Ion Vasiu-Poezii
de admin | 6 Octombrie 2014
Poezia vieţii
când pâinea aburindă se zbate în desagi
declar şi luaţi aminte la ceea ce vă spun
prieteni de oriunde, prietenii mei dragi,
că poezia vieţii e tot ce am mai bun
când porumbeii păcii în palme poposesc
spre-a ciuguli căldura acestui secol dens
de la tribuna zilei necontenit rostesc
că poezia vieţii e unicul meu sens
când anotimpul tânăr ne-adună la un loc
vă zic cu voce tare, chiar dacă v-am mai zis
de-atâtea ori – sau poate nu v-am mai zis deloc –
că poezia vieţii e singurul meu vis
când dimineaţa cade ca şi un abajur
peste oraşu-n care iubita o rechem
cu conştiinţa trează şi limpede vă jur
că poezia vieţii e ţelul meu suprem…
Dispreţuire
Detest iubirile din interes
Detest minciuna cu picioare scurte
Detest elogiul rostit mult prea des
Detest intruşii care-ţi intră-n curte
Detest grandomania din belşug
Detest eroul care stă ascuns
Detest politicienii care sug
La două ugere ce sunt de muls.
Detest fricosul ce se dă viteaz
Detest beţia de cuvinte oarbe
Detest persoana groasă la obraz
Detest duşmanul ce din ochi ne soarbe
Detest sporovăiala fără rost
Detest amorul rostit rar şi lent
Detest poemul plicticos, anost,
Detest poeţii care n-au talent.
Apogeu subţire
Acum, când anormalul e normal
În ţara care geme şi suspină,
Te-aştept iubito cocoţat pe-un val
Cu inima de deznădejde plină.
Îmi suflă vântu-n buzunarul gol,
Distracţiile-au rămas o amintire,
Trec zile-nşiruite ca-ntr-un stol
Spre-un apogeu fantastic de subţire.
Cărări de dor
de-atâta iarnă-mi vine să m-ascund
între poeme pân` la primăvară
să beau paharul nopţii pân` la fund
şi-n zori să-l umplu cu iubire iară
îmi înfloresc la tâmple ghiocei
îi simt de-o vreme însă nu îmi pasă
şi-un stol de vise zburdă-n ochii mei
iluminând cărările spre casă
în geamul dinspre ziuă bat ninsori
suspină coala albă-n palma dreaptă
mi-e dor amarnic, parcă tot mai dor,
de cei ce-n sat mă strigă şi m-aşteaptă
Târziu în cuvinte
îmbătrânesc şi asta mă-ntristează
nu vreau să cred că e adevărat
rămâne însă-n continuare trează
ambiţia-mi neştirbită de bărbat
chiar dacă flori pe umeri or să-mi cadă –
e o destrăbălare într-un fel –
eu încă te aştept pe aceeaşi stradă
încrezător în unicul meu ţel
e-atâta de târziu între cuvinte
şi nu-nţeleg ce ar mai fi de spus
când zi de zi pământul ne mai minte
c-un răsărit sau poate c-un apus…
Rechizitoriu
te-ntreb, Maria, până când se-ascunde
lumina dimineţii-n ochii tăi,
de ce mai plângi şi-acum în somn şi unde
îţi faci din fânul dragostei, tu, clăi ?
în care apă-ţi speli iubirea oare
la umbra cărui arbore-odihneşti
şi ce cocor învaţă cum să zboare
în palma ta, ca-n vremuri de poveşti ?
pe cine-aştepţi privind lung se ferească,
de care anotimp îţi este dor
şi unde fugi când noaptea e albastră
pierzându-te atâta de uşor ?
cât din melancolia ta-i fardată,
de unde vii şi unde mergi de fapt,
de ce nu dai crezare niciodată
fiorului, de parc`ar fi inapt ?
n-aş vrea iubito să te-ntreci cu gluma
privind ironic propriu-ţi univers
de nu-mi poţi da răspunsul tău acuma
aşterne-l pe hârtie, într-un vers !…
Topic: Poezii | 1 Comentariu »
Dr.Stelian Gomboş:In memoriam – Dr. Nicolae Corneanu
de admin | 30 Septembrie 2014
In memoriam – Un gând de aleasă recunoştinţă şi deosebită preţuire acum, la mutarea la cereştile şi veşnicele lăcaşuri a Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Nicolae Corneanu – Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului…
Cuprins fiind de emoţie, respect şi recunoştinţă m-am tot gândit, preţ de mai multe ore, cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări şi sentimente faţă de viaţa, opera, activitatea şi personalitatea complexă şi completă a Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Nicolae Corneanu – Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, acum, cu prilejul mutării sale la cereştile şi veşnicele lăcaşuri… A unui distins ierarh, cu peste nouăzeci de ani de viaţă şi peste cincizeci de ani de slujire apologetică, arhierească şi mitropolitană, jertfelnică şi mărturisitoare, cu timp şi fără timp, în spiritul bunei noastre înţelepciuni şi cuminţenii tradiţionale şi autentice a Poporului nostru Românesc, din partea de Vest a Ţării!…
Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este uşor să faci un asemenea lucru, mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de, relativ, puţină vreme adică de numai douăzeci şi trei de ani, în condiţiile în care a fost slujitorul şi arhipăstorul duhovnicesc, a preoţilor şi credincioşilor ce vieţuiesc în cuprinsul teritorial canonic al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Mitropoliei Banatului, de peste cincizeci de ani (de peste o jumătate de veac), fiind, până în momentul de faţă, decanul de vârstă (şi în privinţa vârstei şi în cea a vechimii în funcţie) în rândul Mitropoliţilor Bisericii Ortodoxe Române!…
În viziunea, în mintea şi în inima mea personalitatea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Nicolae Corneanu s-a conturat şi s-a identificat prin câteva trăsături şi calităţi distincte şi anume: în primul rând prin maturitatea şi bogata experienţă sau înţelepciune pastorală şi duhovnicească, prin ataşamentul faţă de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi, unul foarte calm, blând şi aşezat, şi, totodată, foarte firesc şi mai puţin sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea, fermitatea şi perseverenţa, prin dispoziţia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situaţia o reclama; prin cultura teologică, duhovnicească, şi nu numai, cu care a fost înzestrat, datorită muncii şi tenacităţii Înaltpreasfinţiei Sale – deoarece era un erudit, un cult şi un autodidact înnăscut, precum şi foarte consecvent cu el însuşi, de-a lungul întregii sale vieţi; prin luciditatea şi spiritul critic însoţit de foarte multă înţelegere şi condescendenţă; apoi prin spiritul de disciplină şi bună rânduială, în primul rând cu propria sa persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte accesibil şi înţelept, coerent (dar) şi consistent, în diferite împrejurări ori cu diferite prilejuri sau ocazii!…
De asemenea, mai avea şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie, modestie şi nobleţe spirituală, interioară, ieşite din comun, care îţi inspira foarte multă încredere, confort sufletesc sau lăuntric, precum şi dragoste faţă de valorile eterne ale spiritualităţii noastre româneşti şi ortodoxe!…
Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Nicolae Corneanu a ajuns la o vârstă şi la o maturitate sau experienţă la care, probabil, s-a gândit mai mult la ce a fost în urmă, făcându-şi tot felul de bilanţuri cu privire la aspectele şi valenţele, diverse şi variate ale activităţii sale, care a fost una foarte folositoare multor oameni – slujitori ai altarelor sau credincioşi ai Bisericii noastre dreptmăritoare!…
Cugetând la activitatea şi la personalitatea Înaltpreasfinţiei Sale, care a fost una foarte bine conturată şi cât se poate de autentică şi de firească, mă gândesc la darul omului providenţial cu care l-a înzestrat Creatorul şi Stăpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Marele Arhiereu, pe care Înaltpreasfinţia Sa l-a cinstit şi l-a slujit întotdeauna cu toată sinceritatea, dragostea şi abnegaţia!…
M-aş bucura să ştiu că atât contemporanii cât şi posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoştinţa şi preţuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost şi a însemnat în conştiinţa şi în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată şi o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita, foarte repede binefăcătorii şi înaintaşii noştri dar încerc, totuşi, să–mi fac un act de încurajare şi de optimism şi să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său va fi pronunţat cu veneraţie şi respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni şi care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Veşnic în Împărăţia Sa cea cerească şi veşnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte!…
Aşadar, sunt deplin încredinţat, că sunt foarte mulţi oameni de rând, credincioşi şi slujitori ai Bisericii noastre strămoşeşti, care se roagă Bunului Dumnezeu, să îi dăruiască iertarea păcatelor şi aşezarea lui cu drepţii şi cu aleşii Săi, răsplătindu-i pentru faptul că i-a făcut pe ei sau pe copiii lor oameni cu şcoală teologică înaltă, încheiată, şi pe care, apoi i-a hirotonit ierarhi, preoţi şi diaconi, după care i-a instalat în eparhiile şi parohiile încredinţate lor spre păstorirea turmei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu – Păstorul cel Bun; apoi a târnosit şi binecuvântat atât de multe biserici şi lăcaşuri de închinare – fapt care nu poate fi uitat în istoria acestor locuri – marcate de prezenţa şi activitatea Înaltpreasfinţiei Sale, atât de prodigioasă (şi) care s-a desfăşurat pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, dorindu-i, încă odată, dezlegarea de toate cele pământeşti şi trupeşti şi aşezarea în comuniunea şi comunitatea, cea cerească şi veşnică a Preasfintei Treimi!…
În altă ordine de idei, vom afirma şi reţine faptul, referindu-ne la câteva date biografice ale Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae Corneanu, că, Duhul Domnului a împărţit păstorilor sufleteşti ai neamului nostru românesc diferite daruri duhovniceşti. Unii au fost buni şi renumiţi Părinţi Spirituali, îndreptând pe cei greşiţi, alţii au suferit pentru turma lor greutăţile vremurilor şi nu au părăsit-o la necaz. Unii au fost tari în credinţă, alţii au fost pildă de smerenie. Unii au luminat prin ştiinţa lor, iar alţii prin dreaptă cârmuire. Dragostea de carte şi credinţă l-a chemat devreme pe Înaltpreasfinţia Sa Dr. Nicolae Corneanu – Mitropolitul Banatului. Căci, este binecunoscut ataşamentul şi devotamentul dedicat şi închinat slujirii lui Dumnezeu, prin renunțarea la bucuriile personale, exemplar reprezentat de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae, cu atât mai mult cu cât a fost considerat şi recunoscut sau acreditat ca fiind cel mai longeviv Arhiereu şi Ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, contemporane, căci a fost de cincizeci şi doi de ani în această funcţie, slujire şi demnitate. Foarte iubit de credincioşi, Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae a continuat să uimească prin puterea cu care a suportat şi îndurat toate nevoințele trupului, şi care au fost deloc uşoare, seninătatea chipului, a glasului ce a păstrat aceleaşi inflexiuni şi peste care timpul nu s-a îndurat să lase urme, precum şi nealterata sa încredere în puterea lui Dumnezeu pe care a insuflat-o permanent acelora care i s-au adresat. Cuvintele sale blânde dar pline de conţinut, mesaj şi miez au fost un sincer şi adevărat îndemn spre a merge mai departe, înfruntând vicisitudinile acestor vremuri tulburi, când oamenii se simt oarecum dezrădăcinaţi. Şi-a înţeles misiunea de la bun început, ştia că a urma acest drum al credinţei înseamnă a fi frământat, a-ţi pune întrebări, a învăţa mereu, a o lua iar şi iar de la capăt…
Înaltpreasfinţia Sa Nicolae Corneanu – Mitropolitul Banatului, s-a născut la data de 21 noiembrie anul 1923 la Caransebeş, judeţul Caraş-Severin, într-o familie de preoţi. Tatăl său era Preot la Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din oraşul Caransebeş, iar unchiul a fost Secretarul Episcopului Miron Cristea. Pentru că tatăl său a murit de tânăr, copilăria Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae a fost marcată de dragostea pentru cele sfinte pe care mama sa i-a insuflat-o. Între anii 1934 – 1942 a urmat Şcoala elementară şi Liceul în oraşul Caransebeş, alegând să urmeze la Bucureşti cursurile Facultăţii de Teologie. Încă din anul I publică articole pe teme patristice. La Crăciunul anului 1943 este hirotonit Diacon celibatar de către Episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului, în Biserica Parohiei Obreja, judeţul Caraş-Severin. Licenţiat în Teologie, după absolvirea facultăţii îşi concentrează eforturile în vederea pregătirii tezei sale de doctorat, iar la 30 iunie 1949 îşi va susţine teza cu titlul: “Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creştin pe Valea Nilului” sub coordonarea regretatului Părinte Profesor de Patrologie şi literatură Patristică Ioan G. Coman.
Revenind pe plaiurile natale, este numit Profesor suplinitor la Academia Teologică din Caransebeş şi după desfiinţarea istoricei Episcopii de aici merge la Timişoara, unde este numit în anul 1949 Secretar, apoi Referent principal la Centrul Eparhial, iar între anii 1952 – 1956 ocupă funcţia de Consilier Cultural al Arhiepiscopiei Timişoarei şi Caransebeşului. Din anul 1956 reia activitatea în învăţământul teologic ca profesor la Seminarul Teologic din Caransebeş, unde predă greaca şi franceza până la 1 martie 1959 când devine Conferenţiar Universitar la Catedra de Îndrumări Misionare a Institutului Teologic de grad Universitar din Sibiu, predând Teologia simbolică şi Limba greacă. Dascăl de elită, cu o temeinică pregătire, dublată de un larg orizont de cultură generală, profil de enciclopedist, a format generaţii întregi, toţi cei care i-au audiat cursurile având mereu în minte şi în inimă chipul profesorului de vocaţie. Prelegerile sale atrăgeau îndeosebi prin claritate şi eleganţă în ceea ce priveşte stilul şi maniera de prezentare. Ţinuta sa sobră şi dragostea faţă de studenţi au lăsat urme de neşters în sufletele acestora.
În anul 1960 este hirotonit Preot de către viitorul şi de pie memorie Patriarh Teoctist Arăpașu, pe atunci Episcop Vicar Patriarhal, iar la 15 decembrie este ales Episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului. Se călugăreşte la Mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti, la data de 12 ianuarie anul 1961, păstrând numele de Nicolae. Este hirotonit Arhiereu în Biserica “Sfântul Spiridon Nou” din Bucureşti la 15 ianuarie 1961, de către Patriarhul Justinian Marina, împreună cu alți doi ierarhi, instalarea în funcţia de Episcop al Aradului având loc la 22 ianuarie acelaşi an, în Catedrala Episcopală din municipiul Arad.
La 17 februarie 1962, acelaşi Colegiu Electoral al Patriarhiei Române, îl alege în scaunul vacant de Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi Mitropolit al Banatului. A fost instalat la 4 martie 1962 în Catedrala Mitropolitană din municipiul Timişoara, de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Justinian Marina şi alţi membri ai Sfântului Sinod. În anii `80 a colaborat cu Institutul Ecumenic ”Pro Oriente” din Viena – Austria susţinând mai multe prelegeri şi comunicări. Între anii 1978 – 1981 a activat ca Membru în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi, de asemenea, Delegatul Patriarhiei Române la instalarea Papilor Ioan Paul I şi Ioan Paul al II – lea.
A răspuns o vreme de comunităţile ortodoxe române de peste hotare. Ca ierarh s-a îngrijit de problemele administrative şi gospodăreşti din eparhie, având numeroase iniţiative printre care sprijinirea ridicării şi pictării a zeci de noi lăcaşuri de cult, restaurarea unor monumente istorico – bisericeşti din eparhie, sprijinirea mănăstirilor şi înfiinţarea Facultăţii de Teologie din Timişoara. Urmare neobositelor preocupări cărturăreşti, Înaltpreasfinţia Sa este ales, în anul 1992, Membru de Onoare al Academiei Române şi Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este “Cetăţean de Onoare” al oraşelor Timişoara, Lugoj şi Caransebeş.
În anul 1997 i s-a înmânat Premiul Grupului pentru Dialog Social “Pentru întreaga viaţă închinată adevărului, dreptăţii şi libertăţii”. În anul 2000 i s-a conferit Ordinul Naţional “Pentru Merit” în grad de Mare Cruce conferit de Preşedinţia României. În anul 2008 a primit din partea Majestății Sale Regele Mihai I Ordinul ”Crucea Casei Regale a României”, de asemenea între anii 1975 – 2012 a fost Membru în Asociația Internațională de Studii Patristice.
„Porunca cea mai mare pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos este să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele ca pe tine însuţi. Atunci, dacă ai îndatorirea să-ţi ajuţi semenul, Biserica nu poate lipsi din această relaţie, are menirea s-o pună în practică, în viaţa de fiecare zi”, a spus, la un moment dat, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae Corneanu, a cărui viaţă, biografie, carieră şi carte de vizită, impresionante, ne face să ne gândim că viaţa şi activitatea Înaltpreasfinţiei Sale cu siguranţă va necesita cel puţin o amplă lucrare, o monografie cuprinzătoare, complexă şi completă, spre folosul duhovnicesc al credincioşilor şi ca exemplu, pildă şi reper pentru oamenii şi vremurile ce vor veni!…
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
Veşnică să-i fie pomenirea! Amin!
Cu aleasă preţuire şi deosebită recunoştinţă,
Dr. Stelian Gomboş
Topic: Descrieri | Comments Off on Dr.Stelian Gomboş:In memoriam – Dr. Nicolae Corneanu
Concursul „Cărţile anului 2013” şi-a desemnat câştigătorii
de Gelu DRAGOŞ | 29 Septembrie 2014
Asociaţia Scriitorilor Baia Mare şi Revista „Nord Literar”, cu sprijinul Consiliului Local şi al Municipiului Baia Mare, a acordat astăzi, 27 septembrie, în cadrul Sărbătorii Castanelor, premii pentru cele mai valoroase cărţi ale autorilor băimăreni apărute în cursul anului 2013.
Juriul, prezidat de prof. univ. dr. Mircea Popa, critic şi istoric literar clujean, i-a avut ca membri pe: Săluc Horvat, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Baia Mare, Gheorghe Pârja, preşedintele reprezentanţei Maramureş a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Goja, prozator, redactor şef adjunct al cotidianului “Graiul Maramureşului”, dr. Gheorghe Glodeanu, directorul revistei „Nord Literar” şi Marian Ilea, prozator, senior editor la „Informaţia Zilei de Maramureş”.
În sala Bibliotecii Judeţene a fost destul de puţină lume deoarece manifestarea literară şi anuală în acelaşi timp „Cărţile Anului” s-a desfăşurat concomitent cu Festivalul Internaţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei, director Vasile Muste.
S-au acordat următoarele premii ( din păcate, sume mici de lei):
„Cu Pavel, pe drumul Damascului” – Rodica Dragomir;
„Şcoala de fete” – Ioana Ileana Şteţco;
„Fişa postului” – Ioan Dragoş;
„Obsesii lirice” – Teo Banal Moldovan;
„Necuprinsele azururi” – Dumitru Fânăţeanu;
„Între Dumnezeu şi femeie întotdeauna” – Mircea Crişan;
„Visul ca ispită” – Victor Tecar;
„Tristeţi şi alte alinturi” – Rodica Brad Păuna;
„Momente şi schiţe pe scena criticii” – Augustin Cozmuţa;
„Ţara Oaşului. Lumea tradiţională şi vendeta” – Nicoară Mihali;
„Semiotica limbajului cinematografic” – Gheorghe Dinu;
„Televiziunea o cauză majoră a crizei morale şi spirituale” – Octavian Butuza;
„Cheţ şarpele alb” – Mircea Pop;
„Dialoguri bratislăvene” – Daniela Sitar-Tăut;
„Pintea Viteazul în folclorul maramureşean” – Pamfil şi Maria Bilţiu;
„Tragica existenţă a lui Victor Hugo de Leon Daudet” – Traducere de Betty Kirchmajer- Donca;
„Multum in parvo. Expresii şi citate latineşti adunate” – Oliviu Felecan şi dr. Nicolae Felecan.
Premiul special: „Antologia Paşi împreună”- Fundaţia Pro Unione, Dan Achim şi „Iubit de zei şi alte poeme”- Ioan Hada.
Juriul a acordat diplome de participare următorilor scriitori:
„Alburi sângerânde” – Ion Petrovai;
„Acei oameni în alb” – Felix Marian;
„Culorile destinului” – Milian Oros;
„Trecut prin spin” – Toma Rogneanu;
„Politica şi femeia” – Nistor Ioan Bud;
„Abordări didactice” – Gabriela Gross Medan;
„Liviu Borlan. Piese corale, vol. II” – Simion şi Lotica Vaida.
Această manifestare are loc în cadrul Zilelor băimărene şi se desfăşoară an de an datorită abnegaţiei criticului literar şi eminescologului Săluc Horvat, cu sprijinul Consiliului Local şi Primăriei Baia Mare, în speţă, domnului Cătălin Cherecheş.
Gelu Dragoş
Topic: Diverse | Comments Off on Concursul „Cărţile anului 2013” şi-a desemnat câştigătorii
Un zâmbet autentic-auriu dintr-un luminos april’-1980
de Ion PACHIA-TATOMIRESCU | 28 Septembrie 2014
Se dedică maestrului Marian Barbu, în ajunul azuriu
de la a şaptezeci şi cincea-i ocolire a Soarelui…
Barbu C. Marin, cel născut la 29 răpciune 1939, în Mileştii Doljului (nu în Mileştii primului ambasador al Uniunii Europene în China Evmezică, marele boier, Nicolae Milescu, zis şi „spătarul“, deşi ambasador este şi pandur-olteanul nostru, dar invers, peste Atlantic, în America de Nord), în localitatea Mileşti ce ţine astăzi de comuna Şimnicul de Sus, formând nemuritor-zalmoxiană pereche cu Şimnicul de Jos (cel de sub aripa de nord a Craiovei), Barbu C. Marin devenit Marian Barbu, chiar de la nunta-i cu Litera de Aur a Sfintei Noastre Limbi Pelasge > Valahe, se află în azuriul ajun al celei de-a 75-a ocoliri a Soarelui cu noul pistrui-2014: La mulţi ani, maestre Marian Barbu, galactic-scriitorule: profesor-doctorule, poetule, prozatorule, literar-criticule / istoricule, gazetarule, universitar / academic-planetarule…! Citiţi şi restul… »
Topic: Recenzii | Comments Off on Un zâmbet autentic-auriu dintr-un luminos april’-1980
« AnteriorulUrmătorul »
