DEPARTELE ŞI APROAPELE – alte panseuri lirice
de Cezarina Adamescu | 16 Ianuarie 2010
*Casa sufletului meu – chivotul lui Dumnezeu.
*Aici, pe pământ, mugur plăpând, sinele, eul, e curcubeul de rugăciune.
*Doamne, ochiul meu când plânge, fruntea Ta asudă sânge!
*Isuse, iartă-mi vorba grea: Cuvântul este crucea mea!…
*Nemărgineşti pământuri şi ape, departele meu atât de aproape!
*Vâltorile vârstei strecoară miresme de mirt în carnea, albă cândva, a Cuvântului…
*Mă sprijin de aer, duh alb în rostogolire…
*Îmi iau vorbele-n braţe să le dezmierd. Doamne, aşa mi-e de frică să nu Te pierd!
*Floarea de har, nimic nu mă miră, miroase suav: alomiră!
*Oracolară carte-mi scriu toţi anii, îmi scrie viaţa regele Cuvânt…
*Scriu în genunchi cu seva de har a pământului…
*Acum, acum va cădea aripa din umărul meu…
*Trăiesc absolutul numai prin alţii, şi doar pentru mine mă nărui cu-ncetul…
*Cerul Tău Doamne, e atât de aproape, încât mă atinge cu boare pe pleoape…
*Isus, privirea Ta senină mă spală zilnic cu Lumină.
*Numele-Ţi scriu cu litere grele pe tabla de carne a inimii mele…
*Nu Te aud, dar vorbeşti. Nu Te văd, dar Tu Eşti!…
*Un murmur evanescent, Numele Tău, eufonie fără cusur….
*Efluvii de busuioc, seva Duhului Sfânt primenind cu agheasmă fântânile…
*Sudoarea iubirii – Duh Sfânt – peste inima mea brusc podidită de dumnezeire…
*Tulbure şi seducător, delirul tăcerii, loc repaus pentru Lumină, stop cadru pentru sublim.
*Ce bunătate nepământească: Umărul Tău sprijină cerul imens, să nu mă strivească!
*Fără străzi – oraşul cuvintelor: rugăciuni numărate pe degete…
*Doamne, când îmi eşti aproape, calc desculţă peste ape!
*Izgonirea din Rai – poem sfâşiat – revendicând inefabilul.
*În inventarul memoriei – scânteile focului sacru viscolind întunericul.
*Printre mioare, oieri, cerul e mai aproape, ca nicăieri…
*Elan vertical în văzduhul ieşit din ţâţâni unde păsări mioape abia îşi mai menţin echilibrul…
*Inima plânge cu sânge fierbinte: cuie înfipte-n altarele sfinte…
*Sunt ca o Ană în drumul spre monastire – spre a o zidire…
*Crugul meu de suferinţă – Poezie – biruinţă!
*Pe costişe trupuri-trupuri de Cristoşi răstigniţi pe cruci piezişe…
*Şi simt cum un vultur mănâncă, din trupul, ucisul, viu încă…
*Scriu pe zidul plângerii surpat de lacrima celor întorşi…
*Ţipătul mut ţâşnind din rărunchi ca o pasăre Ibis din stufărişuri…
*Un miracol de iubire: Om şi Zeu – Dumnezeire…
*Mâinile, mâinile tare mi-s grele. Fă-mi nişte aripi, Isuse, din ele…
*Mă (în)trup în Cuvânt urzicată de negura liniştii, lepăd în treacăt toată cenuşa şi mă albesc de fumul păcatului…
*La ceasul frângerii pâinii, atât de aproape suntem că-ţi aud respirarea…
*În biserica inimii mele înalţi din rănile Tale grele, crucea Ta de iubire…
*Însingurare: când luna şi stelele nu-s, iar omul trăieşte fără Lumina luminii: Isus…
*Aer împresurat de mirosul de neprihănire. Tăcerea – deliberat ne îndură…
*Cu glezne subţiri pipăind infinitul, mă-nalţ în cuvine, vouă dăruindu-mă…
*Ghetsimani: Sudoarea şi lacrima cad laolaltă, peste-ale lumii păcate…
*Dă-mi lacrima Ta, să mă sprijin şi eu de ceva!
*Scriu la Lumina lacrimii sfinte, lacrima pârgă din ochii Mântuitorului…
*Născută undeva pe pământ, lacomă de cer sunt!
*Pe buze cu-al său Nume, senină trec şi eu, din Dumnezeu în lume, din lume-n Dumnezeu…
*Doamne, câţi funigei, ispitele ochilor mei!
*Ce mireasmă de agheasmă laşi pe urmele de paşi!
*Mistuită-s de iubire, duh curat de monastire…
*Pe-al său Necuprins, marginea mea îşi află contururile…
*Îmi înalţă fruntea sus, Numele divin: Isus, şi-mi coboară, Nume sfânt, fruntea până la pământ…
*Strigăt mut: Numele Tău este singurul meu Absolut!
*Cruce vie, mă logodesc în secret cu ţărâna…
*Lumina se sfarmă iar fărâmele ei îmi atârnă de inimă…
*Un lujer de crin peste rănile Lui înflorind…
*Între stele de pământ să dea muguri lemnul sfânt…
*Sângele iubirii Sale picură pe corporale…
*Ca pe o metaforă încă nefolosită, să Te descopăr, în crucea de busuioc în care sălăşlui…
*Trunchiul mistic al iubirii – sufletul dumnezeirii…
*Cuvinte nescrise – stele ale târziului…
*Propria Ta fire este un miracol de (com)pătimire…
*Îmi arde văzduhul la tâmple. Cu lacrima lunii, rămân să prefir anotimpurile…
*Aievea numai om mă socotesc şi eu. Dar Tu eşti om aievea, şi eşti şi Dumnezeu!
*Şi-n timp ce aripile-mi cresc, ispite mă ademenesc…
*Alege Tu pentru mine crucea de lemn; Alege Tu pentru mine coroana de mărăcine…
*Patimă – tu – vieţuind în trup încă din naştere!
*Dă-mi ochi de cuvânt să pot să privesc cerul pe dinăuntru…
*În dreptul inimi cuvintele trăiesc şi mor laolaltă, îndumnezeindu-se…
*Când umbrele se ating, muzica ne ajunge din urmă şi ne distinge…
*O mână – alteia sprijin, un umăr cerşeşte o tâmplă, în timp ce privirile, tot mai cuminţi, totdeauna se caută…
*Umbre zeci, ochi în teci, uneori, când mă dori…
*Ca armatele mă ajung din urmă păcatele….
*Ca oştirile se desfăşoară în suflet iubirile…
*Geme cuvântul de gânduri uituce, ca o tăcere ce mă seduce…
*Umbra mea – piatră fără Sisif, pe Golgota întoarcerii…
*Cuvintele mele – seminţe înfipte în praguri de cripte…
*Anotimp al părerii: orice fiinţă ar putea deveni pentru mine un înger….
*Dă-mi Isuse a Ta rană, ca icoană!
*Scrijelate pe lemnul pieziş – fărădelegile lumii…
*Jertfa Ta – rubinul prelins peste mustul zăpezii…
*Cu gurile podidite de linişte împărţim egal neliniştea din cuvinte!
*În deşertul meu lumesc, în zadar mă nevoiesc, clipa s-o încremenesc…
*În sufletul meu viscolit se luminează de ziuă…
*Strop de muzică divină-n mănăstire anonimă…
*Isus, Isus cel răstignit, mi-e verbul, versul. Două silabe ce cuprind tot universul.
*Mâini ţintuite în oglinzi mişcătoare împletesc cu migală cămaşa fără cusătură a inimii…
*Caii fără de şei ai amurgului, amprente pe zăpada privirii…
*Greşeala dintâi – bumerang – povara din urmă…
*Cine să bea, apă de stele din ciutura grea a inimii mele?
*Nu sunt vrednică a strânge nici sudoarea Ta de sânge…
*Atâta râvnă să găsesc, aici, tezaurul ceresc…
*Fă-mă de la început din acelaşi simplu lut. Fă-mă, Doamne, bunăoară, ca o troiţă de ţară!
*Unge ochii mei de tină ca să mă albesc de vină. Apoi spală-mă pe pleoape, Doamne, să Te văd de-aproape!
*Nimic nu mă doare ca florile roşii ale rănilor Tale…
*Zbor contra vântului, legată de crucea Cuvântului!
*Îngerii pământului duc crucea Cuvântului. Lacrima prunciei, crucea Poeziei….
*Vis: să dăltuiesc Infinitul şi mănăstire să fiu, pentru unic, Iubitul….
*Ah, cum mă devoră mereu, setea aceasta acerbă de Dumnezeu!
*Fruntea Ta cu nimb albăstrui e scara pe care la Tatăl mă sui…
*Adumbrită de Duh Sfânt urc pe treaptă de Cuvânt. Până unde, până unde, urc golgote de secunde?
*Merele din fereşti luminează precum ochii icoanelor…
*Pod îngust peste abis este ochiul Tău deschis…
*Numai ura, numai ura, sfarmă cuminecătura, piatră azvârlită-n sus în obrazul lui Isus, ucigându-L neîndoios, zilnic pe Isus Cristos…
*Dus de Lumină la pas, navigator obosit, pe un recif de corali gata să mă las răstignit…
*Deşi în fiece clipă eşti alături de mine, mereu îmi lipseşti şi am tot mai aprig, nevoie de Tine!
*Ah, cineva vrea să-mi smulgă crucea din inimă!
*Nici n-a prins bine lacrima Ta să se usuce, când poezia iertării, cu sânge Ţi-ai scris-o, Doamne, pe cruce…
*Duhul Tău de sărăcie mi-e suprema avuţie!
*Caut iubirea la răscrucea dintre suflet şi trup!
*Un semn, un semn din Infinit, să ştiu că nu m-ai părăsit…
*Lăsaţi-mă singură într-o chinovie, până vocea Lui se va face din nou auzită…
*Neînceput ca o apă de izvor; nesfârşit din nadir până-n zenit. Neînceput şi nesfârşit, un miracol infinit…
*Duh Sfânt, Lumină fără trup, aş vrea din Tine un crâmpei să rup…
*Legătură de dragoste: mâinile Tale străpunse cad peste sufletul meu risipit în răscruce…
*Sudoarea iubirii – e scara pe care se-nalţă la rang de virtute sărăcia cu duhul…
*Pradă unui rug imens de cuvinte, ca o movilă de ochi sfredelind întunericul…
*Lacrimă de vis şi stea…Doamne, dă-mi să beau din ea!
*Partea mea de ceresc din pământesc, faptă şi stare, Domnului spre închinare…
*Câte mângâieri nespuse-n rugăciunea Ta, Isuse!
*Fă-mă Doamne, fă-mă Doamne, adierea unei toamne!
*Candelă – ochiul pentru timpul de împăcare cu sinele…
*Strivesc în picioare pământul cu jind şi cerul în braţe aş vrea să-l cuprind…
*În fiece zi mă-nfrupt din Cuvânt. Întru aceea, încă mai sunt. Şi doar iubindu-L pe Crist, încă exist…
1 decembrie 2009
Topic: Meditaţii | Comments Off on DEPARTELE ŞI APROAPELE – alte panseuri lirice
EMINESCU
de Constantin Mîndruţă | 15 Ianuarie 2010
Limbii Române el i-a pus cunună
Cuvintele cu litere din stele,
Rostirea lor pereche de inele
Cu care buzele ni se cunună.
Tot ce e vers, alai prin el se-adună
Şi poeziile mirese sunt şi ele,
Limbii Române el i-a pus cunună
Cuvintele cu litere din stele.
Nemuritoarea nuntă îngeri sună
Şi mirele cu pletele rebele
Coboară printre raze şi cu ele,
Miresei sale vorbele să-i spună
Limbii române el i-a pus cunună.
Topic: Poezii | Comments Off on EMINESCU
1-MĂREŢ E OMUL…
de Adrian Botez | 15 Ianuarie 2010
măreţ e omul…
prefiră – ca nisipul – fulgerele atomilor printre
degetele mânii drepte – ţâşneşte
printre aştri – javră bătută
hăituită – scăpată printre ostreţele
gardului…
măreţ e omul…măreţ…
dar are – oare – de
ales – atunci când
ucide – când suflă-n unica
lumânare de
Crăciun – dintr-un pom de
om sărac… – când curmă lumina-ntr-o
casă curată – gătită
cinstit – pentru nunţi – fericiri şi
pentru alte câteva
fleacuri?
…măreţ e omul – păcat că se-ntâlneşte
prea des – cu
sine însuşi – nu cu
ce se scrie – în cărţi – despre
el…
lucrul ăsta – trebuie să
recunoaşteţi – taie cheful
oricui – de pălăvrăgeală…
…pentru că om se
numeşte – acea fiară teribil de-obscură – care
trebuie să sfârtece – până la os
fericiri – în aburii sângelui
proaspăt – să asfinţească – într-una
vieţile altora – încovoiat de cea mai ruşinoasă dintre
neputinţe: aceea de a nu fi în stare să rămână
stăpân – liniştit şi
senin…
– …a trebui să-şi celebreze
propria viaţă – pe altare de
hoituri
***
Topic: Poezii | Comments Off on 1-MĂREŢ E OMUL…
SERBĂRILE TOAMNEI-FESTIVALUL ŢUICII
de Elena Trifan | 14 Ianuarie 2010
Oraşul Văleni de Munte, judeţul Prahova, situat pe Valea Teleajenului, cunoscut, mai ales, pentru climatul său blând, Casa Memorială „Nicolae Iorga”, Universitatea Populară de Artă, de 12 ani consecutiv organizează Festivalul Ţuicii, având în vedere că în zonă cultura prunului şi a viţei-de-vie este foarte bogată.
Intrând pe aleile parcului, unde se desfăşoară serbarea, printre molizi şi tei aurii, parafrazând un personaj literar, nu poţi să nu exclami „Câtă ţuică, Doamne!”.
Peste 50 de producători de vin şi ţuică, din mai multe localităţi din judeţul Prahova: Văleni de Munte, Teişani, Bertea, Măgurele, Vărbilău, Predeal-Sărari, Gura Vitioarei, Starchiojd, Poseşti, Ogretin, cât şi din ţară: Horezu, Panciu, Pietroasele, îşi expun produsele în sticle, butoiaşe din lemn sau sticlă.
Ne reţine atenţia taraba producătorului Bordoiu Nicolae din Drajna de Sus, împodobită cu crenguţe de brad, ştergare de artizanat, coroniţa de pâine de forma spicului de grâu împletit şi mulţimea diplomelor, deoarece în fiecare an a obţinut medalii de aur şi argint la Festivalul Ţuicii de la Văleni, atât pentru calitatea ţuicii vechi, pregătită la foc mic, din prune foarte coapte, din livezile proprii, cât şi prin modul de prezentare a produselor în vase de sticlă legate cu Tricolor, îmbrăcate în pânză de sac sau expuse în care tradiţionale făcute din lemn, acoperit cu muşchi natural, ceaune, coşuri frumos împletite.
În loc de pâine şi sare, Bordoiu Nicolae îşi întâmpină vizitatorii cu pâine şi ţuică, ambele de cea mai bună calitate.
Un alt producător, Bălăjelu Aurel, din Zalău, aduce un produs mai puţin cunoscut, ţuica propolizată, cu rol terapeutic, pregătită cu miere, polen şi propolis.
Acestora li se adaugă produsele culinare: fructele, mierea, brânza, telemeaua, urda, caşcavalul, brânza la burduf, pastrama, pregătite de prahoveni, dar, mai ales, de fraţii lor de peste munţi, uneori după reţete originale, nedestăinuite.
Nu lipsesc nici rarităţile, castanele prăjite, aduse tocmai de la Baia Mare.
Restaurantul local, Vatra romanilor, îi atrage pe vizitatori prin expoziţiile foarte original concepute, în care sunt prezente pâinea de Văleni, mare, rotundă, rumenă, coroniţele de forma soarelui împletite în formă de spic de grâu, legumele proaspete sau conservate etc.
Deliciul vizitatorilor îl constituie ţuica şi vinul fiert asezonate cu mici, pastramă şi fripturi.
Pofta bună la este sporită de ospitalitatea comercianţilor care au avut ingenioasa idee de a scrie tradiţionala urare atât pe lingurile de lemn, cât şi pe legumele din borcanele cu conserve.
Artizanatul este reprezentat din plin de comercianţii din localitatea Korund, judeţul Harghita, nelipsiţi la sărbătorile din judeţul Prahova, cât şi de Complexul de Servicii Comunitare „Sfânta Maria” din Vălenii de Munte ale căror produse reprezintă flori, vaze din dovleac, copacul vieţii, viţă-de-vie, lumânări şi ouă de Paşti, coroniţe, confecţionate dintr-o combinaţie de materiale naturale şi ipsos colorat, expuse într-o tarabă împodobită cu iederă, ştiuleţi, trestie, ştergare populare.
Parcul răsună de muzica de diferite genuri: populară, interpretată de formaţii artistice de elevi din localităţile prahovene: Izvoarele, Vâlcăneşti, Starchiojd, instrumentală, interpretată la orgă de elevul Petrovici George, de 11 ani, din Vălenii de Munte, la fluier de badea Minea Ion, de 65 de ani, din Slon, specializat, de altfel, în cântatul la mai multe instrumente de suflat: ocarină, cimpoi, caval, fluier.
Într-o altă parte a parcului, vizitatorii sunt încântaţi de formaţia peruviană Sin Fronteras, exotică prin costume şi prin cântec.
În paralel cu serbarea din parc, în Sala de Cultură din Văleni de Munte se desfăşoară Concursul „Irina Loghin” în care renumita interpretă cântă la ea acasă spre mândria localnicilor şi mulţumirea spectatorilor.
Într-un alt loc, din tunurile aşezate în parc, se înalţă, spre înaltul cerului, steluţele de foc ale jocurilor de artificii, care iau forme din ce în ce mai surprinzătoare, spre uimirea şi încântarea celor prezenţi.
Serbările Toamnei, de la Văleni de Munte, s-au dovedit a fi un spectacol complex care a evidenţiat bogăţia roadelor pământului, hărnicia şi talentul oamenilor adunaţi aici, din ţară şi din străinătate şi, în mod deosebit, din judeţul Prahova.
Topic: Reportaje | Comments Off on SERBĂRILE TOAMNEI-FESTIVALUL ŢUICII
« AnteriorulUrmătorul »
