Emisiunea mea de pe tvRM cultural
de Victoria Duţu | 12 Octombrie 2008
Buna ziua,
Caut tineri îndrăzneţi care să scrie bine şi să picteze bine pentru emsiunea mea de pe tvRM cultural.
PORNOGRAFIA SI INJURATURA DE DUMNEZEU SUNT EXCLUSE!
Emisiunea se numeşte “GÂNDEŞTI DECI EXIŞTI”, marţea de la 17:30 la 18.
Cine nu prinde postul de televiziune tvRM, îl poate accesa pe internet, la adresa www.tvrm.ro.
Cei interesaţi pot trimite CV cu 10 poeme şi 10 picturi sau adresa blogului propriu.
Informaţii despre mine găsiţi la www.VictoritaDutu.WordPress.com
Topic: Diverse | Comments Off on Emisiunea mea de pe tvRM cultural
Anunţ pentru cei interesaţi să devină membri ai ASLRQ
de Ionuţ Caragea | 11 Octombrie 2008
Buna ziua tuturor,
Pe data de 25 septembrie 2008, prin votul unanim al Consiliului Executiv,
s-a hotărât că poate deveni membru al ASLRQ orice scriitor din exteriorul
Provinciei Quebec, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
– A publicat în limba română cel puţin o carte de eseuri, poezie, proză, teatru, critică, teorie literară sau istorie a literaturii.
– A publicat în limba franceză sau i-a fost tradusă cel puţin o carte de eseuri, poezie, proză, teatru, critică, teorie literară sau istorie a literaturii.
http://www.aslrq.ro/ASLRQ_fichiers/statut.htm
Decizia a fost luată în urma cererii unor scriitori din România şi Diaspora care au dorit să fie membri ai ASLRQ, contribuind la promovarea caracterului român-francofon.
Cu mult drag,
Adrian Erbiceanu, Ionuţ Caragea, Luminiţa Suse
Topic: Diverse | Comments Off on Anunţ pentru cei interesaţi să devină membri ai ASLRQ
Mănăstirea Bic-Şimleu
de Losonczy Alexandru | 10 Octombrie 2008
La nici 5 km de Şimleul Silvaniei, după ce treci printr-o pădure de fag plină de hribi, ajungi într-o poiană. Acolo te întâmpină o poartă ce marchează intrarea în curtea imprejmuită a mănăstirii…
O alee în pantă mărginită de straturi de flori multicolore ne duce paşii mai întâi spre o fântână, spre a ne domoli setea ce ne cuprinde în toiul verii. În dreapta fântânii se află un paraclis de vară, iar imediat deasupra agăţată parcă pe cer se află bisericuţa de lemn, monumentul adus tocmai de la Stâna, unde vrednicii gospodari ai locului au ctitorit-o în anul 1720. Strămutarea în 1997 a bisericuţei marchează începuturile mănăstirii, care s-a dezvoltat în timp şi a juns acum un complex arhitectural completat cu o biserică nouă şi chiliile celor 10 măicuţe şi a preotului mănăstirii.
Din primăvară şi până când zăpada se aşterne pe meleagurile Sălajului, curtea mănăstirii este plină de flori, care dau naştere unei adevărate cascade de culori şi miresme. Dar pe lângă cultivarea florilor măcuţele de aici s-au apucat şi de alte lucruri mai serioase, au preluat vechea şcoală din satul Bic, au amenajat-o, iar câteva măicuţe-dăscăliţe au grijă de sufletul şi mintea celor 15 copii care, în prezent, urmează aici şcoala primară. În atenţia măicuţelor sunt şi bătrânii suferinzi pe care îi au în îngrijire. După spusele maicii stareţe, cele două angajamente sociale pe care le au, necesită un efort deosebit, mai ales din punct de vedere financiar, prin fuga permanentă după sponsori, după oameni ce pot şi vor sa contribuie la menţinerea lor.
Mii de turişti şi credincioşi vin aici pentru reculegere, pentru sfânta spovedanie şi rugăciune.
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
Topic: Descrieri | Comments Off on Mănăstirea Bic-Şimleu
Întru memoria lui Avram Iancu (2)
de Nicolae Nicoară-Horia | 9 Octombrie 2008
partea a II-a
Participă în 15 ianuarie 1847, ca practicant la Tabla regească, la Dieta Transilvaniei de la Cluj.
Acelaşi Şuluţiu relatează că în drumul lor spre casă, după dezbaterile parlamentare din Dietă, Iancu ar fi spus următoarele cuvinte: ”Frate Şuluţiu! Nu te supăra pe mine, oricât de bun român ai fi, tu nu poţi simţi durerea ce am simţit-o eu azi. Tu şi familia ta nu sunteţi robi ca mine şi ca părinţii mei… Nu cu argumente filozofice şi umanitare vei putea convinge pe acei tirani, ci cu lancea, ca Horea!”
În „cartelul” său din Târgu-Mureş – un fel de „Casina Română” – locul de întâlnire, conversare şi citirea ziarelor româneşti, la 26 martie 1848 se punea la cale Adunarea de la Blaj, sub prestare de jurământ: ”…să ne jurăm, fraţilor, că pe Duminica Tomii (30 aprilie, n.n) prin foc şi prin apă şi prin toate pericolele vieţii, vom conveni în Blaj, nu numai noi (s.n.) ci sperăm ca şi alţii care vreau binele naţiunii noastre!”
Tot acum primeşte diploma de avocat, meserie pe care nu va ajunge să o practice niciodată.
Aflând despre complotul uneltit împotriva sa, Iancu pleacă în Munţi, între moţii săi, electrizându-le conştiinţa! Poposeşte la Abrud în casa lui Ioan Buteanu.
În Duminca Tomii, în fruntea celor două mii de moţi, Iancu soseşte la Blaj.
„Au sosit şi Iancu şi Buteanu – spunea Bărnuţiu în scrierile sale –, venind la adunare cu muntenii. Purta un cojoc albastru, cu blană de miel pe margini. O simplă pălărie neagră, cu pene de cocoş pe ea. Prezenţa lui dă adunării măreţia de sărbătoare şi de luptă. Cei ce ştiau preţul galbinilor ce se puseseră pe capul lui şi armata trimisă la Viena după el aruncau sumanele şi pălăriile în sus, strigând şi cântând. De acum Iancu nu mai era numai al moţilor. Era al întregului popor răsculat din Transilvania…”
Nicolae Begnescu, marele cântăreţ improvizează, după opera Tancred de Rossini, Marşul, „Astăzi cu bucurie/ Românilor veniţi/ Pe Iancu în câmpie/ Cu toţi-l însoţiţi…”
Astfel Adunarea din Duminica Tomii de la Blaj a aprins în sufletul celor prezenţi ideea Revoluţiei.
3/15 Mai 1848- Câmpia Libertăţii!
„Libertate, Egalitate, Frăţietate!”
Ca nişte râuri şerpuitoare vin aici pentru adunarea „legiuită” delegaţi din toate ţinuturile locuite de români. În sunet de cimpoaie, în 13 mai, vin moţii în frunte cu Iancu şi Buteanu,”vreo zece mii, organizaţi în cete şi disciplinaţi milităreşte”, după cum scria Silviu Dragomir, autorul monografiei Avram Iancu.
Prefectul de mai târziu, Vasile Moldovan, îi spune Crăişorului: „Când te vedem, Iancule, ni se pare, că însuşi Dumnezeu lucrează în inimile naţiunilor la epocele mari!”
Pe Câmpia Blajului cei patruzeci de mii de români, adunaţi în formă de stea, ascultă cutremuraţi de emoţie cuvintele Crăişorului:
„Uitaţi-vă pe câmp, românilor, sîntem mulţi, ca cucuruzul brazilor, sîntem mulţi şi tari, că Dumnezeu e cu noi!” Acolo se hotărăşte ştergerea iobăgiei şi proclamarea drepturilor românilor.
„Fără naţionalitate, spunea Bărnuţiu, nu e libertate, nici lumină nicăieri, ci pretutindeni numai lacrimi, întuneric, amorţirte. Ce este apa pentru peşte, aerul pentru zburătoare şi pentru toate vieţuitoarele? Ce este lumina pentru vedere, soarele pentru creşterea plantelor, vorba pentru cugetare, aceasta este naţionalitatea pentru fiecare popor…”
„Vrem să ne unim cu Ţara!”
La Blaj participă, pe lângă zecile de mii de ţărani din toată Transilvania, reprezentanţi de seamă ai celorlalte provincii româneşti ca: Dimitrie Brătianu, Alexandru Ioan Cuza, Alecu Russo şi alţii. Lui Nicolae Bălcescu nu i s-a permis să ia parte la Marea Adunare.
„Jurămîntul de credinţă către patrie şi către naţiunea română” a fost rostit atunci de către toţi cei prezenţi, în numele lor şi al celor rămaşi acasă: ”Jur că voi duce totdeauna naţiunea noastră română pe calea cea dreaptă şi legitimă şi o voi apăra cu toate puterile în contra oricărui atac şi asupriri. Nu voi lucra niciodată în contra drepturilor şi intereselor naţiunii române şi voi ţinea şi voi apăra legea şi graiul român, precum şi dreptatea, egalitatea şi frăţietatea. Pe aceste principii voi respecta toate naţionalităţile ardelene poftind egală respectare de la dânsele, nu voi încerca să asupresc pe nimenea, dar nu voi suferi să ne asuprească nimenea…”
Într-un entuziasm greu de spus în cuvinte s-a încheiat Adunarea de la Blaj, prin adoptarea unui protocol şi înfiinţarea primei gărzi naţionale româneşti.
Comitetul naţional român, ales la Blaj la 4/16 mai 1848, împărţise Transilvania în 15 prefecturi, prefectul era şi comandantul legiunii de gardă naţională.
Comitetul permanent, cu sediul la Sibiu îl avea ca preşedinte pe mitropolitul Andrei Şaguna. Din comitet, alături de A.Papiu Ilarian, Aron Pumnul, Ioan Buteanu, s.a., făcea parte şi Avram Iancu.
Ca prefect şi comandant suprem al Legiunii a XIII-a, Auraria Gemina, din Transilvania, Iancu vine în Munţi în fruntea moţilor săi care participaseră la Adunarea de la Blaj şi aduce la cunoştinţa celor rămaşi acasă hotărârile luate acolo în numele lor şi al naţiunii române – desfiinţarea iobăgiei, independenţa naţională a românilor din Transilvania, învăţământ românesc de toate gradele ş.a.
„A fost stricat aerul prin case, şi ca vijelia am venit să le curăţesc!”
„Ori izbim cu pumnul în pieptul furtunii, ori pierim!”
Revoluţia dă în clocot. Până la sfârşitul lui octombrie 1848 ea cuprinde aproape întreaga Transilvanie.
Câmpeni, Abrud, Mărişel, Arieş, Mureş, Someş, Criş, Târnave, Ţara Moţilor, Ţara Zarandului, Şiria, Arad… Pete de sânge care vorbesc!
Din capitala Ţării Moţilor, de la Câmpeni, la 15 iunie 1849 Iancu, în calitatea sa de prefect, îi scrie locotenet-colonelului I. Simonffi: ”…voim iară a vă spune, şi exclamăm: de credeţi în cer un Dumnezeu şi pe pământ o patrie, luaţi alte mijloace de a trata cu noi, convingeţi-vă deplin, că între noi şi voi armele niciodată nu pot hotărî…”
Tot atunci Nicolae Bălcescu în ideea împăcării îi scria la Sibiu: „Frate Iancule! Privim la tine ca la soarele de meaza-zi!”
1850, 20 februarie. Avram Iancu soseşte la Viena, împreună cu o delegaţie a românilor, căutând să obţină din partea guvernului drepturile pentru români.
Topic: Studii | Comments Off on Întru memoria lui Avram Iancu (2)
« AnteriorulUrmătorul »
