IOANA STUPARU – UN SPIRIT DESCHIS CARE-ŞI ÎMPARTE AVERILE ÎN RĂSPÂNTII
de Cezarina Adamescu | 4 Ianuarie 2010
Scriitoare de largă respiraţie, publicistă şi romancieră, dar şi autoare de proză scurtă, exeget literar şi poet, Ioana Stuparu continuă să ne uimească prin generozitatea şi delicateţea sufletului său neasemuit. Ea este scriitoarea care nu ar frânge trestia şi nu ar sulfa în mucul de lumânare, pentru a nu le pricinui vreo neplăcere, este persoana căreia îi repugnă disputa şi goana după merite, distincţii şi trofee. Ea scrie asiduu, tenace, smerit, dintr-o necesitate lăuntrică şi nu concepe scrisul decât ca pe o terapie freatică, menit să-l edifice pe om şi să-l îmbunătăţească.
De la scrierile ample, generoase, analitice cum au fost, romanul-trilogie Oameni de nisip şi scrierea profund spirituală Clipa de Lumină, Ioana Stuparu poate trece la proze de respiraţie scurtă, aşa cum sunt cele din Grădina care s-a suit la cer, ori la chintesenţializarea ideii în poeme şi sonete admirabile. Ea a ales acum calea exegezelor şi cronicilor literare, a portretelor şi a reportajelor omagiale, dintr-o generozitate firească, pentru că aşa-i dictează sufletul său genuin, să fie Lumină pentru toţi, nutrindu-se, totodată din Sfânta Lumină neînserată. Ea a ales acum un titlu cât se poate de sugestiv: “Cuvinte de mătase” – cronici literare, exegeze, portrete, omagii, pentru că vorbele Ioanei Stuparu, sunt toate precum mătasea sidefie a unui crin presat pe obrazul păsării poemului. Ea nu vociferează, nu-şi trâmbiţează ideile, nu se ceartă (exclus!!!) ci şopteşte tainic ceea ce are de spus. Şi şoapta ei este ca o mângâiere, ca un alint, ca un balsam pentru ceilalţi. Aşa îi dictează firea ei blândă, serafică, generoasă şi cât se poate de caldă.
Ioana Stuparu ştie să-şi construiască discursul epic în aşa fel încât, nimic nu lipseşte şi nimic nu e de prisos.
Ea merge la esenţe, punctează, ţinteşte, vede cu ochiul inimii, ceea ce e de văzut, aude cu urechea specială ceea ce e de auzit şi simte atingerea Duhului deasupra creştetului fiecărui autor în parte. Ioana Stuparu este o om ales de Dumnezeu ca să împrăştie în jur Lumina care face parte din sine. Ea percepe Lumina ca pe o Fiinţă scumpă. Ioana poate fi numită şi fiica Luminii totodată, depozitara ei, o simbioză absolut necesară vieţii.
Cu un axis moral ireproşabil, autoarea de faţă ne destăinuie gândurile sale şoptite, ori gânduri şoptite de cărţile pe care le consideră prietenii ei de nădejde, într-o lume care şi-a ales altfel de repere, în nici un caz cele spirituale. Ea luptă cu armele albe ale rugăciunii, îngăduinţei, toleranţei, înţelegerii, păcii, răbdării şi bunei-cuviinţe şi ne îndeamnă şi pe noi să descoperim Adevărul şi Frumosul în orice lucru ori fiinţă de pe pământ, făcute de Creatorul a toate.
Fără doar şi poate că, fără Dumnezeu, Ioana nu concepe nici măcar răsăritul unui fir de iarbă ori pâlpâirea de aripi a unui fluture. Toate de acolo încep şi se revarsă de unde au purces…
Înarmată cu arsenalele Iubirii de semeni, cu virtuţile cele mai înalte, ea comunică firesc confraţilor, din rodul trăirilor şi gândirii sale spiritualizate la maximum, fără a ne soma să o urmăm, ci doar îmbiindu-ne cu bunătăţile alese ale duhovniceştilor daruri primite de ea însăşi, la care doreşte să ne facă părtaşi.
Parcurgem alături de această femeie admirabilă, file de carte înscrise pe azurul privirii şi apoi, constatăm că ne-am molipsit de neprihana cu care ea priveşte lucrurile.
Ea ne poartă în Capitolul I al lucrării de faţă, intitulat sugestiv: Însemnări din şoaptele cărţilor, pe meleagul mirific al literaturii de bun gust şi de calitate, alături de autori precum cărturarul enciclopedist Artur Silvestri (Memoria ca un concert baroc; Modelul Omului Mare;) Melania Cuc, scriitoare şi publicistă, redactor la revista Agero, (Femeie în faţa lui Dumnezeu; Miercurea din cenuşă); cutreieră alături de Artur Silvestri în cartea subsemnatei (Acasă în Paradis;) ori alături de Nichita Stănescu – în volumul omagial al semnatarei acestor rânduri, 99 de anotimpuri fără Nichita, este prezentă împreună cu Traianus la miracolul poeziei Când s-au fost spus îngerii, culege impresii Dintr-un timp al regăsirii împreună cu Florica Gh. Ceapoiu, Printre crini şi albe turnuri, ale aceleiaşi autoare, culege Fagurii sălbatici împreună cu Marian Dumitru, dă o fugă până-n localitatea natală Mârşani de care nu s-a dezlipit sufleteşte nici o clipă, ca să citească Monografia, scrisă cu har şi pricepere de Dumitru Dan şi Ana Maria Rădescu, ne ia însoţitori de încredere ca să ne împărtăşim din Semnele vremii. Gânduri şoptite către Fratele Gavriil de la Ceahlău, de către cărturarul român din America – Alexandru Nemoianu, ne face martori la Moartea meduzei cu Radu F. Gurău, ne dezvăluie anumite Pergamente în poemele româno-albaneze ale lui Sorin Arbănaş şi ne arată Scaunul harului, descoperit de Titina Nica Ţene.
Volumul II, numit frumos Am cules petale albe din tainele condeierilor, este hărăzit de autoare acelor întâlniri de neuitat cu scriitorii şi poeţii, de la Biblioteca Metropolitană “Mihail Sadoveanu”, clipe de neşters din memoria Ioanei Stuparu.
Ea ne face cunoştinţă cu personalităţi de marcă ale culturii româneşti, oferindu-ne crâmpeie din acele seri de neuitat când s-a înfruptat din opera distinsei scriitoare şi traducătoare Paula Romanescu, când a gustat din picăturile de har ale lui Florentin Popescu, ale lui Ion Murgeanu, Marin Codreanu, Dumitru Bălăeţ, Nicolae Grigore Mărăşanu şi în final ne face spectatori ai unei memorabile Seri de Poezie în 15 decembrie 2008, înmiresmată de colindele şi cântecele sacre vestitoare ale Naşterii Sfinte.
Capitolul al III-lea, V-am fost alături trup şi suflet, foarte edificator prin titlul său, este ales de autoare pentru a ne prezenta lansările de carte care au avut loc la Biblioteca Metropolitană sau Librăria Mihail Sadoveanu: “Conspiraţii celeste” – de Victoria Milescu; cele ale Gabrielei Zăvălaş Anghel, cartea “Lumea lui Alex” – a Oanei Luiza Grosu; un portret artistic al Melaniei Cuc – scriitor şi pictor, o “Reflecţie asupra Romanului Minimalist al scriitorului Dimitrie Grama, “Însemnări despre scriitorul Doru Popovici, ale lui Eugen Cojocaru, şi în rest, însemnări şi impresii omagiale foarte profunde şi devotate, în chip deosebit despre Albumele memoriale “Frumuseţea lumii cunoscute” şi Mărturii tulburătoare; un Memorial Artur Silvestri – Cuvântul scris va dăinui, la Librăria Mihail Sadoveanu, Artur Silvestri la Târgul de Carte Gaudeamus, In memoriam – Mărturii tulburătoare – la Cenaclul Perpessicius; Concert – In memoriam Artur Silvestri, un reportaj memorial Rugă de pe Muntele Ceahlău pentru Artur Silvestri, precum şi memorialele Olimpiu Radu şi Dumitru Bălăeţ.
Bine alcătuită şi structurată tematic, cartea Ioanei Stuparu ne aduce în memorie personalităţi de excepţie, cărţi de excepţie, gânduri luminoase şi pline de har, ca şi persoana care le-a rânduit în aceste pagini.
Scrise cu bun simţ, cu dăruire totală, cu dragoste şi respect faţă de toţi semenii, dar în chip deosebit, faţă de cei care şi-au închinat viaţa scrisului, aceste însemnări îşi pot găsi locul în orice antologie şi dicţionar al personalităţilor culturale româneşti şi universale, graţie scriitoarei Ioana Stuparu.
CEZARINA ADAMESCU
12 decembrie 2009
Topic: Biografii | Comments Off on IOANA STUPARU – UN SPIRIT DESCHIS CARE-ŞI ÎMPARTE AVERILE ÎN RĂSPÂNTII
Ajută, Doamne
de Jianu Liviu-Florian | 3 Ianuarie 2010
Ajută, Doamne, nu doar un bolnav –
Cu ce este durerea-i mai presus
Decât a altuia? Și cât ai fi de brav
Celui mai mic din nervi, nu ești supus?
Cum poți să ceri mai mult, destin firav,
Când alții mor, în umbra ta, ascuns?
Cum doi duruți nu-mpart, cu gest gângav,
Aceiași bani de leac, neîndeajuns?
E fericirea unui om, durere
Și moarte, pentru semenul lui bun –
Bizarelor selecții se supun
Cele mai mari minuni de înviere –
Nefericit e Dumnezeu cel Bun…
11.11.2009
Topic: Poezii | Comments Off on Ajută, Doamne
SĂRBĂTORI FERICITE???
de Florin Gavrilă | 2 Ianuarie 2010
PACE VIN DIN BISERICA FILADELFIA DIN BUCUREŞTI A FRATELUI PE ATUNCI TRANDAFIR ŞANDRU ŞI ASTA E ÎNCERCAREA CARE A VENIT PESTE MINE SLĂVIT SA FIE DOMNUL ŞI PENTRU ASTA!!!
În seara zilei de 26 08 2008 ora 20.30 veneam prim centrul oraşului Frankfurt mergând spre casă. Când eram pe lângă Opera Veche am auzit strigăte-le disperate a unei femei. Am fugit repede acolo să văd ce se întâmplă. Afară era întuneric şi nu vedeam de departe, iar la mesele restaurantului italian erau încă oameni. Când am ajuns la locul faptei am văzut o scenă îngrozitoare: o
femeie de vreo 30 de ani era în genunchi, mâinile îi erau mânjite de sânge, şi pe jos era sânge şi o namilă de bărbat deasupra ei lovind-o neîncetat cu ceva (un cuţit) ca să tacă, ea ţipând şi tremurând de spaimă şi groaza agresorului “un negru din Somalia”, imediat am intrat între cei doi vrând să opresc măcelul şi să opresc ca fata să fie omorâtă. Acolo mai erau câţiva oameni care se uitau numai de la distanţă plus cei de la mesele restaurantului dar de frica cuţitului şi a criminalului se făceau că nu văd nimic.
M-am luptat cu animalul urmând să primesc eu următorul cuţit în partea dreaptă a inimi. Lupta a continuat vreo 15-20 de minute cu agresorul care era de o violenţă şi de o purere demonicp astfel eu având mai multe rupturi de oase unele şi astăzi nereparabiile ca de exemplu fractura mandibulara. Nimeni din bărbaţii de acolo nu a vrut să mă ajute… Eu la momentul aceela fiind şi fără asigurare medicală, lucru fatal pentru mine căci salvarea nu a vrut să mă transporte nici la spital, decât în schimbul sumei de 300 €, bani care nu îi aveam şi astfel am fost luat de către politiştii civili care mi-au mulţumit că l-am prins pe infractor, el fiind recidivist căutat şi m-au întins pe bancheta din spate, uimindu-se încontinu cum am putut lupta cu el şi faptul că am reuşit să îl ţin până la venitea lor… Lucru care mi-a adus apoi şi mai multe Diplome de curaj Civic din partea Primăriei şi a Poliţiei de Municipiu.
Criminalul m-a ameninţat încontinuu că mă va căuta şi că o să se răzbune, fiind forte indignat că m-am băgat, el fiind obişnuit să nu fie deranjat la “lucrul” său de nimeni, asta repetînd-o şi în sala de judecată de faţă cu toţi. Dimineaţa de tot am ajuns la spital de la poliţiie şi am avut mari Probleme că nu aveam asigurare medicală şi nimeni nu a vrut să se uite la mine. Avem dureri cumplite şi mai ales nu puteam să stau jos şi asta timp de mai multe săptămâni având pe lângă lovitura de cuţit alte 6 lovituri grave cu oase rupte.
În sfirşit după multe vorbe eu având şi o ameţeală continuă de cap din cauza pumniilor luaţi în cap, au văzut starea mea, cei de la Ordinul Maltez Caritas au intervenit plătind consultaţiile şi radiografiile de urgenţă. Apoi a intervenit o Organizaţie foarte cunoscută Weisse Ring, care a complicat situaţia, trimiţându-mă numai la doctori privaţi şi promiţând ca ei vor PLĂTI FACTURIILE! Weisse Ring este cea mai mare organizaţie de acest fel din Germania, finanţată de stat cu 13 milioane anual (ei făcând prima programare la primul doctor). LUCRU CARE NU S-A ÎNTÂMPLAT (plata facturilor) având 6 doctori specialişti în urma a 6 lovituri grave diferite, sumele fiind prea mari. Astfel că doctorii m-au dat în judecată. Până astăzi Weisse Ring limitându-se să îmi plătească chiria doar pe 3 luni pentru a nu ajunge în stradă iarna. Mai mult chiar, cu 40 de zile înaintea procesului am fost anuntat că în aceiaşi zi avocatul de la Weisse Ring are un alt proces privat care se plăteşte, eu neavând bani am rămas şi fără avocat, despre care de altfel mai târziu am aflat, din ziare, că e cunoscut ca fiind corupt şi cu alte interese diferite de cel de a ajuta. Având şi alte datorii acumulate pe parcurs (lumină, chirie, internet, abonamente etc..) şi împrumuturi la bancă, mâncând pe la prieteni şi la Caritas cu cerşetorii oraşului am pierdut şi locuinţa fiind nevoit să stau acum într-o mansardă cu mucegai şi găuri în pereţi prin care suflă vântul. În total datoriile au ajuns la suma de apoximativ 10.000 €, iar în plus am pierdut şi multe alte lucruri: serviciul, casa şi viaţa normală, ajungând pur şi simplu sp cerşesc… Autorităţile locale au creat mari probleme la vederea paşaportului românesc, iar autorităţiile române şi senatul României care cunoaşte din ianuarie 2008 cazul nu pot face încă nimic.
Am fost din spital în spital fiecare dându-mi numai medicamente fără nici o terapie concretă ştiind că nu am asigurare medicală. Mi se recomanda într-una să plec în ţara de unde am venit şi vrând să scape repede de mine, se încearcă chiar şi astăzi să mi se atribuie o boală psihică (prin diferite teste) şi anume SINDROMUL DE A AJUTA, care spun ei, este din naştere (dovadă fiind că 15 oameni, care se uitau nu au intervenit şi numai eu şi fără asigurare m-am băgat) şi nu are nimic cu accidentul. Fac acest lucru pentru a se spăla pe mâini şi a inchide redepe cazul.
Încă şi astăzi nu pot dormi liniştit, având mereu lupta, groaza şi faţa criminalului în visele, care au devenit cosmaruri. Când ies afară mă cuprinde o frică instantanee la vederea unui african sau la auzul unui strigăt agresiv. Această frică instantanee vine dinauntrul meu şi nu pot s-o opresc, astfel că evit cât se poate ieşirile afară.
Am trecut prim multe într-un an de zile şi încă nu s-a terminat, acum pe 27.10.2009 având iarăşi vizita celor de la judecătorie ca să-mi ia din casă bunuriile, acesta fiind al doilea executor. Urmând să fiu dat din nou in judecată, care sper să nu ducă în final la închiderea mea în închisoare, deaorece am de plătit şi la stat impozitul pe 2008-2009. Impozitul banii pe care i-am folosit pentru a supravietui şi a cumpăra medicamentele prescrise de doctori, atât de necesare timp de peste 8 luni de zile, in care nu am primit nici un ajutor social şi am fost obligat să mănânc la cantina socială. Sper să scap de toate acestea şi să pot să mă întorc la viaţa normală şi poate voi avea din nou un servici normal şi un somn normal fără dureri, acum acestea fiind pierdute de mult.
Fata salvată e în afara oricărui pericol şi sunt în legătură cu ea, mulţumindu-mi de miii de ori. Şi ea a fost nevoită să plăteascsă avocaţii şi procesul (800 €) din buzunarul ei. Violatorul criminal a primit 4 ani şi 6 luni care sper să-i facă toţi şi să nu iasă afară mai repede pentru “bună purtare”. Este într-o puşcarie de 4 stele în Gelnhausen, unde are sală de sport (eu nu am asiguată nici gimnastica medicală pentru spate sau fizioterapia pentru mandibulă), piscină, trei feluri de mâncare, bibliotecă, TV, curent electric, încălzire şi medici pe care nu trebuie să-i plătească… Medicii mei vor să mă bage în puşcărie pentru datori! Am mai auzit de la judecătorul care ne-a judecat că criminalul începe şi cursuriile de bucătar (doar este expert în mânuirea cuţitului) urmând să iasă şi cu o diploma de bucătar, în timp ce eu nu am posibilitatea nici unui servici.
ACEASTA E DREPTATEA DIN GERMANIA ŞI REALITATEA EI… poate numai în cazul MEU un Român izolat, părăsit şi uitat atât de naţiunea lui, de autorităţiile competente, cât şi de umanitatea lumii întîia, Occidentul, aşa-zisa CIVILIZAŢIE doar pentru că a încercat să-şi facă datoria de OM şi de cetăţean al societăţii EUropene.
Mulţumesc tuturor celor care au fost şi sunt alături de mine măcar că sunt puţini şi cred într-o schimbare şi o rezolvare, pentru a ieşi din acest coşmar, din caest “vis urât” în care mă aflu.
Dumnezeu să vă Binecuvinteze !!!!!
Frankfurt 25 10 2008
Situri cu articole despre cazul Florin Gavrilă:
http://www.evz.ro/dmain/article/836171/Un-samaritean-roman-din-Germania-cere-ajutor/
http://www.polizeipresse.de/p_story.htx?firmaid=4970 (caută pe pagina poliţiei la data de 27.08.2008, überfall in westend)
http://www.romanianvip.com/2009/02/02/caz-urgent-florin-gavrila-germania
http://www.diaspora-romaneasca.it/2009/12/23/un-erou-roman-din-germania-ignorat-de-nemti-si-mae/
http://www.acasatv.ro/emisiuni/erou-roman-abandonat-in-germania.html
Topic: Diverse | Comments Off on SĂRBĂTORI FERICITE???
SPAŢIU ŞI TIMP PENTRU TINE
de Cezarina Adamescu | 1 Ianuarie 2010
-adoraţie-
Dă-mi Doamne, spaţiu şi timp pentru Tine!
Fă să Te aştept, să Te caut aici şi oriunde,
acum şi mereu, pretutindeni!
Şi tot mai mare nevoie de Tine să am, iar setea aceasta
s-o mântui numai cu Tine!
Dă-mi Doamne, prilejul de a Te găsi totdeauna
în orice lucrare a mea şi a celui de-aproape!
Să Te găsesc în Cuvânt,
să Te găsesc într-o inimă,
să Te găsesc într-o flacără,
în blândeţea privirii,
în chipul senin al copilului,
în lacrima mamei.
Vreau să Te aflu, Isuse,
în orice îndrăgostit ce-şi aşteaptă iubita,
în mâinile care Te caută,
în ochii care vorbesc de la sine,
în gândul curat de fecioară,
în iarba şi florile câmpului,
în stelele nopţii şi-n arcul de lună.
Vreau să Te aflu aici, lângă mine,
intrat pe sub piele,
în dreptul inimii îndrăgostite,
sub pleoapa fierbinte,
printre genele umede,
în părul abia fluturând în zefirul de primăvară,
în faptele mâinilor, în faptele gurii, în faptele ochiului,
în faptele sufletului,
să Te găsesc în lumina din candelabru,
în candela zilei, în flacăra nopţii,
în lamura grâului, în trilul de pasăre.
Vreau să percep lucrările Tale,
să mă-nvelesc cu razele izvorâte din Inima Ta Preasfântă.
Să mă îmbrac cu Lumina,
să păşesc dezinvolt pe cărarea
care mă conduce la Tine.
Să fii prezent în fiece silabă rostită
sau aşternută în scris,
în toată lucrarea inspirată de Tine.
Vreau să Te găsesc în Lumina Crucii,
în masa pascală, în vinul şi pâinea altarului,
prezent în Hostia Sfântă,
în tainicul Chivot,
în orice lucru mărunt şi-n orişice faptă.
Arată-Te Doamne, în toate aceste minuni
făcute vădit, pentru mine.
Arată-Te în grimasa bolnavului,
în suferinţele mamei,
în singurătatea copilului abandonat de părinţi,
în resemnarea bătrânilor care nu mai aşteaptă nimic,
în depresia sinucigaşului,
în elixirul beţivului,
şi-n punga cu bronz a aurolacului…
Până şi-n zâmbetul complice al femeii uşoare
petrecându-şi viaţa-n desfrâu,
ca să ştiu că Tu vezi şi că ierţi,
că ierţi totul, mai presus de orice închipuire,
că uiţi până şi crima săvârşită împotriva aproapelui,
că te afli prezent
până şi-n conştiinţa vinovată a adulterinului,
până şi-n mâzga fricii din sufletul hoţului,
până şi-n lepra de suflet a celui ce minte,
până şi-n gândurile rătăcite ale schismaticului,
ale celui ce se împotriveşte cu vehemenţă
să Te primească acum,
când vii şi baţi la uşa inimii sale discret
şi când aştepţi îndelung şi zadarnic să se deschidă.
Până şi-n indiferenţa uitucilor,
a celor care Te-au părăsit demult,
înlocuindu-Te cu idoli de ghips,
de tinichea, de staniol,
cu idoli murdari de hârtie ştanţată,
cu idoli rău mirosind a alcool desfundat,
a tutun coclit, a mahorcă,
a mâzgă şi a mucegai peste un strat de mătase,
că eşti prezent până şi-n sufletul vânzătorului Tău,
numindu-l „prieten” şi „frate”.
Şi doar căutându-Te astfel,
în toate făpturile, în toate împrejurările potrivnice şi nepotrivnice,
fericite sau dezesperate, pot să Te aflu,
din ce în ce mai prezent în sufletul meu,
cu teama atavică de a nu Te îndepărta,
de a nu mă alunga din Tine,
cu spaima de moarte de a nu Te mai putea
întâlni-mângâia-aştepta
ca pe unicul motiv pentru care merită să trăieşti,
să lupţi, să nădăjduieşti,
ca pe singurul Adevăr pentru care merită
să-ţi dai Viaţa….
17 decembrie 2009
cu doar câteva zile înainte
de Naşterea Domnului
Topic: Poezii | Comments Off on SPAŢIU ŞI TIMP PENTRU TINE
« AnteriorulUrmătorul »
