INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI (1) – Prolog
de Florin Bădican | 2 Ianuarie 2009
INFERNUL ROŞU – VOL. I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI
PROLOG
Ctitorit la vremea când Adevărul era ars pe rug doar pentru că încerca să mişte în frontul inchiziţional, satul Domneasca de Argeş de-venea la început de secol douăzeci, martor şi arenă pentru tragediile care din meschine interese, începuser-a fi regizate în cancelariile mari-lor puteri; În taină şi fără lege, sfinţii puneau la cale reâmpărţirea pla-netei pe zone de influenţă; Prologul infernului ce avea să dureze până spre sfârşit de veac, abia dacă se terminase; Din fericire pentru întreg neamul românesc şi urmare îndemnului puternic catalizat prin dirigu-irea maselor populare, se consfinţea prin actul istoric săvârşit la Alba Iulia, reântregirea României între hotarele Daciei străbune; Suferinţa datorată demonilor care fără nici-un rost, însângeraseră începutul unui veac ce avea să nască schimbări majore pe scena geo-politică, părea să pălească şi pentru puţină vreme, lăsa loc bucuriei care deacum însufle-ţea fără oprelişti semnificative, întreaga naţiune română.
Nicicând pe întinsul ţării care de la o vreme se înfăţişa lumii sub un nou şi mândru nume, n-or mai cântat şi n-or mai dansat românii cu atâta bucurie, cântece şi jocuri strămoşeşti; Era un prinos de recunoştin-ţă adus moşilor şi strămoşilor care secole de-a-rându, plătiseră cu viaţa libertatea de care urmaşii lor să se poată bucura împreună cu creştinii de pretutindeni; Sunt românii vinovaţi de nuanţa ortodoxă pe care mai vechea credinţă întru Iisus Mântuitoru, o acceptase fără prea mare îm-potrivire când, la hotarul dintre milenii, s-a produs prin hotărârea cape-telor încoronate, o mare şi păguboasă schizmă creştină?
Se împlinea în acel Întâi Decembrie, visul care în urmă cu ceva vreme, la motivat pe Viteazul Mihai Vodă Pătraşcu în lupta cu rudele din ţară, dar mai ales cu duşmanii din afară; Cu barda şi securea ghiau-rul Mihai şi-a croit drum spre inima Ardealului, reuşind pentru prima dată în istoria neamului, să unească cele trei principate româneşti, sub sceptrul nu lipsit de păcate şi de legământ; Vorbele viteazului principe: Io Mihail Voievod, domn al Ţării Româneşti, al Moldovei şi a toată ţa-ra Ardealului, înnobilau tricolorul care între noile hotare, flutura liber şi sfida c-o-ndreptăţită mândrie, vasalitatea imperială; Cele câteva cu-vinte care deacum erau cunoscute, respectate şi îndrăgite de toţi patrioţii neamului românesc, au făcut din regele care consfinţea la Trianon reân-tregirea ţării între mai vechile hotare, un monarh stimat de toată lumea şi iubit de majoritatea românilor care se vroiau deschişi spre o societate cât mai liberă şi spre un viitor cât mai ferice.
Doamne, ce imensă trebuie să fi fost bucuria românilor care par-ticipând la o grandioasă adunare populară, îl ascultaseră plini de încân-tare, pe patriotul Iuliu Maniu! Cât de mândri erau compatrioţii, atunci când de la o tribună ridicată în piaţa din Alba Iulia, se proclama pentru veşnicie, unirea celor trei principate româneşti, într-un stat naţional u-nitar şi ce uriaşă satisfacţie le umplea sufletul, în clipa-n care acelaşi i-lustru compatriot, strigase cu înflăcărarea marelui Bălcescu:
Trăiască România Mare!
Ca mai tot ce este frumos, euforia românilor care-şi văzuseră vi-sul cu ochii, părea să se stingă; Ţara începea să se aşeze pe un făgaş de pace scump plătită, dar şi c-o mulţime de nevoi; Toate câte au fost, as-tăzi sunt istorie adevărată; Este istoria care socotindu-se stăpâna tim-pului ce continua să curgă c-o viteză ameţitoare, ia îndemnat pe românii care neavând încotro, s-au luat binişor de treabă.
*****
Români, că vrem sau că nu vrem, aici se termină legenda marii uniri şi începe a prinde rădăcini Infernul Roşu; Ce a însemnat întreg a-cest calvar pentru neamul românesc? O dramă naţională pe care iubito-rii de dreptate şi adevăr, vor putea s-o cunoască la adevărata-i dimensi-une doar dacă vor citi cu atenţia cuvenită şi cu puţină înţelegere, pagini-le care de-a-lungul anilor lumină, au fost scrise cu sânge şi cu sudoarea creştinilor care refuzând convertirea la ateismul roşu, au rămas pe mai departe, combatanţi incurabili pe frontul anticomunist.
Cinste eroilor cunoscuţi sau necunoscuţi!
****
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
****
Topic: Romane | Comments Off on INFERNUL ROŞU – volumul I DRAGOSTE ŞI RĂZBOI (1) – Prolog
URĂRI DE ANUL NOU
de Ana-Maria Gîbu | 1 Ianuarie 2009
VOI RUGA ANUL CE VINE
SĂ-ŢI ADUCĂ MULT, MULT BINE.
PE-NSERATE L-OI RUGA
S-ASCULTE INIMA TA,
CARE-MPARTE BUNĂTATE
ŞI CERE DOAR SĂNĂTATE
CARE-MPARTE FERICIRE
ŞI DOREŞTE DOAR IUBIRE.
AŞ ADUNA,
DAC-AŞ PUTEA
LUMINA DIN TOŢI BRAZII
ŞI STELE ARGINTII
ŞI FULGI DE NEA ZGLOBII
SĂ-ŢI MÂNGÂIE OBRAJII
ŞI O URARE PENTRU FIECARE
PRIMIŢI, CÂND CLOPOTELE VOR SUNA
ANI MULŢI CU BUCURIE,
SĂNĂTATE PE VECIE
D-ZEU LA TOŢI SĂ DEA.
Topic: Poezii | Comments Off on URĂRI DE ANUL NOU
Ger
de Klara Lucia Losonczy | 31 Decembrie 2008
Regretele-s eterne,
Regretele-s deşarte,
Cuvintele sunt terne,
Spuse cu limbi de şarpe.
Ce-a fost a fost. E bine.
Dar inima te doare,
Muşcată fiind de fiare,
De remuşcări păgâne,
Şi nu poţi pune frâne
Potopului de vine.
E rău, dar ce poţi face?
Cuvintele sunt ace,
Sunt nulităţi banale
Ce uneori te-nţeapă
Şi alteori deşteaptă,
Dar sunt nemuritoare!
E frig, e trist, e gheaţă:
Nimic nu se întâmplă!
Îmi iau deci mâna rece
Şi mi-o împlânt în tâmplă…
Topic: Poezii | Comments Off on Ger
60 de ani de naţionalizare
de admin | 30 Decembrie 2008
La Colegiul Reformat din Cluj-Napoca, s-au comemorat cei 60 de ani ce au trecut de la naţionalizarea din 1948 într-un cadru impresionant.
Colegiul în cei 450 de ani de existenţă a fost unul din bastioanele învăţământului reformat din Ardeal. A fost acel atelier al ştiinţei şi al milosteniei în care au fost educaţi, mari înaintaşi ai comunităţii maghiare şi ai bisericii reformate. Acest trecut glorios a curmat brusc de dicatura comunistă, care nu numai că a desfiinţat învăţământul reformat, dar a şi confiscat clădirile colegiului. Cu ocazia acestei comemorări s-a invetariat şi s-a reamintit tot ce a pierdut, şcoala, biserica şi comunitatea maghiară din cauza naţionalizării.
La comemorarea ce a avut loc în sala festivă a Colegiului Reformat, preotul Gede Csongor, fost elev al colegiului, a oficiat o mică slujbă religioasă. În continuare domnul director dr. Székely Árpád, ia salutat pe toţi participanţii şi invitaţii, iar mai apoi împreună cu domnul consilier, pe probleme de educaţie al episopiei, Kató Levente ia premiat pe câştigătorii olimpiadelor naţionale religioase ecumenice, atât elevi cât şi profesori.
După premiere domnul economist Somai József a ţinut o prelegere despre legea reformei şcolare din 3 august 1948, urmat de domnul Kovács Tibor, preot şcolar, cu prelegerea pe tema Bisrerica şi Naţionalizarea. În continuarea discursului domnului Kolozsvári József, crecetător specializat în istoria şcolilor, pe tema Naţionalizare la Colegiu Reformat din Cluj-Napoca, auditorul a putut viziona un film documentar despre domnul Uray Zoltán, biolog, fost elev al colegiului.
Punctul culminant al serii a fost premierea doamnei Rácz Melinda, profesoară a colegiului. În discursul său, Excelenţa sa Pap Géza, episcop reformat, a evidenţiat că elevi doamnei profesoare, de limba maghiară, au căştigat nenumărate premii la nivel naţional şi regional. Prin munca exemplară desfăşurată până acum în cadrul colegiului merită cu prisosinţă distincţia acordată de Episcopia Reformata din Ardeal, care pe lângă diplome a însemnat şi un premiu de 5000 de lei.
După programul de cîntece oferit de corul colegiului a avut loc cel mai emoţionant moment al întrunirii, atunci când Excelenţa sa, episcopul Pap Géza împreună cu toţi elevii, profesorii şi invitaţii prezenţi s-au rugat pentru retrocedarea clădirii noi a colegiului.
Comemorarea organizată la Colegiu Reformat din Cluj-Napoca s-a încheiat cu intonarea psalmului 90 şi cu o binecuvântare.
Somogyi Botond, 2008-11-28
Sursă: Hírvivő www.Reformatus.ro
traducere: Losonczy Alexandru
Topic: Reportaje | Comments Off on 60 de ani de naţionalizare
« AnteriorulUrmătorul »
