstirea Bic – Sălaj, iar in duminică 25 mai a facut un pelerinaj la Mănăstirea Băişoara susţinand un concert religios în alternanţa cu elevii liceului din Ulmeni conduşi de Doamna preoteasă şi vredinicul preot Radu Botiş.
Recent, foarte recent, s-a întors dintr-un turneu-pelerinaj pe la mănăstirile din Nordul Olteniei şi Munteniei vizitând, rugându-se şi concertând în ordine la: Mănăstirea Lainici, Târgu Jiu cu Complexul Brâncuşi, Tismana, Mănăstirea şi pestera Polovragi, Hurezi, Bistriţa, inclusiv peştera, Dintr-un Lemn, Govora, Curtea de Argeş, Câmpulung, Mausoleul de la Mateiaş, Mănăstirea Nămăieşti, Râmnicu Vâlcea, Ocnele Mari, Olăneşti, Cozia.
De menţionat că la început repertoriul era strict religios. Pe măsură ce formaţia a crescut în calitate, repertoriul s-a diversificat astfel:
I. Repertoriul religios
Repertoriul religios de Crăciun, cuprinde un numar mare de colinde populare şi armonizări ale unor importanţi compozitori români.
Repertoriul religios de Paşti cuprinzand bucăţi corale din repertoriul autohton şi universal.
Repertoriul de cântece mariane.
Repertoriul de Pricesne şi cântece de cult.
II. Repertoriul de cântece patriotice.
III. Repertoriul laic, românesc şi universal.
IV. Repertoriul popular cuprinde melodii din folclorul românesc, originale şi prelucrări.
In decursul anilor această formaţie a vizitat următoarele obiective istorice, religioase şi turistice, unele chiar de mai multe ori.
Mănăstiri din Transilvania – Maramureş – Banat: Nicula, de 4 ori, Băişoara 2, Dumbrava 2, Remetea 2, Râmeţ 3, Bic 6, Ciucea 6, Cormaia 1, Dragomireşti 3, Bârsana 2, Sfânta Cruce – Oradea 2, Schitul din Alba 1, Sâmbăta 1, Săpânţa-Peri 1, Gai – Arad 1, Rohia 1.
În Moldova: Schitul Rarău 1, Moldoviţa 3, Suceviţa 3, Putna 3, Biserica “Bogdania”- Rădăuţi 3, Humor 3, Voroneţ 3, Dragomirna 1, Trei Ierarhi Iaşi 2, Golia – Iaşi 1, Schitul “Mina” – Tg. Neamţ 1, Neamţ 3, Secu 3, Sihastria 3. Bistriţa 3, Arbore 3, Agapia 3, Văratec 3.
La Sud de Carpaţi : Sinaia 1, Cernica 1, Turnu 1, Cozia 4, Cornetu 2, Govora 4, Dintr-un Lemn 4, Bistriţa 4, Hurezu 4, Tismana 4, Curtea de Argeş 3, Sf. Ana – Orşova 2, Vodiţa 1, Lainici 5, Nămăieşti 1, Mănăstirea Rila Bulgaria 1, Marea Meteoră 2, Sfântul Ştefan 1 de la Meteore – Grecia.
Case Memoriale: Casa Memorială Eminescu de la Ipoteşti 2. Ion Pop Reteganu, Reteag 1, G. Cosbuc – Hordou 3, Andrei Mureşanu – Bistriţa 1, Liviu Rebreanu – Prislop 2, Liviu Rebreanu – Maieru 3, Ion Creangă – Humuleşti 3, Ion Creangă “Bojdeuca din Ţicău – Iaşi 2, Mihail Sadoveanu – Mănăstirea Neamţ 2, Alexandru Vlahuţă – Mănăstirea Agapia 3, Constantin Brâncuşi – Hobiţa 3, ”Casa Dosoftei” Iaşi 1, Avram Iancu – Vidra de Sus 1, Ciprian Porumbesacu- Stupca 3, Octavian Goga – Ciucea 6.
Muzee. Brukenthal – Sibiu 1, Muzeul de Istorie – Bucureşti 1, Muzeul de Artă din Calafat 1, Muzeul Patriarhiei din Bucureşti 1, Muzeul Judeţean Suceava 3, Muzeul Grăniceresc din Năsăud 1, Muzeul “Pamfil Şeicaru” Orşova 2, Muzeul Mineritului din Baia Mare 1, Muzeul închisorii din Sighet 1, Muzeul Satului din Schwäbisch Hall – Germania.
Muzeele manastirilor: Putna 3, Moldoviţa 3, Suceviţa 3, Agapia 3, Văratec 3, Dragomirna 1, Bistriţa– Moldova 3, Bistriţa-Oltenia 3, Govora 3, Dintr-un Lemn 2, Cozia 3, Turnu 1 , Hurezu 3, Tismana 2. Gai-Arad, Râmeţ 2, Recea 3.
Cetati, castele: Cetatea Alba Iulia 3, Cetatea Sucevei 3, Cetatea Neamţ 3, Cetatea Vidinului – Bulgaria 1, Castelul Peleş 1, Castelul lui Cuza de la Ruginoasa 3, Castelul Bran 3, Castelul “Iulia Haşdeu” din Câmpina 1, Castelul din Carei 1, Castelul Goga de la Ciucea 6, Castrul roman de la Drobeta 2, Palatul Topkapi, Istanbul 1, Palatul imperial Schänbrunn din Viena.
Locuri importante: Plevna, Smârdan, Vidin, Atena, Acropole, Labirintul din Knossos-Creta, Tessalonic, Meteore, Muntele Athos (de pe vapor) Istanbul, Sfânta Sofia, Moscheea Albastră, Bazarul Egiptean, Cisternele Bizantine, Cornul de Aur, Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Română, Ateneul Român, Palatul actual al Parlamentului.
In prezent Corul de Fete “Simbol” este pregătit şi dirijat de către Domnii Dan Oroşan şi Sorin Tanta, absolvenţi ai Conservatorului de Muzica din Cluj-Napoca, ajutăţi D-şoara Ramona Ilea, absolventă a Facultatea de Psihologie din Cluj-Napoca.
Topic: Diverse | Comments Off on Corul de fete “Simbol” din Turda încântă lumea întreagă
Mormânt străin
de Klara Lucia Losonczy | 5 Septembrie 2008
Nu, nu sunt ucisă de-ntuneric,
Sunt doar tradată de însingurare.
Ma simt îndepărtată de plăcere,
Îndepartată de-orice gând extatic.
Plâng fără lacrimi sau durere,
Plâng pentru lume şi umanitate.
Încerc să sting pe aparate
Convulsiile. Dar o fac în tăcere!
Sternul mi se despică în nuclee,
Coastele şi vertebrele plutesc alegoric
Într-un lichid verzui, citoplasmatic.
Toracele tot mi se zbate-n fiori şi camee.
Nu pot să ignor suferinţa şi ura,
Căci fuzionează, mă absorb, mă dizolvă.
Degeaba rezist, pecetea-i pusă pe slovă,
Iar alveolele difuză, decantând carbura.
Mă închid ermetic în interior,
Şi sper că nicicând a mea pace
Să nu fie ştearsă de gânduri opace.
Mai cred într-un înger izbăvitor!
Dar el se lasă aşteptat tremurând.
Pe pervaz, norii se joacă cu luna,
Iar clipele îşi iau adio din spuma
Trecutului şi-a viitorului, coagulând.
Pene lungi, sfâşiate-n trepte mate
Mi se preling pe braţe şi pe spate.
De unde şi-ncotro? Vreau să ajung
În cristalul de cristal cu suflet blând.
Da, poate e prea târziu pentru speranţă,
Şi totuşi nu pot să regret o şansă
Ce nicicand nu mi-a fost redată
Prin lacrimi, zâmbete, iubire deşartă.
Şi dacă plec, unde voi trece?
Vor fi camelii şi crini cu seva rece?
Nu. Voi spune adio lumii şi iertării,
Voi redeveni mormântul de cear-al tăcerii…
Topic: Poezii | Comments Off on Mormânt străin
Iarăsi Niagara…
de Elena Buica | 4 Septembrie 2008
A câta oară vizitată? Am pierdut numărul. Cum s-ar putea altfel?! De câte ori vine cineva din România sau din alte colţuri ale lumii, cum să plece fără să vadă această creaţie a naturii atât de spectaculoasă, căreia i s-a dus vestea în lungul şi-n latul zărilor? Şi pentru noi care o vedem de câteva ori pe an, Niagara ne oferă de fiecare dată aspecte deosebite. De data asta am văzut o Niagara mai mult pe ploaie, căci vara asta ne-a scăldat într-o abundenţă de ploi. Nu era pentru prima dată, dar ploaia din această zi a fost foarte variată, făcând ca Niagara să ne ofere imagini deosebite, într-un fel arăta Niagara când ploaia era măruntă, fină, cu picături parcă pulverizate, încât nu ştiai dacă nu este numai pulberea din căderea vâlvorită a apei. Altfel o vedeai când venea o ploaie rapidă, cu picături mari, care făceau bulbuci pe trotuar, sărind pe picioarele noastre până la genunchi, umplându-ne de apă de sus până jos doar în câteva secunde, fără să-ţi mai dea timp să te aperi de agresivitatea ei, iar cascada avea parcă o perdea de dantelă străvezie şi mişcătoare prin care abia dacă mai zăreai ceva. Altfel arăta cascada când ploaia era liniştită, domoală, parcă aşternută cu temeinică stăruinţă, altfel când ploaia era caldă, cu soare sau cu suliţi de lumină, altfel când norii se buluciau unii în alţii cu tunete şi fulgere ameninţătoare, altfel când venea o ploaie din senin… S-au desfăşurat tablouri într-o succesiune de câteva zeci de imagini diferite. Desigur, nu au lipsit nici câteva curcubee, dar şi cer senin, cu soare ce ne-a surâs printre nori, ori amintindu-ne că ne poate chiar şi pârjoli.
În răstimpuri, am stat la o masă sub un cort, fără să ne luăm ochii de la vălătucii mari de stropi de apă înălţându-se din căderea râului. Ne-am mai aruncat ochii la nişte vrăbiuţe venite şi ele la adăpost de ploaie. Prietenoase, căutau mâncare şi aproape că ne mâncau din mână. Săreau din loc în loc şi îndată ce se arăta vreme bună, o zbugheau afară şi ne întâlneam iarăşi, nu peste multă vreme la următorul val de ploaie ca pe vremea marelui potop. O vrăbiuţă avea lipit de coada un fulg alb, pufos, mai mare decât ea. Îl târa ca pe trena mireasei, iar perechea, pe care nu mi-o imaginam decât mirele, o însoţea îndeaproape. Deşi vedea şi el că ceva era deosebit, nu a încercat să o elibereze, dar nici nu o pierdea din ochi. Era un spectacol inedit, admirat cu încântare de toţi cei aflaţi în cort.
Printre picături, am făcut şi plimbări prin împrejurimile cascadei. Voiam să vedem schimbările de la ultima vizită, cu câteva luni în urmă sau ca un rezumat, schimbările mai multor ani. Se construieşte mult şi se fac noi legături între cascadă şi clădirile ce-o înconjoară. Mi-am amintit cum arătau aceste locuri la prima mea vizita în urmă cu 15 ani. Am vazut într-un album imagini de atunci. Tulburător este ritmul schimbărilor ! Mi-am zis cu glas interior: Lumea nu stă pe loc, totul se schimbă, se schimbă rapid şi Niagara. Împrejurimile nu mai sunt cele care au fost, locul unde se prăbuşeau apele Niagarei nu mai sunt aceleaşi ca la prima vizită. Merge şi Niagara în pas cu lumea şi am simţit un fior al regretelor pentru prea scurtul nostru popas pe aceasta lume. Când peste mulţi, mulţi ani, Niagara va arăta cu totul altfel, eu n-am cum s-o mai văd. Ei, şi! Mi-am zis consolator în gând, după aceea vor veni alte şi alte schimbări, şi tot aşa. Sentimentul de regret ar fi mereu acelaşi. În scurgerea timpului, fiecare îşi trăieşte timpul lui, cu bune, cu rele, cum îi este datul sorţii… Aşa că cel mai bine este să ne bucurăm acum “de clipa cea repede, ce ni s-a dat” aşa cum spune marele nostru poet, Mihai Eminescu.
Într-un timp, am trait un moment de ciudă pe sunetele neîntrerupte ale prăbuşirii apei. Redeşteptau trăiri ale stării permanente de nelinişti în care am trăit un lung, prea lung şir de ani. Dar pentru că am învăţat să primesc de la viaţă şi răul ca şi binele, curând am reinstalat în suflet bucuria clipei de faţă şi am plecat să scotocim alte noutăţi. Au fost şi unele care nu ne-au încântat. Prea multe tonete aşezate în preajma apei. Comerţul mi s-a părut aproape ostentativ, în dauna măreţiei naturii. Dar, mi-am zis: dacă oamenii cumpără, înseamnă că este nevoie să se extindă şi această latură a vieţii. Îţi cântă apa ritmurile ei răscolitoare, dar dacă îţi cântă şi îţi chioraie şi maţele, te răscoleşte şi foamea, şi setea, şi atunci, asta faci: mănânci şi bei, şi eşti bucuros să nu stai la cozile de tristă amintire. Îmi amintesc de marele nostru Nichita: “Pământescul mănâncă de foame cerescul.” După aceea, asculţi iarăşi căderea apei şi o vezi şi mai frumoasă. Problema este doar, că acest aspect comercial să nu sluţească frumuseţea decorului. Dar am încredere în bunul gust al canadienilor şi sper că aceste tonete să fie provizorii, doar pe perioada construcţiilor. Sau poate că sunt aduse acum doar de valul ploilor, ca o adevarată pozna?!?
Am trecut pe strada principală. Reclama lui Dracula ne-a trecut pe dinaintea ochilor cu bucuria cuiva cunoscut, prin suflet cu un fior plăcut “e al nostru”, iar prin minte cu gândurile de neînţeles: de ce în ţara noastră nu ştim să îl punem în valoare? De-a lungul străzii, luminile reclamelor jucau parcă mai viu în ritmul picăturilor de ploaie. Lumea îşi vedea de ale ei. Oamenii intrau şi ieşeau din magazine ca pe vreme însorită. Niciun zor. Ne-am îndreptat apoi maşina spre zona rezidenţială, căci Niagara nu înseamnă numai cascada, comerţul şi distracşiile. Casele acestor locuitori parcă nu fac parte din această lume unde abundă noul, luminile, zgomotul, aglomeraţia. Sunt case vechi, fără garaje în faţă. Toate casele sunt cochete, personalizate după gust şi bani, curţile îngrijite, curăţenie peste tot, multe flori, pomi mari care arătau vechimea localităţii. Îţi venea să te uiţi dacă după vreun pom nu stă legat calul care îşi aşteapta stăpânul îmbrăcat ca un cowboy, gata să salte şi să alerge aşa cum am văzut prin fimele din vremuri trecute. Să te tot plimbi, mai ales că nimerisem un răstimp luminos. Am dat târcoale pe unde nici nu bănuiam că putem să ajungem, atraşi de frumuseţea aşezărilor.
Într-o vreme ne-am hotărât să plecam acasă. “Ei, cum ne descurcăm acum, care este direcţia cea buna, încotr-o o luăm după atâtea învârteli printre case?“ Dar mi-a venit prompt răspunsul soferului experimentat: “Uite direcţia bună, am soarele în faţă”. Şi am plecat cu soarele surâzându-ne pe feţe şi parcă zicând: “totuşi, viaţa e frumoasă!”
Consemnat de
Andrada Victoria Diaconescu
Topic: Meditaţii | Comments Off on Iarăsi Niagara…
« AnteriorulUrmătorul »
