PROVINCIAL…
de Nicolae Nicoară-Horia | 16 Octombrie 2009
Scumpul meu, înveşnicit Ardeal,
Altarul sfânt din orice rugăciune,
Mi s-a spus că sunt provincial
De nu-s la Bucureşti, în Uniune…
Da, e-adevărat, nu am carnet,
Au vrut odată fraţii să mi-l facă,
Dar m-au notat acolo ca poet
Prea de origine romano-dacă!
În tot ce scriu se-aud adesea şoapte
Din Munţii mei de-Acasă şi din Ţară,
Că versurile despicate-n şapte,
Au sorgintea uneori amară…
Că nu e bine încă, nu e bine
Şi prea înneguraţi îmi sunt Carpaţii,
Eu m-am înscris de-a pururea în tine
Şi nu în alte găşti şi-organizaţii…
Să spună ei, eliţii, tot ce vor,
Demult de predicatul lor nu-mi pasă,
M-au pironit părinţii mei cu dor
Pe crucea limbii din strămoşi rămasă…
De port sub tâmple numele de Moţ
Din Munţii Apuseni eu n-o să plec-
Acolo, printre fluiere şi roţi
Şi azi Copilăria mi-o petrec…
Invidia ca viermele îi roade,
Mi s-a spus că sunt provincial,
Simt acum un Duh care mă arde-
Scumpul meu, dumnezeiesc Ardeal!
19/20 iunie 2009.
Topic: Poezii | Comments Off on PROVINCIAL…
SĂRBĂTOAREA VINULUI
de Elena Trifan | 15 Octombrie 2009
Valea Călugărească, judeţul Prahova, localitatea renumitelor podgorii de Dealul Mare, în zilele de 25-26-27 septembrie 2009 organizează cea de-a VIII-a ediţie a Sărbătorii vinului.
Sărbătoarea se desfăşoară în Parcul din faţa Primăriei într-o ambianţă care îmbină frumuseţea ultimelor flori de vară cu a celor de toamnă cultivate cu mult gust: regina nopţii, moţul curcanului, crăiţe, tufănele viu şi divers colorate, cu vitalitatea cişmelei a cărei apă înviorează şi purifică atmosfera, pâlcuri răzleţe de brazi, arbuşti de toamnă cu fructe bogate, de un auriu roşcat, strălucitor, şi podgoriile învecinate în care struguri brumării îşi aşteaptă nerăbdători culegătorii.
Într-o atmosferă blândă, învăluită în lumina aurie a soarelui de toamnă, ce aminteşte de Hanul Ancuţei asistăm la o sărbătoare a belşugului viticol, pomicol, apicol, floricol, culinar şi muzical.
Pe tarabale împodobite simbolic cu trestie, ştiuleţi de porumb, dovlecei, ciorchini de struguri, ştergare tradiţionale, producători particulari şi firme de profil: SC Rovit, Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească oferă din abundenţă struguri, must, o diversitate de sortimente de vin: Fetească Albă, Fetească Neagră, Sauvignon Blanc, Riesling, Cabernet Sauvignon, Roze de Rovit, Merlot, Aligate, ţuică de prune, mere, tescovină, pălincă şi chiar coniac preparat în laboratoarele proprii. La fel de atrăgătoare şi apetisante sunt şi merele de diverse forme şi culori, din soiurile: Jonagold, Florina, Golden Delicious, Idared, Granny Smith, Generos, expuse de cultivatorii de pomi frunctiferi din Asociaţia Pomicultorilor Fructicom – Cricov, judeţul Prahova.
Dar cum este toamnă şi vinul nu merge niciodată singur, crescătorii de animale din judeţul Prahova şi din judeţele învecinate: Întorsura Buzăului, Braşov, Bran, Moeciu, Săcele, Făgăraş au adus din abundenţă pastramă de oaie, caş, brânză de burduf şi în coajă de brad, urdă, frigărui, mici, cârnaţi.
Maestrul Roşu Marius, din localitatea Magula, judeţul Prahova, pregăteşte pastrama chiar sub ochii noştri şi cu multă bunăvoinţă ne dezvăluie secretul: berbecuţul de aproximativ 20 de kilograme este dezosat, carnea este crestată şi după ce i se dă sare este ţinută aproximativ 3-4 zile în suc propriu, după care este presărată cu cimbru, boia de ardei, usturoi şi alte mirodenii în funcţie de gustul consumatorilor şi se mai ţine încă 3-4 zile la fezandat. Încă de la intrarea în acest mic paradis culinar, un alt comerciant îmbie vizitatorii cu un berbecuţ pregătit haiduceşte la proţap.
Fantezia comercianţilor ne oferă o mare surpriză, un berbecuţ crud, împodobit cu clop şi frigărui. Produsele culinare sunt pentru toate gusturile şi astfel cei interesaţi pot găsi şi şaorma şi chebab.
Nu lipsesc nici produsele de patiserie şi dulciurile de la cele tradiţionale la cele moderne: covrigi, gogoşi, turtă dulce, clătite, kurtoş, floricele de porumb, fursecuri, croissant.
Şi cum este un târg al produselor alese, crescătorii de păsări se mândresc cu nişte exemplare rare de prepeliţe şi ouăle acestora.
Florile câmpului sunt şi ele valorificate de către crescătorii de albine care vând mierea expusă în borcane, dar şi în oale de lut frumos meşteşugite.
Atracţia este sporită de ramele cu faguri pe care mişună albinele.
Plăcerea culinară este completată de cea estetică oferită de ghivece cu flori ornamentale aduse spre vânzare.
Şi cum Sărbătoarea vinului nu este numai a judeţului Prahova, ci a ţării întregi, vizitatorii pot admira şi cumpăra şi frumoasele blănuri ale comercianţilor din judeţul Dâmboviţa, cât şi o varietate de produse de artizanat aduse de meşteşugari din localitatea Korund, judeţul Harghita: ceramică, vase de lut, clopuri, săbii de lemn etc.
Voia bună creată de atmosfera de sărbătoare, de vinul băut cu măsură este sporită de muzica uşoară şi populară interpretată de bătrânii lăutari, care ca la nunţile de altădată, cântă cu patos printre mese, de formaţiile de elevi ale şcolilor din localitate şi din împrejurimi, de formaţiuni de artişti amatori şi profesionişti din judeţele Prahova şi Buzău: Mugurelul, Strugurelul, Dealuri cepturene, Periniţa, Nemuritorii, Crăiţele, cât şi de numeroşi interpreţi.
Desfăşurându-se într-o zonă cu un puternic potenţial turistic şi economic, aflată în plină modernizare, sărbătoarea a inclus în programul său şi un simpozion cu tema “Maratonul Drumul vinului” şi pentru a promova calitatea adevărată a decernat premii producătorilor de vinuri.
După trei zile de muzică, dans şi delicii culinare, toţi cei adunaţi aici s-au delectat cu un fascinant joc de artificii.
Sărbătoarea vinului, o sărbătoare a bunului-gust, a omeniei, a dorinţei omului de valorificare a rezultatelor propriei munci, dar şi de petrecere şi voie bună, sperăm să se desfăşoare an de an şi să devină una din tradiţiile emblematice ale acestui judeţ şi ale poporului român.
   |
  
|
   |
   |
   |
Topic: Reportaje | Comments Off on SĂRBĂTOAREA VINULUI
Cuvioasei Maicii noastre Parascheva
de Dan Gheorghe Somnea | 14 Octombrie 2009
O, Maică Parascheva, cea mult folositoare,
Tu eşti şi porumbiţa mereu sfătuitoare.
Ce fire slăbănoagă fost-ai pe acest pământ!
Lovită de secure, plecat-ai în mormânt!
O, Maică Parascheva, tu suflet îngeresc!
Adus-ai alinare la cei ce te-ndrăgesc.
Fii, tu, binevenită la DOMNUL Pantocrator!
Erai chemată acolo, de Maică şi CREATOR.
În Tracia te-ai născut, în acest colţ de lume,
Tu ai deprins asceza, ai dus-o, vai de lume!
Ai dat tot de pe tine ! Dorit-ai viaţa «strâmtă».
De fapt Hristos ştia, că tu vei fi o sfântă.
Ai fost şi la Vlaherne, la acel mic lăcaş,
Ai împartit avere la omul nevoiaş!
Ţi-ai pregătit şi drumul acolo sus în ceruri,
O, Maică Paraschevă, noi te iubim de-a pururi!
Sfintele tale moaşte, acolo, mult au stat,
Aveau a tale moaşte, aer înmiresmat!
În Epivatul antic, unde- ai venit pe lume,
Puteri vindecătoare salvat-au multă lume.
Sfintele tale moaşte, plimbate-au fost destul,
La Târnovo, la Belgrad, apoi la Istambul.
De aici, Vasile Lupu, la Iaşi, le va aduce,
În urbea culturală, cetatea noastră dulce!
Bibliografie
1. Acatistul Maicii Parascheva din orice carte de rugăciuni mai completă.
2. E., Preda, Dicţionar al sfinţilor ortodocşi, ed. Lucman, Bucureşti, 2000.
Topic: Poezii | Comments Off on Cuvioasei Maicii noastre Parascheva
“Lume de popor cu stea în cer”
de Ioana Stuparu | 13 Octombrie 2009
Cronică la cartea:
MEMORIA CA UN CONCERT BAROC
Vol. II. “Ofrandă aproape fără grai”
Editura Carpathia Press, 2004,
Autor ARTUR SILVESTRI
Cartea “Ofrandă aproape fără grai” a fost scrisă cu pana sufletului şi se cade a fi citită cu ochii sufletului.
Imi doresc să pot reda în cuvinte, aşa cum se cuvine, ceea ce, pe plan spiritual, înseamnă pentru mine această carte. Şi mă refer strict la faptul că nu orice gând sau orice simţământ se pot descrie în cuvinte.
Pe măsură ce înaintam în miezul acestei cărţi, creştea în mine regretul, pe de o parte pentru neaşteptata plecare în veşnicie a celui ce a scris-o, Artur Silvestri – cărturarul, istoricul, iar pe de altă parte regretul că din cauza timidităţii cu care m-am născut, nu am dat curs la timp îndemnurilor inimii, spre a afla răspunsuri la unele dintre întrebările de taină ce-mi sălăşluiesc în suflet şi ard ca focul. Mi se ivise ocazia să cunosc, deşi nu personal, omul potrivit, eruditul Artur Silvestri, căruia Î.P.S. Antonie Plămădeală i se adresa în scris: “… pe câte portative ale spiritului vă încercaţi gândurile şi cuvintele, fiind dintre cei cu posibilităţi de a cuprinde uşor mai multe octave”.
Cartea “Ofrandă aproape fără grai” este doar o părticică din “misiunea” avută de autor în timpul şederii pe Pământ. Adică de a aşeza la loc de cinste, spre “pomenire”, de a “bine-cuvânta” numele unor Oameni ce cu Faptele lor au contribuit la clădirea istoriei Neamului Românesc “lume de popor cu stea în cer şi acoperit, prin văluri apărătoare, de nenumăraţi îngeri păzitori” (pag. 9).
Astfel, vom “pomeni” doar câteva dintre numeroasele nume “bine-cuvântate” de autor:
“Episcopul Pimen, vicarul Mitropoliei Moldovei de-atunci. La vremea aceea, se dusese vestea despre “Prea Sfinţitul de la Iaşi” care străbătuse Ţara Moldovei cu o lipsă de osteneală uimitoare, ştiind despre toate, îngrijindu-se de toate, ca un gospodar despre care omenetul ce întrebai nu ştia ce să mai zică spre a-l lăuda…”. “Prea Sfinţitul de la Iaşi, era un fel de Gospodar al Moldovei, păzind rânduiala, gospodăria şi viaţa zilnică a sufletelor ce păstorea”. (pag. 11).
“Episcopul Gherasim “Putneanul”, de la Putna, aşadar, de-acolo unde doarme, păzindu-ne veşnic, Ştefan, stăpânul celor văzute”. “Unul dintre ei, Eftimie, vine chiar de pe Ceahlău, din necunoscutul loc tainic al Sfintei Mavra…” (pag.10).
“Despre Episcopul Eftimie Luca al Romanului am auzit vorbindu-se demult dar abia pe la jumătatea anilor ’80 mi-am dat seama ce model reprezenta…”. Episcopul Eftimie Luca rămăsese “Stareţ” prin conformaţie, adică “Ăl Bătrân”, meşterul, Înţeleptul”. “Prea Sfinţitul a făcut ce trebuia făcut fără a se aşeza cu gândul la deşertăciunea măririlor şi a faptei cu socoteală şi cu calcul îngust. O vedem în necontenita Stăreţie exemplară de la Bistriţa de Neamţ, de la “Sfântul Ioan cel Nou” (pag 13).
Autorul Artur Silvestri, pe lângă nume de Oameni Mari ce au păstorit ţara: Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu şi alţii, “pomeneşte” şi “bine-cuvintează” în cartea “Ofrandă aproape fără grai”, Fapte, Locuri şi Semne, precum: Troiţe, Lăcaşuri Sfinte printre care Mănăstirile Bistriţa de Neamţ, Putna, Sâmbăta de Sus, Râşca, Jitianu, Ciolanu şi altele.
Harul de povestitor îl însoţeşte pe scriitorul Artur Silvestri la fiece frază, frumuseţea tablourilor create din cuvinte tentându-l pe cititor să recurgă la recitit. Iată cum descrie o parte din drumul străbătut către Mănăstirea Ciolanu:
“Era într-un miez de vară caniculară, pe la mijlocul anilor ’80, când venind din şesurile Nişcovului, apucarăm pe un drum ce urca repede şi şerpuitor către muntele Măgurii, atât de repede încât deodată se deschise, în spatele nostru, o privelişte de văi adânci ce parcă se aflau deja în altă lume, lumea de unde ieşeam. Totul devenea îndepărtat. Căci privind înainte, către muntele ce nu se mai termina, părea că, de fapt, ne îndreptasem către un altceva nefiresc, ce se desfăşura pe un cer imens unde drumul ar fi putut să se continue în invizibil. Nu prea târziu ne oprirăm, căci ajunsesem la Mănăstirea Ciolanu. Apoi, intrarăm înăuntru. Un înlăuntru ce cuprindea biserici, case ţărăneşti rânduite în panta iute scăzătoare, cruci de pomenire şi cişmele, chilii şi stăreţie, în alinieri de margini ce închideau uriaşa pajişte de ierburi de munte îngălbenite de o arşiţă nemiloasă. Şi, mai sus, casa episcopală unde în pridvor ne întâmpina Episcopul Epifanie de Buzău, ca un voievod al locului ce primeşte în ospeţie» (pag.36).
Scrierile lăsate moştenire de istoricul şi filozoful Artur Silvestri mă îndeamnă să cred că el a fost unul dintre cei meniţi a sta de veghe să nu se stingă Focul Sacru al Neamului. Foc din spuza căruia se afla şi înlăuntrul lui şi-l îndemna să caute fără preget Semne ale Timpului rămase în Locuri uitate sau mai puţin cunoscute ori mai greu de aflat, precum paginile îngălbenite de timp, păstrate în mare taină şi cu sfinţenie în bibilotecile Mănăstirilor.
« Suntem aproape contemporani cu un fel de Geneză, cu Rusaliile şi cu un alt fel de episoade, de Evanghelii, unde istoria gesturilor obişnuite însemnează, de fapt, o istorie secretă, ce întemeiază » (Pag.55).
Veşnică pomenire prietenului nostru drag Artur Silvestri şi sufletească mulţumire pentru cele lăsate în scris! Amin.
Topic: Recenzii | Comments Off on “Lume de popor cu stea în cer”
« AnteriorulUrmătorul »
