Glas Comun

Mai 2026
M	T	W	T	F	S	S
	1	2	3
4	5	6	7	8	9	10
11	12	13	14	15	16	17
18	19	20	21	22	23	24
25	26	27	28	29	30	31

SĂRBĂTOAREA TĂMÂIOASEI – PIETROASELE

de Elena Trifan | 10 Noiembrie 2010

PIETROASELE, JUD. BUZĂU

Localitatea Pietroasele, judeţul Buzău, este renumită pentru tradiţiile sale milenare, de cultivare a viţei-de-viei, cât şi pentru importantele descoperiri arheologice: tezaurul Cloşca cu puii de aur, castrul şi termele romane.
De câţiva ani a început să fie cunoscută şi pentru organizarea Sărbătorii Tămâioasei, aflată la a treia ediţie, eveniment ce are ca scop promovarea imaginii comunei, reînvierea unor vechi tradiţii folclorice, un elogiu adus roadelor pământului care de mii de ani le-au adus bunăstarea şi au constituit mândria localnicilor, crearea unei atmosfere de petrecere şi voie bună în rândul locuitorilor din această localitate, cât şi din alte zone ale ţării.
Pe tarabele frumos amenajate de producătorii din localitate şi din împrejurimi, poate fi admirată bogăţia strugurilor şi a sortimentelor de vinuri, din soiurile: Tămâioasă românească, Fetească neagră, Fetească regală, Riesling italian, Merlot, Busuioacă de Bohotin, Cabernet Sauvignion, renumite pentru varietatea culorilor: porfirie, rubinie, alb-verzuie, roşie strălucitoare, roşie strălucitoare roze, cu nuanţe ruginii-chihlimbarii, purpurie zmeurie cu tentă violacee; a gusturilor răcoritoare, plăcute, reconfortante, prietenoase şi catifelate; a aromelor puternice, persistente, de violete, trandafir, busuioc, tămâie, mirodenii, mere văratice, mure, prune uscate, ceară de albine1.
Este nu numai o sărbătoare a vinului, ci şi a unor vechi tradiţii păstrate cu grijă de săteni şi de locuitorii din satele învecinate.
Aici în ţara pietrei, după cum sugerează şi numele localităţii, istoria pare a se întoarce în urmă cu mii de ani, în epoca pietrei a cărei prelucrare permanentă pe aceste meleaguri ne este amintită de cioplitorii în piatră din localitatea Năieni, judeţul Buzău, care ne uimesc prin cănile, suporturile, ulucele, ornamentele frumos meşteşugite.
Măiestria, hărnicia, ocupaţiile localnicilor de-a lungul timpului, spiritul gospodăresc şi conservator ne sunt oferite de expoziţia „Lada de zestre” organizată de elevii Şcolii cu Clasele I-VIII din localitatea Pietroasele, sub îndrumarea doamnelor învăţătoare: Daniela Enache şi Tanţa Vasile.
Pe lângă mulţimea ştergarelor şi a macaturilor, aceasta abundă şi în obiecte de uz casnic: vase din ceramică, felinar, fier de călcat, lampă, cuţitoaie, putinei, găvan, butoaie, zdrobitor de struguri, ploscă, unele vechi de sute de ani.
Tradiţia şi modernitatea îşi dau mâna la Sărbătoarea Tămâioasei de la Pietroasele şi artişii plastici buzoieni sunt reprezentaţi de expoziţia de pictură a domnişoarei Elena Mihălceanu, elevă la Liceul de Artă din Buzău, atrasă de flori, peisaje, păsări, personaje biblice, şi de expoziţia de sculptură în lemn a domnului Adrian Istrăţoiu din Pietroasele, care prezintă vase emblematice, chipuri de oameni, subiectul preferat rămânând Maica Domnului cu Fiul.
Marea surpriză a spectacolului în aer liber a fost însă reînvierea modului străvechi de mustire a strugurilor.
Ca altădată pe uliţele satului, pe stadionul unde se desfăşoară sărbătoarea, îşi face apariţia carul alegoric, tras de boi, încărcat cu struguri, cu fete şi băieţi îmbrăcaţi în costume populare.
Carul este condus de un Bachus autohton, în port tradiţional românesc, cu o pelerină neagră pe umeri şi o coroană din viţă-de-vie, pe cap.
În urma carului vin fete şi băieţi cu ciorchini de struguri în mână, cu bucuria întipărită pe chip.
Strugurii sunt deşertaţi în linul tradiţional şi zdrobiţi cu picioarele, de fete îmbrăcate în costume populare.
După ce mustul se scurge într-un hârdău fetele sunt spălate pe picioare cu apă, de către Bachus şi şterse cu ştergare ţesute în război.
Cei doritori sunt serviţi cu must şi struguri.
Este organizat şi un concurs pentru premierea celor mai iscusiţi producători de vinuri din localitate şi împrejurimi.
Artişti vocali şi dansatori în devenire sau consacraţi, printre care pot fi amintiţi elevii şcolii din localitate, formaţia Nemuritorii, formaţia de muzică etno Sânzienele, le oferă celor prezenţi un impresionant spectacol din care sunt nelipsite cântecele din repertoriul dedicat meleagurilor buzoiene.
Plecăm spre casă, spunând şi noi precum Nichita Stănescu „Am venit cu o inimă de piatră şi ne întoarcem cu o inimă de inimă”, stropită cu puterea mustului ce va izvorî veşnic din piatra cultivată de o mână iscusită şi înţeleaptă.

Topic: Reportaje | Comments Off on SĂRBĂTOAREA TĂMÂIOASEI – PIETROASELE

TESTAMENT

de Jianu Liviu-Florian | 9 Noiembrie 2010

“Nu-ți voi lăsa drept bunuri după moarte”,
Decât un jug de rob de dus în spate…

L-au dus și Voievozii, și tălpașii,
Și-l vor purta, țn veac de veac, urmașii!…

Cci din nimic, nimic va să se facă,
Recolta, fără munci, nu-i nici săracă,

Și toți robim, măcar de nu am ști,
La viața cea de fiecare zi…

Robesc cei tineri, pentru cei bătrțni,
Avem, n-avem, ne rostuim stăpâni,

Robesc părinții-n Iad, pentru copii,
Robim cu toții fiecarei zi…

Dar peste munca-n veci a tuturor,
Mai e un jug, mai blând, și mai uțor…

Ne dă alean, visare, mângâiere,
Și slăbiciunea de lăuntrică putere

De a fi frații crucii de frumos
A răstignirii Domnului Hristos!

Ea ne mai dă sub jug, puțin răgaz,
Când n-avem mămăliga, și nici praz…

Ne dă avânt, în Iadul de sub cer,
Să dăm și celor ce nu pot, și cer!

Căci ce-a avut, și-n veci de veci, n-a dat
Dumnezeiescul nostru Împărat?

“Nu-ți voi lăsa drept bunuri după moarte”,
Decât un jug de rob de dus în spate…

L-au dus și Voievozii, și tălpașii,
Și-l vor purta, în veac de veac, urmasșii!…

Și sub povara lui, când n-ai să poți,
Cțnd toți îți vor părea haini și hoți,

Primește, ușurare, și prinos,
Apoteoza Domnului Hristos!

7 iunie 2010

Topic: Poezii | Comments Off on TESTAMENT

CAZUL DACIA (1/11)

de Adrian Botez | 5 Noiembrie 2010

„ROMÂNIA MARE” – O AUTENTICĂ TEMĂ DE MEDITAŢIE sau SĂ-I LĂSĂM PE PĂPUŞARI SĂ CREADĂ CĂ NE-AU „DUS DE NAS”!!!

PRELIMINARII

…În aceste zile de o meschinărie şi ipocrizie şi porniri spre trădare cumplite, când „puterea politică <>” crede că ne-a păcălit, pe de-o parte (prin „remanierea” guvernamentală, de doi lei… – de o scandaloasă frivolitate şi de o iresponsabilitate şi efemeritate a efectelor care frizează demenţa … – „remaniere” care ne azvârle tot mai adânc în mlaştina Haosului Dirijat!) – iar „opoziţia politică parlamentară” (…de fapt, totdeauna şi în orice ţară de pe Terra acestor ani ai lui Kali Yuga, economicul transcende politicul, şi toate „mâinile” şi „culorile” se „înfrăţesc”, la modul chiar „transnaţional”, când e vorba de trădare şi de jaf şi de aneantizare naţională!) crede acelaşi lucru, că ne păcăleşte, prin încrederea pe care „ar trebui” s-o avem în ei, ca „alternativă” (după mintea lor de cretini aroganţi, care chiar cred că Neamul ăsta Românesc a atins ultimele trepte de degenerescenţă…, îl cred o turmă de sifilitici, de paralizaţi la minte, mancurtizaţi, acceptând orice „imagine rulată” de diferitele posturi TV – posturi care se prefac a fi concurente, când, de fapt, sunt finanţate, din străinătate, cu aceiaşi bani muradari şi însângeraţi, în speranţa fie a unui război civil, fie, mai curând, a unei anestezii/amnezii generale şi a unei „colaborări generalizate” la Giganticul Măcel Globalizat!!!!) – în aceste zile, SĂ ÎNCERCĂM SĂ NE RECULEGEM. Şi reculegerea aceasta s-o facem cuminte şi întru Dumnezeul Neamului Românilor, încercând, cu efort mare de Duh, să aflăm, prin „scufundare” în abisurile de lumină şi întuneric divin ale istoriei: să aflăm CINE SUNTEM, care TREBUIE, cu adevărat, să fie „ţintele” / scopurile noastre de acţiune naţională, spirituală şi materială, care să fie mijloacele de aflare a Adevărului Unic şi care să fie uneltele de ajungere la aceste scopuri. Fireşte, să aflăm şi cu ce argumente să ne înarmăm, pentru a fi bine-direcţionaţi, neclintiţi şi neînvinşi în lupta noastră…!!!

I. “TOT BALCANUL A FOST ROMÂNESC!”

…Începutul „expediţiei” spirituale şi a exerciţiului de luciditate/responsabilitate îl vom face folosind, pentru început, un interviu cu un mare şi autentic cărturar şi luptător aromâno-timocean, CRISTEA SANDU TIMOC – pentru că venerabila vârstă a domniei sale (94 de ani), precum şi întreg parcursul de luptă spiritual-naţionalistă al domniei sale – nu-l pot face suspicionabil de „partis-pris”-uri, „partizanate” meschine, ori controversabil, din punct de vedere moral. Cel mult, amendabil în anumite puncte ale raţionamentului său personal, dar, în niciun caz, în eşafodajul argumentativ şi faptic, în „focul” durerii, exprimat în vizionarismul său naţionalist vaticinar (de unde purced şi soluţiile sale disperate, dar absolut sincere, în dorinţă!) şi al bunelor sale intenţii.
Micile sale erori de logică nu sunt, în niciun caz, rezultatul relei-credinţe şi al „intereselor personale şi ascunse” (precum în cazul „politicienilor” tip „ridiche”, ai „răzorului” nostru naţional, gata să-şi vândă sufletul, neamul şi Grădina Sfântă, pentru orice soi de nouă şi avantajoasă…”răsădire” politico-economică!), ci apar din pricina unor exasperări şi imagini distorsionate ale realităţii imediate: ÎN NICIUN CAZ, UN CĂRTURAR AUTENTIC (cum şi este dl CRISTEA SANDU TIMOC!) NU SE POATE ÎNŞELA, ÎN LEGĂTURĂ CU DATE VITALE ALE ISTORIEI TRECUTE ŞI, ÎN PARTE, TRĂITE!!!

…De la domnia sa (care este o istorie vie şi însângerată, precum un apostol răstignit pe o nouă Golgotă!) este necesar să re-învăţăm că singurul lucru pentru care merită să trăim, suferim şi murim este PATRIA! Iar noi, din păcate, nu ştim CARE NE ESTE PATRIA, DECI PENTRU CE ANUME TREBUIE SĂ LUPTĂM, CU PREŢUL TRUDEI ŞI VIEŢII NOASTRE (…şi nici nu găsim dascăli de bună-credinţă şi ei înşişi preocupaţi de cercetare acribioasă, FĂRĂ FRICĂ ORI BLOCĂRI MENTALE CAUZATE DE OPORTUNISME/EGOISME!…şi extrem de puţin de dispuşi, deci, pentru Martiriul Adevărului!!!).

Nu ştim că, de fapt, scopul existenţei / luptei noastre terestre se numeşte Fiinţa Noastră Românească Arheică sau „ROMÂNIA MARE” (…dar nu aceea indicată, „din gură şi ziar”, de pletoricul demagog Corneliu Vadim Tudor! – ci ROMÂNIA ARHEICĂ, dimpreună cu NEAMUL ROMÂNESC METAFIZIC/TRANSISTORIC! – din care facem parte, dar habar n-avem de asta! – şi ne şi înverşunăm în negarea propriei noastre Fiinţe/Fiinţări!!!) – iar mijlocele de luptă pentru redobândirea Identităţii Noastre Arheice nu sunt NICICUM cele „democratice” (de fapt, luciferico-masonice!), ci cele ale Duhului Umano-Divin: TREZIREA (chiar prin cele mai cumplite „şocuri” metafizice şi, deci, CU TOTUL ANTI-DEMOCRATICE…!!! ) A CONŞTIINŢEI EULUI NOSTRU UMANO-DIVIN, CARE VA DETERMINA TREZIREA SUPRA-EULUI DUMNEZEIESC – …altfel, nimeni dintre noi nu are dreptul să se „dea”/pretindă „creştin”, şi, încă, „creştin ORTODOX”!!! Deci, NICI OM ÎNTREG/ÎMPLINIT/”ISPRĂVIT”!!!

…Iată ce declară dl CRISTEA SANDU TIMOC, în interviul din revista online Dacia Aureliană – din care începem să aflăm nu doar identitatea noastră de neam, ci şi drepturile noastre de Neam Divin! – drepturi care, fiind cunoscute de către vecinii noştri din geografie şi istorie, devin tot atâtea motive de a ne urî, deşi noi nu emitem nicio pretenţie, de niciun fel (…din păcate, sunt semne tot mai clare că noi începem să renunţăm până şi la elementarul drept de A EXISTA, întru vizibilul fizic, moral şi magnific-demn… – ceea ce devine o vină imensă în faţa Lui Dumnezeu, care ne-a născut AICI pentru O MISIUNE TERESTRĂ, ACEEA DE „CANDELĂ A NEAMURILOR” LUMII AFLATE ÎNTRU APUNERE SPIRITUALĂ, CE NU-ŞI VOR MAI AFLA, CÂT DE CURÂND, DUHUL ŞI ROSTUL (AUTENTIC ŞI SPECIFIC!!!) PE TERRA!!!):

„ (…)Noi şi noi dovezi, documente, pagini de istorie şi cercetări etno-lingvistice vin să confirme, fără nici o urmă de îndoială, că întreaga Peninsulă Balcanică a fost cândva o „mare românească”, un imens teritoriu traco-dac latinizat (s.n.). Invazia slavă din secolele al VII-lea şi al VIII-lea a găsit aici un popor numeros, unitar, vorbind o limbă romanică; un popor de păstori, comercianţi, meşteşugari, prelucrători de metale şi constructori bogaţi, o „ţară a bogaţilor”, cum spunea cu invidie, dar şi cu admiraţie, cunoscutul ultranaţionalist sârb Vojislav Şeşeli.(…).
(…)Ne oprim din nou în Timoc, parte a Daciei Aureliene, unde se vorbeşte, după cum se ştie, aceeaşi limbă ca la Calafat sau ca la Timişoara, adică daco-româna. Împărţit între sârbi şi bulgari, acest teritoriu, numit şi „Valahia Mică”, are în spate o istorie bimilenară. Dacă, la jumătatea secolului al XX-lea, proiectul creării unei confederaţii bulgaro-sârbe nu a fost transpus în practică, în schimb, până în ziua de astăzi, cele două ţări seamănă ca două picături de apă atunci când e vorba de proiectele criminale de deznaţionalizare îndreptate împotriva românilor sud-dunăreni (…).
(…)- Dacă ar fi să descrieţi Peninsula Balcanică din timpurile străvechi, de la extinderea Imperiului Roman în Balcani, începând cu anul 143 î.Chr., cu ce aţi începe?
– Tot Balcanul a fost românesc! Tot! De la Marea Egee, din Munţii Pindului, de la Adriatica, din Dalmaţia, de la Marea Neagră şi până la Dunăre, a fost un singur popor: poporul român(s.n.). Singurul popor existent în marginea de sud a acestui teritoriu, în epoca formării românilor ca neam latin, au fost grecii, însă ei ocupau zonele de lângă mări şi mai puţin câmpiile şi aproape deloc munţii. Pentru cel puţin şapte secole după Hristos, adevărata Românie Mare a fost Peninsula Balcanică…(…) Timpurile se schimbă, năvălesc slavii în secolul al VII-lea, peste încă şapte sute de ani vin turcii (1453), apoi, în părţile de apus, coboară austriecii, iar poporul român din Balcan se împrăştie, se împuţinează, în unele zone chiar dispare, cum ar fi Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina. Pe lângă aromânii din Macedonia şi Pind, din Albania şi Bulgaria, rămân să reziste compact, până în ziua de azi, daco-românii din Timoc (200 de localităţi în Serbia, 100 în Bulgaria – 30 în jurul Vidinului plus 70 de-a lungul Dunării, pâna la mare). Ei au avut parte de domnia a cel puţin cinci voievozi români, începând cu Basarab I Întemeietorul, în secolul al XIV-lea, până la Matei Basarab, în secolul al XVI-lea. Aceşti domnitori au construit mai multe mănăstiri şi biserici româneşti în sudul Dunării, decât în nord, deoarece românii stăpâneau acel ţinut din timpuri străvechi, Dunărea nefiind niciodată, până la 1918, graniţă între fraţi. Dacă ne gândim la marele Basarab I, el a ridicat o mănăstire la Cladova, pe râul şaina (azi în ruine), una la Mânăstiriţa (tot în ruine) şi una la Vradna (care există şi acum, fiind ocupată de călugăriţe sârboaice)(…).
(…)Toţi, şi grecul, şi bulgarul, şi albanezul, şi sârbul vor să ne zdrobească capul, văzând cât suntem de moi, cât de mult îndurăm… O naţie adormită. Apoi, ar mai fi şi alte motive. Spre exemplu, grecii. Cum să nu ne urască? Gândiţi-vă că, pâna la Cuza, 1/6 din averile mănăstireşti de la nord de Dunăre erau în mâna grecilor. Prin secularizarea averilor mănăstireşti, grecii au pierdut totul. Pe de altă parte, ei urăsc bogăţia şi vrednicia aromânilor, părtinirea de care s-au bucurat aceştia din partea turcilor, în timp ce pe dânşii i-au oropsit din greu; urăsc inteligenţa, mărinimia, spiritul liberal al multor intelectuali şi magnaţi aromâni. Vorbind de sârbi, ei ne urăsc pentru că le-am luat Banatul în 1918. Socotesc că au fost stăpâni acolo şi au pierdut din pricina vicisitudinilor istorice care pe români i-ar fi favorizat (însuşi generalul Berthelot le-a alungat armata din Timişoara). Ne mai urăsc şi pentru bogăţia păstorilor aşa-zişi vlahi, pentru că noi am deţinut cele mai bune pământuri (doar eram băştinaşi, ce-ar fi dorit?), pentru că suntem diferiţi, suntem latini, aparţinem unei mari familii de popoare vest-europene. În fine, bulgarii ne urăsc pentru acelaşi lucru, dar şi pentru că le-am luat Dobrogea. Ar fi dorit-o toată, până la Constanţa, nu doar cele două judeţe. S-au bătut mult pentru asta(…).

– va continua –

Topic: Meditaţii | Comments Off on CAZUL DACIA (1/11)