DĂ-NE NOUĂ, MAICĂ
de Arionda Adamescu | 1 Iulie 2009
Măicuţă bun, dă-ne harul
Prin Învierea lui Hristos
Curajul de-a trăi frumos
Şi a-nţelege ce-i Calvarul.
Ce-i Crucea pentru Fiul tău
Şi cum să-L preamărim mereu,
Pe-acela care ne-a iubit
Atât de mult că s-a jertfit.
S-a dus la moarte pentru noi
S ne scutească de nevoi.
Şi-acelora ce s-au smerit
El raiul le-a făgăduit.
O, Doamne, cum să-ţi mulţumim
Când nici nu ştim să Te iubim
În viaţă pentru jertfa grea
Căci ai luat asupra Ta
Pedeapsa noastră-a tuturor
Şi îi învii pe-acei ce mor;
Dar fi-vom toţi de-a pururi vii
Ai Maicii Tale buni copii.
Topic: Poezii | Comments Off on DĂ-NE NOUĂ, MAICĂ
Biserica din Deal…
de Horaţiu Nacu | 30 Iunie 2009
Deşi locuiesc în judeţul Bistriţa-Năsăud, şi chiar lucrez în acest judeţ, nu am ştiu de existenţa unor “monumente istorice” din această zonă. După începerea colaborării cu situl www.BISERICI.org, am început să îmi dau seama de potenţialul turistic al judeţului, mai bine zis al întregii zone transilvănene. Biserici, muzee, muzee săteşti, etc. sunt o parte din locurile pe care le-am vizitat în ultimii 2 ani de când sunt colaborator al acestui sit.
Bisericile evanghelice (lutherane) din Transilvania sunt sau pot fii pentru noi un real potenţial turistic. Se pot amintii aici bisericile evanghelice din localităţile: Bistriţa – biserica despre care s-a scris foarte mult în urma incendiului de care cred că aţi auzit, Herina – un adevărat simbol, Teaca – speram să se continue renovarea, Viile Tecii – din această biserică a mai rămas doar turnul, Dipşa – cu zidul ei de aparare împotriva inundaţiilor, Jelna – turnul cu clopot încă funcţional dar şi ruinele bisericii, Crainimat – devenită biserică ortodoxă, Posmuş, Logig, Lechinţa – cu fortificaţiile ei, Albeştii Bistriţei, şi multe alte asemenea biserici din care astăzi doar puţine mai sunt folosite.
  |
  |
  |
  |
De asemenea o multitudine de bisericuţe sau biserici din lemn, la Budurleni, Sărata, Bistriţa, şi alte multe asemenea biserici, majoritatera transformate în muzee, doar câteva mai sunt folosite în cadrul bisericesc.
  |
  |
O serie de muzee săteşti s-au amenajat în această zonă, de către localnici, de profesori devotaţi, cu sau fara sprijinul autoritatilor locale, muzee care adăpostesc multe de obiecte foarte vechi şi valoroase, dar care sunt vizitate rar spre foarte rar, deoarece nu se ştie de existenta lor ele ne fiind incluse în circuitele turistice standard. Asemenea muzee se pot întâlnii la Archiud, Ocniţa, precum şi în alte multe localitaţi ale judeţului.
Să nu uitam că în judeţul nostru s-au născut sau au activat o serie de scriitori şi poeţi ale căror case memoriale sunt amenajate, reamenajate şi deschise publicului larg.
Impulsul pentru acest articol l-am primit în momentul în care, am vizitat Muzeul Judeţean din Bistriţa din cauza unei bisericuţe de lemn pe care am zarit-o prin porţile larg deschise ale muzeului. Am descoperit aici o serie de oameni implicaţi şi binevoitori, de la care am primit o serie de informaţii utile.
Biserica de lemn – “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”
Este situata în localitatea Bistriţa, în curtea Muzeului Judeţean Bistriţa-Năsăud.
Construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea la Căşei, judeţul Cluj, biserica a fost vândută un secol mai târziu parohiei din Chiueşti care la rândul ei, în anul 1894 a dăruit-o credincioşilor din Leurda.
Monument istoric de dimensiuni modeste, cu un bogat decor sculptat, biserica de la Leurda se înscrie în rândul bisericilor de lemn cu elemente caracteristice – pronaos, naos, altar, cu turnul clopotniţei aşezat deasupra pronaosului, cu altar octogonal , cu panouri de tamplarie între altar şi naos, si între naos şi pronaos. Tipul de construcţie al bisericii este caracteristic secolului al XVIII-lea. Porţile împărăteşti ale iconostasului se păstrează astăzi la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj Napoca şi datează de la sfârşitul aceluiaşi secol.
Fundaţia este realizată din piatră de râu, iar pereţii sunt construiţi din bârne de stejar încheiate în a-a numita ,,coadă de rândunică”. Pentru construirea bolţilor altarului, a naosului şi a tavanului pronaosului s-au folosit blăni (scândură grasă) de brad.
În interior, biserica a fost pictată în secolul al XIX-lea de zugravii de la Nicula. Datorită stadiului avansat de degradare din pictura originală se păstrează foarte puţin şi aceasta doar pe suprafeţe mici. Atât relieful cât şi clima au contribuind la deteriorarea bisericii, şi astfel au impiedicat menţinerea acesteia într-o stare bună.
În ceea ce priveşte pictura au fost identificate scene precum cei 12 Apostoli care-l incadrează pe Isus, scena Păcatului originar, Maica Domnului, Scena Judecăţii de Apoi, scena Sfintei Treimi şi Punerea pe Cruce,… Sculptura din interiorului bisericii este reprezentată de motivul funiei răsucite, un element mult întrebuinţat în arhitectura bisericilor româneşti. Nu lipseşte nici motivul soarelui, un alt motiv de străveche tradiţie românească.
Ajunsă într-o stare deplorabilă, biserica de la Leurda a fost abandonată în anul 1926. În anul 1997 s-a hotărât mutarea şi restaurarea ei la Bistriţa, iar din octombrie 1998 se afla în curtea Muzeului Judeţean Bistriţa-Năsăud. Alături de bisericuţă, în curtea aceluiaşi muzeu judeţean se mai află o frumoasă căsuţă de lemn, ce poate fi vizitată.
Programul de vizitare al muzeului este:
vara de la ora 10.00 la ora 18.00, luni – închis;
iarna de la ora 9.00 la ora 17.00 , luni – închis.
   |
Mulţumesc pe această cale conducerii Muzeului Judeţean Bistriţa-Năsăud pentru acceptul de a ne furniza informaţiile necesare realizării acestui articol.
Topic: Descrieri | Comments Off on Biserica din Deal…
SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL
de Olimpia Sava | 29 Iunie 2009
SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL 29 IUNIE
Despre Petru-am amintit
Şi atunci când am vorbit
De aposolul Andrei,
C-a fost unul dintre cei
Cărora li s-a vestit
Că Mesia a sosit.
De Andrei a fost chemat,
După ce el a aflat
Că Mesia e Iisus.
Încă multe i s-au spus,
Devenind un credincios
Slujitor al lui Hristos.
Ucenicul cel fidel
A trăit pe lângă El.
Cu Iisus a suferit
Când a fost El răstignit,
Iar apoi s-a bucurat
Când acesta a-nviat.
Cum trăise-n sărăcie,
Petru nu putea să fie
Nicidecum un om şcolit.
Ca pescar el a trăit.
Pavel însă a-nvăţat,
Deci era om educat.
Dar alt nume el avea.
Saul ştim că se numea.
Cum trăia-ntre farisei,
A gândit la fel ca ei
Şi mult suflet el punea,
Pe creştini de-i prigonea.
Astfel Saul s-a aflat
Printre cei care au dat
Grea pedeapsă lui Iisus.
A avut cuvânt de spus
Când Ştefan a fost ucis.
Cu mult zel, chiar a decis
În Damasc el să se ducă,
Înapoi să îi aducă
Pe creştinii speriaţi,
Ce erau refugiaţi,
Ca apoi să-i pedepsească,
Dar avea să se ivească
O-ntâmplare minunată,
Ce-a schimbat viaţa lui toată:
I s-a arătat Hristos,
Ce, măreţ şi luminos,
L-a-ntrebat cu ce-a greşit
De atât l-a urgisit.
Saul a ales acum
Să pornească pe alt drum
Şi aşa a devenit
Un apostol mult iubit
Fiului lui Dumnezeu
Şi Îl va sluji mereu.
Câte zile-a mai trăit,
Pavel, Saul s-a numit.
El în lume a pornit
Şi a propovăduit
Evanghelia, prin care
Aducea la-ncreştinare
Alte noi şi noi popoare.
Multe semne de-ntrebare
Au găsit răspunsuri bune,
Toţi creştinii să se-adune
Pe drum drept, fără cărări,
Să nu fie dezbinări.
Petru predica-n alt fel
Şi s-a cam certat cu el,
Dar apoi au convenit
Calea dreaptă de-au găsit.
Cât a propovăduit,
Sfântul Pavel a primit
Darul de-a face minuni
Pentru credincioşii buni.
Tot aşa s-a întâmplat
Şi cu Petru. Ei au dat
Un exemplu de credinţă
În Iisus şi pocăinţă.
Amândoi au fost vânaţi,
Deseori întemniţaţi,
Dar primit-au ajutor
De la Dumnezeul lor.
Totuşi, ei au fost ucişi,
După ce au fost închişi,
De-mpăratul piroman
Al Imperiului Roman.
Nero a incendiat
Roma şi i-a acuzat
Pe creştini, spre a putea
Să-i ucidă cum dorea.
Sfântul Petru a murit
Pe o cruce răstignit,
Ca şi Domnul său, Iisus,
Cu picioarele în sus,
Ca şi fratele Andrei.
Pentru sfântul Pavel, cei
Care tare îl urau
Altă moarte pregăteau.
El a fost decapitat.
Moartea lor s-a întâmplat
Pe un munte, Vatican,
În aceeaşi zi şi an.
Împreună sunt serbaţi
Şi-n icoane sunt pictaţi
Astfel, că ei par să fie
Paznici la Împărăţie.
Sfântul Petru ştim că are
Cheile de la intrare.
Au rămas multe scrisori
De la cei doi slujitori
Ai bisericii creştine.
Noul Testament conţine,
Din scrisori, o bună parte.
Ele fost-au adresate
Neamurilor botezate,
Semn că nu au fost uitate
De niciunul dintre ei.
Fie că erau evrei
Sau păgâni, aste scrisori
Explicau adeseori
Întrebări ce se iveau,
Celor ce se-ncreştineau,
Transmiţând cu mult folos
Dragostea pentru Hristos.
Topic: Poezii | 1 Comentariu »
BUN GĂSIT LA „SLOVA COPIILOR!”
de Cezarina Adamescu | 28 Iunie 2009
Revistă de vacanţă – Supliment al publicaţiei: SLOVA CREŞTINĂ
www.copii-crestini.ro
În Iubirea Lui nesfârşită, Dumnezeu nu cunoaşte odihnă. Nici momente de oboseală, nici plictis, nici clipe de lâncezeală. Dragostea Lui este mereu aceeaşi pentru toate creaturile sale. Dar, mai presus de toate pentru OM. Dumnezeu a ales, dintre toate creaturile, Omul – după chipul şi asemănarea Sa, pentru a-L reprezenta pe pământ, a-i face cunoscut Planul de mântuire, a-i răspândi mesajul de Pace şi Bucurie precum şi venirea Împărăţiei lui Dumnezeu.
De aceea şi oamenii, nu trebuie să obosească ori să-şi îngăduie perioade de răgaz în dragostea lor pentru Dumnezeu.
„Şi mult trebuie iubită Iubirea Aceluia care ne-a iubit” – spunea Sfântul Francisc, care, dedicat cu totul sublimului Răstignit, le arăta frăţiorilor din ordinul său, că „Iubirea nu este de ajuns iubită” (Amare non amatur). De aceea, chiar şi în clipa morţii, le-a spus aceste cuvinte testamentare: „Să începem să facem şi noi câte ceva, căci până acum nu am făcut aproape nimic”.
Cum este posibil ca un om, dedicat lui Dumnezeu în întregime, să considere că nu a făcut „mai nimic” şi că ar fi putut face mult mai mult?
„Limpede nu poţi vedea decât cu sufletul” – spunea Antoine de Saint Exupery în povestea „Micul Prinţ”. Şi, cine ar putea vedea mai limpede cu sufletul decât UN SUFLET DE COPIL?
Suntem în vacanţă!!! În vacanţă oare trebuie să-L neglijăm pe Dumnezeu? Să ne rugăm mai puţin? Să uităm că trebuie să-l iubim şi să-l ajutăm pe aproapele ca pe noi înşine? Să nu respectăm Poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii?
Desigur, nu. Fiindcă Dragostea pentru Dumnezeu este mai presus de orice Programă analitică, plan de lecţii, activităţi extra-curriculare, mai presus de catalog, de note şi, în chip deosebit, mai presus de Absenţă. Dragoste permanentă, de când copilul deschide ochişorii dimineaţa şi până la rugăciunea de noapte care cheamă îngerii la pătuc, să-i vegheze somnul.
Ce putem face în acest răstimp, când nu trebuie să mai mergem la ore, la alte activităţi, când ziua e luuuungă şi e timp destul pentru toate: pentru joacă, pentru plimbare, pentru scăldat, pentru cinema, pentru jocuri electronice, pentru calculator, astfel ca Dumnezeu să nu se simtă neglijat şi să nu ne îndepărtăm de el nici o clipă?
Iată: Întreaga zi poate fi închinată LUI, să ne consacrăm Iubirii Sale fără limite pentru Om, să nu uităm nici o clipă că fără Dumnezeu, n-ar exista nici şcoală, nici vacanţă, nici profesori, nici diriginţi, nici olimpiade şi nici o activitate umană.
Publicaţiile: „Slova Creştină” – revistă de creaţie, atitudine şi cultură, şi „Glas comun” – revistă cultural-creştină, – prin redactorii ei şi în special prin redactorul şef, Părintele Radu Botiş din Maramureş, s-au gândit că voi, copiii din întreaga ţară şi chiar, virtual, din întreaga lume, vă puteţi manifesta în chip fericit părerile, gândurile, creaţiile, ideile de orice fel, legate de orice subiect pe care-l doriţi, vă puteţi crea legături trainice de prietenie, în care schimbul de opinii este mijlocul cel mai eficient de a vă cunoaşte. De aceea, a creat, o sub pagină anume pentru voi, intitulată sugestiv: „Slova Copiilor”.
Această revistă este ca o pâine rotundă din care vă puteţi înfrupta pe săturate şi să rămână totuşi întreagă şi caldă pentru toţi cei ce se vor simţi flămânzi şi însetaţi de frumos, de adevăr, de Lumină, de cântec, de poezie, de culoare, de armonie şi înţelegere frăţească.
Posibilităţile de manifestare a talentelor voastre sunt multiple: voi puteţi trimite pe adresa redacţiei scrisori, sugestii, propuneri, creaţii, desene, icoane realizate de voi, mici filmuleţe care v-au plăcut şi aţi dori ca şi ceilalţi copii să le vadă. De asemenea, puteţi să împărtăşiţi din experienţa voastră de MICI CREŞTINI, aspecte din parohia la care sunteţi arondaţi, de la lecţiile de religie, pilde şi învăţăminte, întâmplări trăite de voi care v-au impresionat, ori pe care le-aţi auzit de la părinţi sau cunoştinţe.
Este ca un fluviu imens care adună apele de peste tot, devenit mai puternic şi mai năvalnic, până se va revărsa în Oceanul de Iubire al lui Dumnezeu.
Iisus Hristos este călăuza cea mai sigură. Sfânta Scriptură este, de asemenea, Cartea din care, oricât ai citi, tot mai descoperi lucruri nebănuite.
Vieţile Sfinţilor, de asemenea, oferă pilde vii de viaţă creştină.
De asemenea, revista poate fi un forum de învăţătură, în care puteţi clarifica diferite aspecte pe care nu le-aţi înţeles din Biblie sau din manualul de Religie.
Puteţi afla despre Drepturile copilului, între care, Dreptul la exercitarea cultului religios este unul primordial.
Despre datinile şi obiceiurile din satul sau oraşul vostru, din zilele de sărbătoare ori, legate de anotimpuri, puteţi să vă exprimaţi părerea şi să le împărtăşiţi.
Dacă ştiţi poezii sau cântece religioase, nu întârziaţi să le trimiteţi pentru ca, tot mai mulţi copii să le înveţe.
Revista va iniţia periodic, Concursuri de creaţie pe teme religioase, desen, icoane, poezie, povestire, compunere, concursuri care vor fi stimulate cu premii în cărţi, dulciuri, mici obiecte de cult, iconiţe şi cruciuliţe, sau publicaţii religioase.
Olimpiada creştină – pe Internet – poate să vă ofere cadrul în care să vă manifestaţi talentele şi cunoştinţele acumulate.
Şi voi puteţi fi MICI TEOLOGI, care să-i înveţe pe ceilalţi din ceea ce aţi aflat la şcoală sau în familie. Se poate spune, astfel că veţi fi Misionari ai Cuvântului lui Dumnezeu.
Ne putem înfrupta împreună din Înţelepciunea sfinţilor, din vieţile şi pildele lor, lăsate peste veacuri, urmaşilor. Aceste mărgăritare duhovniceşti vor fi, periodic, inserate în paginile revistei voastre.
Multe, multe minunăţii puteţi afla şi participa chiar la înfăptuirea lor, prin intermediul paginii care s-a creat ASTĂZI pentru voi.
Dar, cel mai important lucru pe care îl puteţi descoperi, este CHIPUL LUI DUMNEZEU, în sufletul vostru. Poate vă veţi mira la început, dar, nu-i nimic, cu trecerea timpului, veţi putea singuri să aflaţi florile rare numite: Adevăr, Frumos şi Bine. Şi, mai presus de toate, Lumina Lumii, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, care a iubit atât de mult copiii, încât le spunea apostolilor săi: „Atunci I-au adus nişte copilaşi ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să se roage. Dar ucenicii îl certau. Dar Iisus a zis: Lăsaţi copilaşii să vin la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia Cerurilor este a celor ca ei. Şi după ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.” (Mt.19,13-15).
De asemenea, când ucenicii l-au întrebat: „Cine este cel mai mare în Împărăţia cerurilor?”, Iisus Hristos „a chemat la el un copilaş, l-a pus în mijlocul lor şi a zis: Adevărat vă spun că dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu veţi deveni ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
De aceea, oricine se va umili ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.” (Mt. 18, 2-5).
Să ne amintim că Iisus Hristos a vindecat pe un copil îndrăcit, că a înviat-o pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Naim şi că, de câte ori mergea prin sate şi prin oraşe, el primea copiii, îi lua în braţe, îi mângâia, le vorbea în pilde şi parabole, îi învăţa Cuvântul lui Dumnezeu. Ce dovadă mai mare de iubire decât aceasta?
Putem să ne arătăm astfel, dragostea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu, care pentru noi şi-a dat pe Fiul Său Unul Născut, ca să ne mântuiască de păcate.
Nu este nevoie de ceva peste puterile noastre. Trebuie doar să luăm aminte la această dragoste şi grijă prevenitoare a lui Iisus faţă de copii. Şi atunci, noi vom fi cei care, vom încerca să-i întoarcem dragostea, după puterile fiecăruia.
Suntem încredinţaţi că, prin paginile acestei reviste, care va avea şi o rubrică de Scrisori de la voi, vom putea să-i arătăm lui Dumnezeu dragostea şi recunoştinţa noastră pentru toate darurile primite de la El şi, în chip deosebit, pentru Darul Vieţii.
Redacţia revistei „Slova Creştină”, urează noii pagini pentru copii, Bun venit, vânt bun din pupa şi cât mai mulţi cititori corespondenţi şi chiar creatori, spre bucuria lui Dumnezeu şi a noastră, deopotrivă.
18 iunie 2009
Topic: Diverse | Comments Off on BUN GĂSIT LA „SLOVA COPIILOR!”
« AnteriorulUrmătorul »
