Cort şi Casă cerească
de admin | 12 Aprilie 2009
Pastorală episcopală
“Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pămîntească a cortului nostru trupesc,
avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mînă ci este vecinică.”
(2 Cor 5,1)
Fraţi Creştini!
Reményik Sándor în poezia sa “Discurs adevărat despre credinţa mea”, în cursul unei autoanalize dureroase îşi pune întrebarea: “Crezi în Înviere?”, iar răspunsul lui este: “Lăsaţi aceasta poveste trist-dulceagă. Dante a hoinarit prin cele trei tărâmuri de dincolo. Mie-mi ajunge şi poteca până la mormânt.” În preajama sărbătorilor de Paşti, fiecare om ce meditează sincer, se întâneşte şi el cu întrebarea Învierii, la care trebuie găsit un răspuns în liniştea sufletului. Bineînţeles, vestea biblică a învierii poate fi catalogată, ca fiind o poveste trist-dulceagă, şi să ajungi la concluzia că împreună cu viaţa pământeană totul se sfârşeşte: ni s-a dat o viaţă îngustă de la leagăn la coşciug, împănată cu bucurii şi tristeţi, să ne mulţumim cu atât, deoarece prin moarte totul se sfârşeşte. În contradicţie cu aceasta Apostolul Pavel în scrisoarea citată, ne asigură că Dumnezeu a pregătit mult mai multe pentru noi. În legătură cu întrebările despre viaţă şi moarte nu suntem obligaţi să ne bazăm numai de imaginaţia noastră născută din indoieli, deoarece Dumnezeu vrea şi ne face cadou cunoştinţe sigure. Ridică voalul, permiţându-ne să aruncăm o privire în adâncul marii taine. Ce putem afla din afirmaţiile Sale?
1. La început Apostolul Pavel ne vorbeşte despre viaţa noastră pământească, pe care o aseamănă cu un cort. Cei cîţiva ani pe care Dumnezeu ni-a dat aici, îi petrecem într-un cort. Cortul, în lumea simbolurilor biblice, reprezintă temporalul, lucrurile fără bază, stricăciune. Abraham supunându-se cuvântului lui Dumnezeul, în drum spre ţara făgăduiţei “a locuit în corturi” (Evrei 11, 9-10). În Evanghelia după Ioan se pune ca Iisus şi-a făcut tabără (a stat în cort) printe noi. (Ioan 1,14). Viaţa noastră pe pământ este limitată, ştim în mod sigur, cortul se va destrăma odată şi odată şi va trebui să ne mutăm. Întrebarea este unde?
2. După acestea Apostolul Pavel se întoarce spre cele nevăzute şi vorbeşte despre viaţa de după moarte, pe care o numeşte şedere în casa din rai. Continuarea nu este argumentată de Apostolul Pavel, nu vrea să convingă pe nimeni de veridicitatea vieţii din rai, vorbeşte despre această viaţă în mod firesc ca despre ceva ce există în mod cert. Ne aduce la cunoştinţă că nici după moarte nu rămânem fără acoperiş, între cele două forme ale existenţei nu exista întrerupere: îmediat ce se sfârşeşte cea pământească, începe cea cerească din rai. Avem viaţă veşnică, dar nu dinncauză că avem un suflet nemuritor ci pentru că Dumenzeu ne-a dăruit nouă Viaţa. Noi nu avem viaţă de la noi putere, iar după moarte numai prin comuniunea cu Cristos aveam viaţă. Nu de aceia avem pentru că o merităm ci pentru că Cristos a pregătit în casa Tatălui un loc şi pentru noi (Ioan 14,1).
În opoziţie cu existenţa vremelnică din cort această locuinţă este veşnică . În comparaţie cu casele ridicate de mâna omului, aceasta nu este pământească ci cerească. Această casă, această viaţă este de la Dumnezeu: şi o primesc în dar toţi cei care cred în Cristos Înviat.
Ştim că viaţa pământească de la leagăn la coşciug ne este dată de Dumnezeu, dar acest drum îngust spre mormânt, nu ne este suficient. Prin moarte nu se termină totul, deoarece Dumenzeu a pregătit mai multe pentru noi. Învierea lui Cristos este garanţia sigură a învierii noastre. Dacă viaţa pământească se sfârşeşte, dacă timpul petrecut în cort expiră, ne vom muta, deoarece Dumenzeu a pregătit pentru ai Lui o altă formă de existenţă. Prin Iisus ne-a făcut loc în casa Părintescă, unde după moarte putem trăi veşnic.
Aceasta este speranţa Învierii, bucuria Sărbătorilor Pascale!
Pap Géza,
Episcop al Eparhiei Reformate din Ardeal
Traducere Losonczy Alexandru
Topic: Predici | Comments Off on Cort şi Casă cerească
Am plecat să înviem?
de Lucian Abalintoaiei | 11 Aprilie 2009
Întâlnesc mulți oameni care într-un mod foarte decis merg înainte privind foarte hotărât spre partea „concretă” a vieții. Din câte am auzit și de la alții și am văzut prin media, persoane de genul acesta sunt foarte multe. De altfel am înțeles că pentru a progresa e nevoie de astfel de persoane. Cum ar fi posibil să progresezi fără concretețe?…
Despre alții am auzit că sunt visători, că nu trăiesc în realitate. Dacă ai un ideal înseamna „evident” că ești un idealist… problema poate fi destul de gravă.
Tare mă întreb dacă ar exista un echilibru între acestea…
De azi înainte vom trăi un timp care ne îndeamnă să ne revizuim anumite amănunte din viața proprie. Acest timp e unul care nu „produce” în anumite sensuri prea mult însă poate cu adevărat să refacă în mod profund anumite elemente ce compun existența noastră.
Renunțare, cruce, dăruire, a fi în favoarea aproapelui, a construi (cu efort, cu transpirație, fără acestea ar imposibil), a fi ucenic al lui Cristos… sunt embleme pentru acest timp de 40 de zile în care nu ne mortificăm de la alimente pentru a ne însănătoși trupul ci pentru a favoriza interiorizarea, rugăciunea, apropierea de Cel care transcende tot ceea ce e în jurul nostru și care se apropie de noi, cei cu trup de țărână ridicați la o demnitate minunată de colaboratori și stăpâni.
Dacă acum suntem chemați de un glas ce strigă tuturor celor cu urechile deschise chiar dacă răsună de prin pustiu să trăim în tăcere, modestie și renunțare ascultând acest glas și profitând de darul „auzului” suntem întăriți că Tatăl din ceruri care vede totul chiar și ce se petrece în ascuns ne va răsplăti nouă.
Doar așa pot să aștept cu bucurie și cu adevărat să mă bucur petru viață și pentru înviere!
preluat de pe situl www.PacesiBine.tk.
Topic: Meditaţii | Comments Off on Am plecat să înviem?
A treia zi va învia!
de Lucian Abalintoaiei | 10 Aprilie 2009
Desaga mea am urcat-o vineri pe Calvar. Era atât de grea că îmi venea să o las baltă. Dar aşa nu mai puteam trăi! Aşa că ud de transpiraţie şi mort de oboseală am continuat să-mi târâi povara acolo sus…
De atâtea ori am trecut pe acolo cu atâta nepăsare… dar acum m-am întors pentru a cere iertare, acolo, în vârf. Vântul acesta rece, ah, ce frig îmi este! Visez la odihnă, dar greutatea mă trezeşte din nou la realitate. Când să mă hotărăsc definitiv asupra deciziei mele de a renunţa, zăresc Crucea. Într-o clipă m-am trezit din neliniştea pesimismului meu privind acel ceva căruia eu îi spuneam Speranţă.
Când să ajung la el s-a ivit întunericul luminat de fulgere pline de sânge, cutremurându-se întreg pământul. Apoi am ajuns, dar El… Lumina era rece. Uitându-mă în desagă am văzut-o goală.
Atunci am început să plâng. Cuprins de cea mai adâncă sinceritate am început să strig: Iertare! Iertare!…
Acum e a treia zi şi simt că sufletul trăieşte o aşteptare profundă. E un sentiment ciudat. Îmi pare că adâncul fiinţei mele e într-o reală transformare.
Prima rază de soare îmi mângâie privirea. Mă ridic. Dar…! O bucurie de doisprezece ori mai mare decât îmi pot permite mădularele mă inunda. Îl văd! Rabi, opreşte! Fug eu spre Tine! Ce minunat! Nu-mi vine să cred! Dar vreau să cred! Nu e o iluzie: e El!
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Părintele Îndurărilor, Tatăl nostru! Să fie slăvit în veci numele lui!
El ne-a eliberat din întunericul temniţei şi ne-a readus la lumina iubirii sale. Îţi mulţumesc Doamne!
Bucuria învierii Tale mi-a schimbat viaţa. Tu eşti mâna mea, sprijinul de care aveam nevoie. Îţi mulţumesc, Doamne!
Îţi mulţumesc pentru că m-ai creat şi îţi mulţumesc pentru că m-ai sprijinit. Îţi mulţumesc pentru că m-ai răscumpărat şi îţi mulţumesc pentru că mi-ai sprijinit paşii. Îţi mulţumesc pentru că eşti Învăţătorul meu şi îţi mulţumesc pentru că sunt ucenicul Tău.
Doamne, îţi mulţumesc!
preluat de pe situl www.PacesiBine.tk.
Topic: Meditaţii | Comments Off on A treia zi va învia!
Vin Floriile..
de Nicolae Nicoară-Horia | 9 Aprilie 2009
Iarăşi m-a trezit un Vers azi-noapte,
Mă ruga fierbinte să îl scriu,
Mirosea în el a mere coapte,
Ori a Veşnicie, nu mai ştiu…
Avea-n ochi atâta Rugăciune
Ce nu-ncape, Doamne, în privire
Şi mi-e teamă că nu îl pot spune
Aşa întreg până la săvârşire!
„Vin acum Floriile, nu simţi?!”
Jur-împrejur erau dureri de floare,
Cele de muguri au trecut cuminţi
Şi numai rodul amânat mă doare…
Vin Floriile! Duminica-i aproape,
Îmi vărui pomii Gândului şi plâng,
Ce-i bucuria asta de sub pleoape?
Vreau, Doamne, în Poeme să mi-o strâng…
Iarăşi m-a trezit un Vers azi-noapte
Şi mă roagă, încă, să îl scriu,
Mirosea în el a mere coapte,
Ori a Veşnicie, nu mai ştiu…
07/08 Aprilie 2009.
Topic: Poezii | Comments Off on Vin Floriile..
« AnteriorulUrmătorul »
