Adrian BOTEZ: TERIFIAT CONTRAATAC LA ÎNRĂIREA UMANULUI
de Eugen Evu | 23 Februarie 2010
Adrian BOTEZ:
TERIFIAT CONTRAATAC LA ÎNRĂIREA UMANULUI –
SAU
CĂINAREA CA BOCET LA VIAŢA MURIBUNDĂ
– recenzie –
O smulgere din umbrele suferinţei bacoviene, a materiei care plânge ( dar şi a non materiei), un vaier dantesc infernal, un vampirism acuzat în enunţuri ce tranşează funest realitatea „ştiristă” a delirului apocalptic, a spaimelor ce se autodevoră stihial, acesta este spectacolul breugelian al cărţii recente, dăruite nouă de semioticianul Adrian Botez. Regăsim, explicit, oroarea şi teroarea indusă de biblioteci, în cheia parabolică a lui Umberto Eco, din Numele trandafirului. Ca şi strigătul lui Munch, preluat pe coperta cărţii de poeme „Aici – la întâlnirea tuturor câinilor”, îmi amintesc şi de oribilul bătrân căţărat ghebos pe scara bibliotecii, tablou al unui clasic german, titrat Die buckerwurm – „viermele cărţii”)…Însă cel mai izbitor analogism poate fi regăsit între aceste texte şi pictura lui Hyeronimus Bosh. Dincoace de durate, hieratismul paroxistic al societăţii depravate şi schimonosind diabolic, „colăciţi ca viermii-n vipia luxurii” …este extinsă asupra gloatelor, aflate în patologică alienare. Poate că sintagma biblică a Urâciunii Pustiirii este revelaţia semioticianului care scrie şi poezie ? El invocă ”o afacere cu Pustia” ! Dar, altundeva, ştie că profetul este în Munte, în gura cerului, am spune „ pe-o gură de Rai” baladesc. Revolta irepresibilă a lucidităţii conştiinţei abia sparge vămile metaforice şi le colorează pe nocturne vitralii, supunându-şi sieşi ceea ce ne sugerează şi nouă.
Patosul negru irumpe : „ Nu sunt dependent de televizor/ nu sunt dependent de internet- nu sunt / dependent nici măcar/ de cărţi- dar sunt dependent- zilnic/ şi voluptus- de mirosul puturos de pucioasă/ al eşecului” …(cf. Dependenţă). Motivul ratării, ca spectru al unei lumi decadente, este leit-motiv al unori răbufniri-crize de luciditate ce arde învăpăiat, tăios- radical, cu efect probabil catartic, prin deblocarea inhibitorie a unui hipersensibil moral şi religios – necruţător.
Impregnat suprasaturant de livresc, bolnav de cunoaştere, Botez îl parafrazează pe Villon : „criminali şi curve- în dezmăţ bezmetic/ aria Satanei gâlgâie frenetic/ papi spurcaţi la sânge încalec’ fecioare/ şarpele trufiei şuieră-ntre-odoare” …(cf. Urmaşii lui Borgia).
Aş aminti că trei sunt străjile Fiinţei poieion româneşti, aşa cum le exprima doina: de dor, de jale, de revoltă. Adrian Botez înscrie în expresie modernă acest triunghi, reînălţând CRUCEA ca STÂLP… într-un cvadrat care este …al Cercului.
Adrian Botez poetul este criticul cu forceps operând unde se mai poate, chiar în tumori. Cât anume extirpă, e salvator, sau mortal, nemila chirurgului ştie !
…„e noapte târziu/ parte din omenire se uită la televizor/ alta- ameţitor furnicar/ dansează-n orgasmice bacanale şi face amor/ muzical – sau sportiv/ fără alt instrument decât Neantul/ cei mai mulţi se omoară- cordial- între ei”…(cf. Apocalips).
Vedenia-televedenia apocalipsei cotidiene, scufundându-se în nocturnaliile babilonice, sunt o hemoragie continuă, o jeluire a condiţiei orbecăirii fiinţiale, care împresoară şi spurcă totul. „hulpavi/ vampiri – din această afacere cu Pustiul/ …unul singur stă uitat pe Cruce/ stearpă imagine a inutilităţii”…(cf. Apocalips). Frecvenţa acestui acut sentiment al inutilităţii predicii în pustie, ba chiar şi a supremului sacrificiu pe cruce, amintesc de Bosh şi epoca sa, însă de cu totul o altă „grădină a plăcerilor”, una a dezmăţului şi bântuirii/ vs / mântuire: „ura doar te-a fost umbrit/ dintre bezne iar învii/ când păcatul tu ţi-l scrii…” (cf. Sonetul XIV).
Când sufocarea este la cota de risc, Botez scrie cu apă de trandafir pe aripa unei adieri: „atâtea rele pe văzduh sunt scrise/ atâtea morţi viaţa-mi arde-n vise…/ nimic nu-mi dă răgaz şi nu mă iartă/ voi încerca, din sânge, să fac artă” (cf. „În post” de artă poetică).
Asta şi face. Nu arghezian, nici bacovian, ci botezian.
Unic în Hermeneia, Adrian Botez caută leac întru imunitate, devastat şi cumva reînnoit ( ca sângele prin rana deschisă) – ştiind însă : „cu foc, profeţi grăiau despre cădere/ sodom de cioburi ne e azi fiinţa/ şi cine strângă-ne din vaste pulberi/ când doar prin munţi mai fâlfâie ştiinţa ?” (cf. Vremea leacului).
Psalmul evocator- cathartic botezian atunci răsună în dulce cronicăresc şi al psaltirilor grai : „ proroci vesteau…- Hristoase, Tu, nădejde/ şi stâlp de fire să re-nalţi în duhuri/ şi Mila Ta pogoară-o din văzduhuri/ căci prea, în pene, diavolul tot creşte”… ( cf. Vremea leacului; Uh, penele au fost cândva solzi! – n.mea). Continuând poemul pe acest registru pamfletar, cu inserţii imprecative violente cum subiectul- ţintă, uneori mă tem că eruditul cărturar se ceartă cu poetul simţitor, în registru paroxistic, parcă preluând vulnerabil – prin hiper-empatie – maleficul lumii.
Poezia lui uneori rezumă, enunţiativ, sagistica în înveliş de eglogă, alteori de satiră, ca supapă a indignării Juvenalice. Indignarea- revolta devin radicale, acide, sarcastice.
Spontan şi dezinhibat potrivitor (încântat), conştient de tăria numirii şi efectului mantramic al spunerii, al cuvintelor, Botez continuă : „Cu buze de cenuşi căutam izvorul/ iar leprele ni le târâm pe drumuri-/ ci mântuie cu Răstignirea-ţi dorul/ şi leac Lumina-ţi- steagului de fumuri…/ în Tine să ne ardem putregaiul/ prin Crucea-nsângerată – fie Raiul”! …(cf. Vremea leacului).
Doctor în ştiinţe filologice, Adrian Botez culminează în ştiinţele suferinţei fiinţei, celebrând exorcizant stihuri de contraatac : forţa de blestem asupra vampirismului, abia de se lasă mai blajină, când înduioşările empatice lasă câte un siaj al acalmiilor pe luciul de apă al memoriei.. Una oglindită, dacă nu a trecutului, aşadar a morţii. Ceea ce se apără contraatacând felurit – asemeni în arta acestui contestatar al Răului ubicuu, este Duh îngenunchiind a re-înălţa. Foame de mântuire, dor de saţiu divin. Foame de mântuire, dor de saţiu divin. Titlul cărţii nuanţează cumva hătăria ( înhăitarea, hăituirea din lumea câinilor decăzuţi din pedigree, a corciturii sălbăticite în umbra „ omului”, a stăpânului rău…). Căinarea…, poate cu un antic etimon al lui Cain!….(Lamentaţia eruptivă, lătrarea metafizic nocturnă, sublunară, poate fi definită ardeleneşte căinare …. Jeluire, bocet, daină/ vs/ alean- alienare.
Remember, homo homini lupus…Mondo canem…
* Adrian Botez: Aici- la-ntâlnirea tuturor câinilor” – editura Rafet, Rm. Sărat, 2009
Topic: Recenzii | Comments Off on Adrian BOTEZ: TERIFIAT CONTRAATAC LA ÎNRĂIREA UMANULUI
Fii bun, străine!
de Violetta Petre | 22 Februarie 2010
Fii bun , străine ! Şi mă iartă!
De ”bună ziua” nu ţi-am dat.
Eram aşa de speriat !
Că erau hoţii pe la poartă…
Vroiau sa-mi fure bunătatea
Şi blânda mea istorisire
Bine că ascunsesem Cartea
Despre credinţă şi iubire…
Dar, intră că te vad cam trist!
Nici eu nu sunt prea împăcat
Am vrut să scriu un Acatist
Şi toate numele-am uitat…
Eu am ajuns la capăt de destin
Şi moştenire vreau să-ţi las
Duminica cu-al ei botez divin
Şi pacea ultimului meu popas…
Şi fii mai bun, cu tine şi cu noi!
Cât vei avea cu cine bun să fii
Se-adună nori şi se revarsă ploi
Morţi se trezesc şi se îngroapă vii…
Topic: Poezii | Comments Off on Fii bun, străine!
CĂPRIOARĂ RĂNITĂ
de Maria Miron | 22 Februarie 2010
Eram ca o ciută
Rănită de alicele întâmplării,
Cu zâmbetul umed
De spumoasele mugete
Ale vânătorilor indigeni.
Câtă pădurea
Eu alergam cu picioarele însângerate
Şi sudoarea sub pori.
Nici nu mă prăbuşisem
Şi o movilă de ochi
Mă acoperi,
Ca o piramidă sticloasă.
Am respirat sacadat,
Apoi, din ce în ce mai arar
Şi pe retină mi se ivi
Ţeava puştii….
Topic: Poezii | Comments Off on CĂPRIOARĂ RĂNITĂ
Concursul literar Nora Iuga – editia a II-a
de admin | 19 Februarie 2010
Oneşti, 2 februarie 2010 – 2 iulie 2010
După ce am avut un succes neaşteaptat cu prima ediţie a Concursului literar Nora Iuga, ne-am gândit să organizăm şi altceva. Nora Iuga a fost foarte bucuroasă să jurizeze prima ediţie a concursului, iar pentru voi a fost o adevărată provocare. Mulţumim tuturor celor care au participat. George Chiriac şi Centrul de Experienţe Pedagogice şi Culturale din Oneşti condus de prof. Gabriela Gîrmacea s-au gândit să realizeze şi ediţia a II-a a Concursului litera Nora Iuga. De data aceasta regulile sunt noi, mai accesibile.
Concursul literar Nora Iuga, Oneşti, 2 februarie 2010 – 2 iulie 2010
Regulament şi precizări necesare:
1. Concursul se desfăşoară în perioada 2 februarie 2010 – 2 iulie 2010. Textele primite după data limită nu vor mai fi acceptate în concurs.
2. Concursul literar Nora Iuga se desfăşoară pe două categorii de vârstă:
a. pentru scriitorii cu vârsta de maximum 35 de ani, indiferent dacă au debutat sau nu. Dacă au debutat în volum, autorii trebuie să trimită cate 3 exemplare din acesta. Adresa pe care vor fi trimise cele 3 volume este mai jos, la punctul 7. Specificare: ori trimiteţi 3 volume (poezie şi / sau proză) ori trimiteţi grupaj de text (4 poezii şi / sau 2 proze scurte). Nu este secţiune separată pentru volum de debut.
b. pentru scriitorii cu vârsta de peste 35 de ani, indiferent dacă au debutat sau nu. Daca au debutat în volum, autorii trebuie să trimită câte 3 exemplare din acesta. Adresa pe care vor fi trimise cele 3 volume este mai jos, la punctul 7. Specificare: ori trimiteţi 3 volume (poezie şi / sau proză) ori trimiteţi grupaj de text (4 poezii şi / sau 2 proze scurte). Nu este secţiune separată pentru volum de debut.
3. Concursul se desfăşoară pe două secţiuni: poezie şi proză scurtă, fără tematică (aşa cum a fost la prima ediţie). Participanţii pot trimite texte pentru ambele secţiuni. Se vor trimite 4 poezii (fiecare poezie să nu depăşească 3 pagini A4) si / sau 2 proze scurte (fiecare proza scurtă să nu depăşească 5 pagini A4).
4. Textele vor fi editate în Word, caractere Corbel, litera cu mărimea de 16, şi vor fi scrise cu diacritice.
5. Textele vor fi trimise cu sistem motto prin e-mail la adresa: haisafurampepeni@yahoo.com. Textele vor fi însotiţe de o fişă de participare care va conţine câteva date personale: nume şi prenume, adresa, telefon, vârsta, o fotografie de rezoluţie mare, motto, e-mail, etc. Mottoul trebuie să apară pe fiecare pagină din concurs. Se va preciza secţiunea la care se participă (până în 35 de ani, peste 35 de ani).
6. Taxa de participare este de 20 lei pentru fiecare secţiune în parte. Dacă participaţi şi la poezie şi la proză scurtă, taxa de participare este de 30 lei.
7. Banii vor fi trimişi prin mandat poştal pe numele Gabriela Gîrmacea, la adresa: Centrul de Experienţe Pedagogice şi Culturale, strada Republicii, nr. 58, ap. 194, cod 601025, Oneşti, judeţul Bacău. Pe mandatul poştal există o rubrică numită “Loc pentru corespondenţă”. Această rubrică va fi completată cu menţiunea “Pentru Concursul literar Nora Iuga”. Întrebaţi la oficiul poştal cum se completează corect mandatul poştal şi rugaţi să verifice corectitudinea acestuia.
8. După ce trimiteţi banii, veţi primi confirmare de la noi. Aşadar, adăugaţi id-ul de messenger al lui George Chiriac: haisafurampepeni
9. Premiile vor fi anunţate ulterior, în funcţie de banii strânşi. Vor fi premii în bani: premiul I, premiul II, premiul III la fiecare secţiune (poezie şi proză scurtă). Noi sperăm să ajungem la:
Premiul I – 1500 lei
Premiul II – 1000 lei
Premiul III – 500 lei.
Pentru fiecare secţiune se vor anunţa câte 6 nominalizaţi, care vor fi invitaţi la Oneşti la premiere.
10. Juriul va fi alcătuit din 6 scriitori. Octavian Soviany, Miruna Vlada, George Chiriac, Nora Iuga, Moni Stănilă şi înca cineva.
11. Premierea va avea loc la Oneşti, la sfârşitul lunii iulie. Câştigătorii vor fi invitaţi la un festival de 2-3 zile în care vom organiza lansări de carte, lecturi publice, workshop cu scriitori care au jurizat şi alte manifestări culturale, etc. Data exactă a premierii va fi precizată ulterior.
12. Nerespectarea regulamentului duce la excluderea textelor din concurs.
13. Dacă trimiteţi texte pentru concurs adăugaţi pe mess id-ul haisafurampepeni, pentru eventuale stiri, informaţii, confirmări, etc.
George Chiriac & Gabriela Gîrmacea
Topic: Diverse | Comments Off on Concursul literar Nora Iuga – editia a II-a
« AnteriorulUrmătorul »
