SUNT CA O BISERICĂ
de Cezarina Adamescu | 4 Februarie 2010
Deşi de la semenii mei împrumut
Un popor de cuvinte,
O naţie-ntreagă din flori de omăt,
Impulsive
Îmi acoperă strigătul mut.
Sunt ca o biserică veche de sat
Anonimă şi fără de sfinţi;
Cu sfântul altar
Îngropat în lutul de silişte.
Un tot cu pământul
Prin care respir sincopat
Precum firul de grâu
În imberba zăpadă.
Prin alţii mă bucur
Când tălpile lor de oţel mă strivesc,
Sunt hău în atingere…
Trăiesc absolutul
Numai prin alţii
Şi doar pentru mine
Şi doar pentru mine
În loc să dau rod
Mă nărui cu-ncetul…
Topic: Poezii | Comments Off on SUNT CA O BISERICĂ
Mânăstirea “Sfântul Gheorghe”
de Elena Buica | 3 Februarie 2010
comuna Ţigăneşti, judeţul Teleorman
În vara anului 2009, un fapt deosebit a avut darul să-mi strecoare fiorii credinţei în fiecare fibră – mânăstirea care s-a înălţat la marginea satului meu natal, Ţigăneşti-Teleorman.
Orice mânăstire este un dar dumnezeiesc, dar aceasta are ceva aparte. Odinioară, mânăstirile de pe întinsul ţării au fost construite, de domnitori sau boieri în semn de credinţă, de mulţumire şi de jertfa bineplăcuta lui Dumnezeu şi acestea au fost înzestrate cu o bună stare materială. Cu mâinile goale, dar cu o nestăvilită încredere în mila şi atotputernicia lui Dumnezeu, s-a abătut pe meleagurile noastre un călugăr, venit de prin părţile Maramureşului, Ieroschimonahul Prodromos Bele, cu folositoarea dorinţa de a înalţa şi în Ţigăneşti o mânăstire, după ce lăsase în zona de unde venise, o mânăstire construită “între sate” (între satul Ţeghea, comuna Craidorolţ, judetul Satu-Mare, sat ce se află între Satu-Mare şi Satu-Mic) şi mai trecuse şi prin comuna vecină, Brânceni, să dea o mână de ajutor şi mânăstirii ce s-a înălţat spre slava lui Dumnezeu în primii ani ai acestui mileniu.
Voia lui Dumnezeu a fost să se stabilească în Ţigăneşti, deşi comunele sunt foarte apropiate. A ales “loc de mânăstire /şi de pomenire” peste calea ferată, în vârf de deal, unde este mai multă linişte în duh, departe de gălăgia şi forfota localităţii.
S-a aşezat pe treabă cu mare sârg şi împreună cu credincioşii, a început să se înalţe mânăstirea.
– Părinte, l-am întrebat eu, cum aţi luat hotărârea să veniţi prin locurile noastre, venind tocmai din îndepărtatul Maramureş?
– Sfânta carte zice că: “vântul suflă, dar nu ştii de unde vine şi încotro se duce”, Dumnezeu are planurile Sale, iar noi trebuie să-L lăsăm să lucreze prin noi, numai aşa se împlineşte ceea ce cerem prin rugăciune zicând: “vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta”. Se spune ca oamenii din sudul ţării sunt mai reci, mai dificili, dar dacă este cineva să-i înveţe să creadă drept în Dumnezeu cel Adevărat, să îi stârnească la faptele credinţei, ei vor da “roade vrednice de pocăinţă”, şi ei sunt oameni buni, dar sunt “ca o turmă fără păstor”.
– Şi s-a dovedit această părere?
– Sigur că da. Tot ce vedeţi că s-a construit până acum aici s-a făcut prin osteneala şi daniile acestor oameni cu dragoste de neam, de ţară şi de Dumnezeu şi cu acelaşi ajutor vom continua împreună aducând prinosul generaţiei noastre ca dar lui Dumnezeu, mi-a răspuns părintele şi din glas i-am simţit bucuria lăuntrică dată de speranţa izbânzii.
Credem în viaţa veşnică de dincolo, credem în înviere, pentru că suntem şi “altceva” decât carne şi sânge şi tocmai acel “altceva” ne defineşte ca oameni şi acest “altceva” i-a făcut pe oameni să pună umărul la construirea mânăstirii din Ţigăneşti şi cei care au avut şi un bănuţ, să-l dăruiască din toată inima spre a-l converti într-o cărămidă. Are şi ctitori – sponsori – cum se numesc acum, cu sume mari dăruite, dar părintele nu vrea să le spună numele, “e a noastră, a tuturor”, a acelor care au contribuit cu munca, cu mâncarea sau banii din sărăcia sau din prisosul lor.
Privind monumentala mânăstire încă în construcţie şi ansamblul înconjurător, o duhovniceasca înfiorare te copleşeşte în faţa lucrărilor prin care oamenii sunt chemaţi la credinţă. Părintele nostru – acum îi putem zice că este al nostru – a muncit cot la cot cu muncitorii şi zidarii veniti din Maramureş, a pus umărul la tot, de la sapă şi roabă, până la înălţarea sfintei cruci care străjuieşte mânăstirea. Totul a fost făcut cu muncă şi perseverenţă pornite din adâncul inimii şi din neclintita menire de misionar. În faţa unui astfel de model, i-au sărit în sprijin fără răgaz, punând umărul la greu, mulţi săteni, ba şi din împrejurimi, din Alexandria, din Bucureşti, din Satu-Mare, din America şi Australia, oameni cu credinţa din bătrâni nestrămutată.
Mănastirea a început să ia fiinţă în 18 aprilie, 2004. La început au adus două vagoane militare. Acestea le-au fost lăcaşul de vara, fără lumină, fără apă.
S-a început apoi sistematizarea terenului, mai multe parcele, donate de săteni. A fost o muncă istovitoare, au cărat mult pământ ca să formeze platoul pe varful dealului, pentru a-i da o frumoasă perspectivă mânăstirii.
“La început am construit o baracă din placaj ce servea drept Paraclis. Veneau oameni la slujbă şi pe ger şi pe ploaie cu noroaie până la glezne. Era mişcătoare scena în care credincioşii se descălţau înainte de a intra în Paraclis ca să nu murdărească interiorul cu noroi. Cei care nu se puteau descălţa, îşi trăgeau pungi de plastic peste bocanci. Acum am mutat Paraclisul în catacombă”.
– Nu v-a învins gerul în timpul iernii? Au fost si -27 de grade.
– Greul întotdeauna i-a unit pe oameni, a fost greu, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut peste el şi cu toţii am muncit cu dorinţă şi râvnă. A fost mâna lui Dumnezeu. A urmat apoi zidirea mânăstirii, chiliile, Arhondaricul.
În curând mânăstirea va ajunge o oaza de linişte şi un focar de educaţie creştină prin rugă, muncă, dar şi prin cultură.
În racla din Paraclis sunt moaşte ale eroilor martiri din închisoarea Aiudului. Privind osemintele lor sfinte, parcă ne întâlnim cu ei şi le vedem privirile de dincolo de moarte, simţim spiritualitatea creştină din închisorile comuniste şi credinţa nemărginita a Sfinţilor Romani care au primit cu bucurie şi nădejde mucenicia. E încă un îndemn să cunoaştem puterea iubirii lui Hristos care i-a întărit şi mângâiat, transformându-le suferinţa în bucurie şi speranţă. Ei au trăit profund credinţa aşa cum au trăit-o şi sfinţii din vechime şi ne transmit mesajul credinţei a tot biruitoare. Închinându-ne la moaştele lor, ne simţim mai mici, trufia din noi piere în faţa puterii exemplului celor care şi-au purtat crucea cu demnitate în condiţiile unor suferinţe omeneşti greu de imaginat.
O altă lecţie pilduitoare o formează picturile din Arhondaric – sala de primire a pelerinilor. Pe fundalul tricolorului, conturul României Mari şi în mijloc Prea Curata Fecioară Maria cu pruncul Iisus în braţe, de o parte şi de cealalta, Sfintii voievozi, Arhanghelii Mihail şi Gavriil, iar pe pereţi sunt pictaţi marii domnitori, voievozi ai ţării noaste, ca adevăraţi sfinţi, aşa cum trebuie ei consideraţi. Aceasta face ca Arhondaricul să se numeasca şi “Sala Voievozilor’.
“Dacă din manualele de istorie au fost scoşi mulţi domnitori, măcar aici să-i aibe oamenii sub priviri şi să le dea cinstirea cuvenită, să ştie că avem o istorie cu care ne mândrim”, a adăugat părintele. De pe pereţi, chipurile voievozilor ţării noastre ne privesc cu ochii vii, care ne amintesc pilduitoarele lor fapte de vitejie şi dragoste neabătută de neam şi ţara, voievozi cu care ne putem mândri că au scris pagini de aur în istoria noastră, că au luptat ca să păstreze neatârnată moşia strămoşească, adevărat miracol, împotriva valurilor de năpăstuire. În liniştea ce ne înconjoară, parcă îi auzim uniţi într-un singur gând: ”Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul”. Şi nu întamplator, deasupra uşii Arhondaricului stă scris: “Priviţi la înaintaşii voştri cum şi-au sfârşit viaţa şi le urmaţi credinţa”.
La plecare m-am desprins cu greu de această mânăstire în care simţeam slava credinţei în Creatorul lumii. De cum am păşit pe poartă, am simţit că mânăstirea are ceva care impune. Imediat m-a luat în stăpânire pacea, evlavia, sobrietatea şi harul acestui locaş şi m-a cuprins o bucurie lăuntrică şi sinceră. Trăiri sufleteşti profunde m-au stăpânit multă vreme după plecare, ca şi admiraţia pentru ceea ce am văzut şi am aflat, dar mai ales pentru ceea ce am înţeles dincolo de vorbe şi de fapte. Am convingerea că râvna şi sârguinţa spre faptele zidirii care au făcut să se orânduiască bine până acum toate treburile, vor continua până la desăvârşirea acestui locaş sfânt răsărit ca din pământ, ca un adevărat miracol.
Acolo, la Ţigăneşti, în deal unde şi-a găsit lăcaşul, în faţa grăitoarelor mărturii ale faptelor de aleasă frumuseţe îndumnezeită, mi-am plecat capul şi de la distanţa de mii de kilometri îi păstrez aceeaşi adâncă plecăciune, căci construcţiile locaşurilor sfinte sunt daruri de nobleţe înălţătoare dincolo de timp, de loc şi de viaţa noastră trecătoare pe acest pământ.
Toronto – Canada
   |
   |
   |
   |
   |
Topic: Descrieri | Comments Off on Mânăstirea “Sfântul Gheorghe”
Sculptură…
de Nicolae Nicoară-Horia | 2 Februarie 2010
Cineva loveşte
Cu dalta
În
Linişte…
Ce chip,
Nevăzut încă,
Se ascunde
Acolo?!
Stau şi ascult
Fericit
Cum lucrează…
Numai aşchii
De
Lumină
În
Jur…
28 iunie 2009.
Topic: Poezii | Comments Off on Sculptură…
Bursele Jean Ţăranu
de admin | 1 Februarie 2010
Reşedinţa Internaţională a Scriitorilor şi Artiştilor—Val David, Quebec, Canada
1045 Rue du Renard et du Corbeau
Val, David, Quebec
Canada
Info: Flavia Cosma
Email: flaviacosma@rogers.com
http://www.flaviacosma.com
Bursele bianuale Jean Ţăranu (reşedinţe de câte o lună)
Aprilie-Mai ( data limita de inscriere: 15 februarie) si
Octombrie-Noiembrie (data limita de inscriere: 1 iulie)
Ne face o deosebită plăcere să putem oferi această oportunitate scriitorilor şi artiştilor plastici, profesorilor, cercetatorilor şi creatorilor în domeniul literaturii şi a artelor, şi mai cu seamă celor născuţi sau originari din România, pentru a-şi putea dezvolta proiectele in cadrul Casei de Creaţie Val David, unde sperăm că vor găsi liniştea necesară pentru o şedere productivă şi plină de satisfacţii profesionale.
In vara anului 2009 am avut bucuria de a realiza un vis mai vechi şi anume, am inaugurat în încântǎtoarea staţiune de vacanţǎ Val David, Quebec, Canada, o Reşedinţǎ Internaţionalǎ pentru Scriitori şi Artişti. Val David este o localitate situatǎ la 75 km de Montreal şi la 50 km distanţǎ de Mount Tremblant, staţiunea de ski internaţionalǎ cu cele mai lungi piste de ski din lume.
In calitatea mea de poetǎ, scriitoare şi traducǎtoare, autoare a 24 de cǎrţi dintre care 17 de poezie, am avut ocazia sǎ vizitez şi alte case de creaţie din Europa, Statele Unite şi America de Sud, şi pot sǎ declar cu mândrie cǎ Reşedinţa Internaţionalǎ din Val David se înscrie printre cele mai bune în ceeace priveşte atmosfera şi condiţiile de creaţie. Este un loc ideal pentru dezvoltare de noi proiecte artistice. Reşedinţa oferǎ fiecǎrui participant posibilitatea de a-şi utiliza şi programa timpul dupǎ necesitǎţi, departe de cerinţele vieţii de zi cu zi. Aici scriitorii şi artiştii se pot întâlni, trǎi şi crea într-o comunitate multiculturalǎ, generatoare de noi idei şi concepte cultural-artistice.
Pentru promovarea operelor scriitorilor şi artiştilor rezidenţi, Casa de Creaţie Val David organizeazǎ recitaluri de poezie, lecturi şi expoziţii de artǎ. Intr-un viitor apropiat ne propunem sǎ publicǎm o revistǎ culturalǎ incluzând lucrǎri ale participanţilor la reşedinţǎ.
O notă deosebitǎ o constitue bursa Jean Ţǎranu, bursǎ înfiinţatǎ în memoria doctorului şi scriitorului Jean Ţǎranu, (1921-2009), preşedinte si membru fondator a Asociaţiei Românilor din Canada şi a Câmpului Românesc de la Val David. Admiterea la aceste burse se face pe baza realizǎrilor literare-artistice ale aplicanţilor, de cǎtre un juriu constituit din personalitǎţi scriitoriceşti si artistice. Criteriul de admitere este excelenţa în domeniul respectiv de activitate. Nu se acceptǎ discriminǎri pe bazǎ de rasǎ, religie, sex, vârstǎ sau condiţie fizicǎ.
Bursa Jean Ţăranu din cadrul Centrului de Creaţie—Val David, Quebec, Canada, este bazată pe colaborarea dintre Centrul de Creatie şi universităţile, instituţiile culturale sau persoanelor fizice care doresc să participe în acest proiect. Rata lunară pentru cei admişi la aceste burse este de $ 400.00 dolari canadieni in loc de rata lunară obişnuită care este de minimum $ 800.00 pe lună.
Pentru informaţii suplimentare despre Reşedinţa Scriitorilor şi Artiştilor din Val David, Quebec, Canada şi despre bursa de creaţie Jean Ţǎranu vǎ rugǎm sǎ vizitaţi web situl http://www.flaviacosma.com (secţiunea Writers and Artists Residence Val David) sau sǎ mǎ contactaţi direct la flaviacosma@rogers.com
Dragi Prieteni,
La Mulţi Ani 2010! Vă dorim un an nou cu pace, realizări şi activităţi creatoare importante în domeniul literar şi artistic. Sperăm că anul 2010 ne va da prilejul să ne conectăm cu dumneavoastră mai des prin intermediul programelor şi evenimentelor culturale din cadrul Casei Internaţionale de Creaţie, din Val David, Quebec, Canada.
Dacă luna ianuarie este luna luărilor de decizii importante pentru anul în curs, vă oferim posibilitatea de a acţiona încă de pe acum: Următorul şi primul termen de depunerea a aplicaţiilor pentru bursele Jean Tăranu pe perioada aprilie si mai 2010 este la data de 15 februarie. Vă invităm să completaţi aplicaţia pe care o veţi găsi accesând situl http://www.flaviacosma.com/Val_David.html Nu se percepe nici o taxă pentru depunerea aplicaţiilor.
Pentru a vă informa despre IWAR, Val David înainte de a face aplicaţia—ori simplu pentru a vă familiariza cu Reşedinţa—puteţi să consultati datele proiectului pe situl http://www.flaviacosma.com/Val_David.html.
Stabilirea unor baze de colaborare cu dumneavoastră este un obiectiv important din punctul nostru de vedere şi de aceea dorim să vă amintim de o nouă posibilitate de a vă ţine la curent cu evenimentele din cadrul Casei de Creaţie Val David: Facebook (Flavia Cosma)
Vă rugam să primiţi cele mai bune urări de sănătate şi succese din partea noastra acum la începutul anului 2010 şi la începutul unei noi decade!
Cu cele mai bune urari,
Flavia Cosma
Director—The International Writers’ and Artists’ Residency, Val David, Quebec, Canada http://www.flaviacosma.com/Val_David.html (Writers and Artists Residence)
International Affairs Chair–The League of Canadian Poets
Topic: Diverse | Comments Off on Bursele Jean Ţăranu
« AnteriorulUrmătorul »
