Vreau o altă lume XI
de Victoria Duţu | 7 Noiembrie 2008
*
Doamne, Tu nu ai murit,
Tu nu mori niciodată,
Tu nu poţi muri, Tu înviezi,
Tu înviezi în inimile noastre,
ÎIn iubirea şi fericirea noastră.
Tu eşti, Tu înviezi
Acolo unde noi murim
Ca să ne înviezi şi pe noi
Şi să nu mai fie moarte.
*
Va fi sărbatoare, Doamne,
În ziua aceea tot omul va plânge
De fericire mare, pentru că noi
Noi toţi, atât de chinuiţi
Şi atât de trişti
Vom râde şi ne vom bucura
Fiincă ne-am reântors însfârşit acasă,
Pentru totdeauna acasă, acolo unde
Iubirea pluteşte peste tot
Şi unde Tu ne aştepţi cu braţele deschise
Pentru îmbrăţşsarea iubirii
Ce ne-am dorit-o şi pentru care am rătăcit,
Ce fericită voi fi atunci, Doamne,
Când Te voi privi în ochi
Şi – Ti voi spune însfârşit
Iţi dai seama ,Doamne,
Noi doi şi cu oamenii
Împreună vom pluti
Şi vom dansa
Asemeni ploilor
În zborul curcubeului
Şi asemeni privirilor ce
Te văd.
*
O, Doamne, ce minunat va fi atunci,
în ziua cea mare, când totul va fi nou,
Când va fi sărbătoare şi vom zâmbi iarăşi,
Dar voi zâmbi pentru prima oară,
Căci sunt în casa Ta, căci Te iubesc.
O, Doamne, ce fericire,
Să plutesc în jurul Tău, să Te privesc,
Cum nu am putut niciodată să Te văd.
Topic: Poezii | Comments Off on Vreau o altă lume XI
Mănăstirea Piatra Sfântă
de Losonczy Alexandru | 6 Noiembrie 2008
Sub Dealul Repedea, într-o margine de pădure, asunsă dar şi la vedere se află Schitul lui Tărâtă, sau mai nou Mănăstirea Piatra Sântă, după ce P.F. Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a rebotezato. Mănăstirea Piatra Sfîntă din satul Pietraria, comuna Bârnova, face parte din salba de mănăstiri ce înconjoară oraşul Iaşi.
Începuturile acestui locaş se leagă de retragerea unor monahi iubitori de isihie pe piscurile din apropierea pietrăriei de deasupra Socolei, în veacul al XVII-lea. Grigore Ghica Voievod va trimite acolo meşteri şi materiale în anul 1732, care au ridicat un schit cu biserică din piatră şi din lemn. Domnitorul a dăruit noului schit mai multe venituri. La 1733 Constantin Nicolae Mavrocordat-Vodă întăreşte din nou miluirile acordate schitului, iar în 1741 Grigore Ghica Vodă. revenind în scaun, face noi daruri, bani şi alimente pentru hram. sărbătoarea Buneivestiri. Fiul acestuia din urmă, Matei Gr. Ghica Voievod, ajută pe călugări să repare schitul care începea să se năruiască. Cu binecuvântarea Mitropolitului lacov biserica primeşte un alt hram, Adormirea Maicii Domnului. La 1755 Matei Gr. Ghica rânduieşte epitrop asupra acestui schit pe “biv vel jignicerul” Ştefan Bosie, care fusese epitrop la Sf. Spiridon din laşi şi la biserica Domnească din Tg. Frumos. Pe la 1761 loan Teodor Calimachi afieroseşte acest schit, ca să fie spital pentru ciumaţi, sub purtarea de grijă şi ascultarea Mănăstirii Sf. Spiridon. În hrisoavele domneşti schitu este îndeobşte cunoscut cu titlul de Schitul Săhăstriei deasupra Socoii în codrii Iaşului, dar în limbaj popular i s-a spus, mai pe scurt Schitul lui Tărâţă. Nu se cunoaşte clar motivul însă se pare că ar veni de la un oarecare Gheorghe Tărâţă, care a lăsat prin testament toată averea sa acestui schit, pe la 1779.
Redeschis după 1990, Schitul lui Tărâţa a devenit apoi mănăstire de călugări, care trudesc acum la ridicarea unei noi biserici “de piatră” în stil tradiţional moldovenesc.
Mica bisericuţă este construită din piatră cu învelitoare de tablă pe şarpantă. Planul bisericii este treflat, cu o turlă dispusă deasupra naosului. Arhitectura este simplă, fiind văruită în interior în culori de apă. Deasupra pronaosului se află o turlă, cu rolul de clopotniţă. Pridvorul este construit ulterior, intrarea făcându-se prin uşa de vest. Biserica nu este pictată, ci numai văruită. În curtea bisericii se mai află un paraclis de lemn, o clădire care serveşte de chilii, un cimitir şi câteva anexe gospodăreşti.
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
Topic: Descrieri | Comments Off on Mănăstirea Piatra Sfântă
Cele zece bătăi ale inimii
de Klara Lucia Losonczy | 5 Noiembrie 2008
Pur şi simplu haiku
Capotolul II – Cele zece bătăi ale inimii
|
|
Prima iubire.
Zambilele şi crinii
De pe kimono.
***
Creşterea pietrei.
Visul meu, al tău –vara.
Iubire fadă.
***
Glasul irizat
Al privighetorilor.
Chipul tău uitat.
***
O rândunică.
Speranţa din lumina
Zâmbetului tău.
***
Strigătul berzei.
După atâtea zile,
Din nou cu tine.
***
Ce-mi mai rămâne?
Sângele scurs în omăt.
Atât din tine.
***
De ce eu sau tu?
Doar primăvara iartă…
Cântecul lunii.
***
Izvorul secând
O dată cu moartea ta-
Visul meu străpuns.
***
Degeaba luna.
Eşti prea departe încă.
Degeaba luna.
***
Ţurţuri irizaţi
Ce se vor prinde poate
În pletele lui.
Topic: Poezii | Comments Off on Cele zece bătăi ale inimii
“Vin din cea mai mare democraţie a lumii”
de admin | 4 Noiembrie 2008
Spre surprinderea mea, prin hazard, m-am întâlnit cu un preot reformat hindus. Din populaţia Indiei numai aproximativ 1,5% sunt creştini, dar cum această populaţie a depăşit un miliard, procentul înseamnă cinsprezece milioane de creştini. Cu săptămâni în urma la Budapesta, în parohia de pe strada “Gyulai Pál”, am participat la o ceremonie religioasă. La sfârşitul slujbei, s-a ridicat în picioare unn bărbat tânar, care a declarat că în numele reformaţilor hinduşi doreşte să îi salute pe fraţi reformaţi maghiari. Şi-a început discursul cu: “Vin din cea mai mare democraţie a lumii”. A vorbit foarte frumos despre ţara lui şi despre biserica lui.
Am profitat de ocazie şi la ieşire l-am acaparat pentru o mică convorbire. Prima întrebare a fost: care este situaţia cu “paria”? A fost foarte surprins, de unde ştiu eu despre această problem? Dar după aceia a început să povestească că paria şi azi trăiesc ca în umră cu mii de ani. Şi azi sunt consideraţi “murdari”, casta cea mai de jos, cei din castele superioare nu pot atinge nici hainele lor, pentru că astfel se “întinează” şi ei. Trăiesc în mizerie, nu au acces la şcoli, nu se pot angaja decât ca măturători de de stradă, ca spălători la WC-uri sau alte munci asemănătoare. Conform religiei hinduse aceasta este karma (soarta ce nu se poate modifica) lor, şi dacă o îndură bine, pot avea speranţa că în vieţile viitoare vor primi o soartă mai bună.
L-am mai întrebat: creştinii au aceaşi poziţie faţă de paria? Nu – a răspuns el, ei şi chiar şi eu lucrăm sistematic printre ei, mai mult chiar, organizăm şcoli pentru ei, deoarece un copil paria care termină liceul, deja se poate angaja la o muncă normală. Dar extremişti hinduşi sunt supăraţi pe creştini, chiar şi el a luat de mai multe ori bătaie, pentru munca depusă printre paria. Din păcate discuţia trebuia scurtată în cuida faptului că mai aveam o mulţime de întrebări. Aşa ca am mai pus doar două întrebări rapide: mai există obiceiul, ucideri şi arderii pe rug a soţiei împreună cu soţul defunct? A răspuns puţin jenat: acest obicei este pe cale de dispariţie, dar din păcate în unele zone mai greu accesibile cu comunităţi ultra religioase se mai practică. Sunt un “om rău”, aşa că nu m-am putut abţine să nu întreb: cum stăm de fapt cu mult lăudata toleranţă şi democraţie a Indiei? A răspuns sincer: ştiu şi ei foarte bine că în mare parte este doar o faţadă.
Aş fi fost foarte bucuros, dacă acei maghiari, care azi sunt mândri de religia lor hindusă şi se plimbă pe străzile din Budapesta în hainele lor galbene sau care şi pe la noi în vraja supremaţiei religiei şi a culturii hinduse, îl desconsideră pe acel Isus Cristos, care până în zilele noastre este singurul care a propovăduit egalitatea pentru toate fiinţele umane, ar fi participat la această discuţie intersanta, sinceră ţi plauzibilă.
Autor: Varga László
Sursă: Hírvivő www.Reformatus.ro
Traducere de Losonczy Alexandru
Topic: Reportaje | Comments Off on “Vin din cea mai mare democraţie a lumii”
« AnteriorulUrmătorul »
