ADRIAN BOTEZ – MONOGRAF AL POETULUI EMIL BOTTA
de admin | 28 Octombrie 2015
ADRIAN BOTEZ – MONOGRAF AL POETULUI EMIL BOTTA[1]
de Ionel NECULA, Tecuci/ROMÂNIA
Cunoscutul cărturar adjudean, Adrian Botez, din claustrarea sa de provincial sortit anonimatului, ne scutură, iar, din amorţire, cu o carte care ar trebui să complexeze scrobita cercetare românească, cu ifosele ei direcţionare. Suntem în postmodernism, iar pe steagul său este înscris, printre altele, şi postulatul unui asalt al periferiei şi provinciei asupra unui presupus centru autocrat.
Sigur, autorul nu se încolonează sub faldurile acestui drapel, nu se războieşte cu nimeni şi nu asaltează vreun centru cu pretenţii dispecerale, dar reabilitează provincia, reabilitează cercetările de geografie culturală posibilităţile intelectualilor ei de a se angaja în cercetări fundamentale, şi de a optimiza lucru bun şi temeinic aşezat, ceea ce decomplexează lumea cărturărească disipată prin ţară, în condiţii mai puţin prielnice cercetărilor serioase. Noul său volum Emil Botta – închinător înfrânt Eminescului…?! (Editura Rafet, Rm. Sărat, 2015) este, mărturiseşte într-o succintă notaţie, cadoul autorului făcut municipiului Adjud redându-i-l astfel, din punct de vedere spiritual pe poetul său emblematic.
Adevărul este că poetul Emil Botta era scăpat din atenţia criticii literare, că opera lui, în linii generale a rămas fixată în ediţii princeps, de restrânsă circulaţie şi puţini critici s-au mai aplecat asupra vieţii şi operei lui – amândouă fabuloase şi de o originalitate sui generis. Dacă-i adevărat, şi este cu siguranţă, că importanţa unei localităţi este direct proporţională cu numărul şi importanţa personalităţilor pe care le-a furnizat societăţii şi istoriei, atunci Emil Botta împreună cu fratele său, actorul şi eseistul Dan Botta, reprezintă – are dreptate Adrian Botez – personalităţile emblematice, reperele locului şi mândria fiecărui adjudean. Sigur, ulterior, numărul oamenilor de cultură legaţi prin rădăcini sau prin alte fire ombilicale de ţinutul Adjudului se va îmbogăţi cu alte nume importante, dar fraţii Botta rămân stâlpitorii spiritului adjudean şi mă bucur sincer că s-a găsit, în sfârţit, cineva care să se aplece asupra lor, să-i supună unui demers hermeneutic şi să-i readucă în atenţia publică.
Deşi nu este un om al locului, profesorul Adrian Botez s-a identificat cu toposul adjudean şi-a ridicat, atât cât îi stă în posibilitate unui om, nivelul vieţii spirituale locale, implicându-se sporitor, ca profesor şi ca redactor al revistei Contraatac, în toate problemele culturale ale locului – fapt recunoscut deja de comunitate, care l-a declarat cetăţean de onoare al Adjudului.Ultima sa ispravă livrescă, monografia poetului Emil Botta, este nu doar un cald omagiu adus poetului uitat şi puţin cunoscut, dar şi o patetică recunoaştere a integrării autorului în viaţa spirituală a comunităţii, în tradiţia şi în fondul de simţire al adjudenilor. Spre cinstea sa, administraţia municipiului a recunoscut efortul autorului şi-a găsit resursele necesare pentru editarea acestei lucrări, care nu-l reprezintă doar pe autor, ci legitimează însăşi dispoziţia spirituală a localnicilor şi contribuţia lor la constituirea patrimoniului naţional de valori.
Cartea este, înainte de toate, o hermeneutică a poeziei lui Emil Botta, dar o hermeneutică harică şi laborioasă, cu mari descinderi bibliografice şi cu un simţ acut al perceperii esenţei. Cu ceva timp în urmă, autorul a publicat o monografie consacrată Mitropolitului Dosoftei, carte fundamentală pentru înţelegerea începutului literaturii noastre şi a locului ocupat de cinstitul părinte în devenirea culturii româneşti. Am remarcat atunci, în cronica ce i-am consacrat-o că autorul a luat creaţia eminesciană ca paradigmă şi ca reper pentru înţelegerea psalmilor lui Dosoftei. Este una din convingerile lui Adrian Botez că toată cultura românească trebuie raportată la Eminescu, iar Dosoftei n-a fost decât un precursor şi un vestitor al omului deplin din cultura românească
Nu încape îndoială că situându-se într-un azimut aşa de înalt autorul monografiei despre care ne-am propus să vorbim în aceste rânduri, nu putea să greşească nici în hermeneutizarea hipersensibilului poet, Emil Botta. Tot din această perspectivă generoasă este privit şi Emil Botta, mai exact din perspectiva arheică plăsmuită de autorul Luceafărului pentru înţelegerea lumii. Ce este Arheul? Eminescu nu dezvoltă ideea în toate articulaţiile ei epistemice, dar oferă suficiente indicii pentru a-i conferi funcţie de concept esenţial şi paradigmatic pentru procesarea logică a mecanicii existenţei. Într-un fel, lumea arheică este o altă lume a ideilor pure din care Platon deriva pluralitatea ontologică. Tot ceea ce alcătuieşte lumea sublunară descinde din această presupusă lume arheică şi reprezintă întruchipări sau întrupări ale acesteia. Arheul, mai precizează Eminescu, trăieşte în poveşti, în plăsmuirile oamenilor
Operând cu acest concept, în hermeneutizarea poeziei lui Emil Botta, autorul îl consideră deja un succesor al lui Eminescu. În linii generale, Adrian Botez conservă sensul original şi semnificaţia consacrată despre arheu, dar îl complineşte şi cu alte nuanţe noi, arhetipale extrase din cultul tracic, ceea ce îi conferă valoare prototipală şi expresie de duh pentru neamul românesc. Opinia noastră, mărturiseşte şi autorul, este că şi Emil Botta (ca şi fratele său Dan) îşi datorează acest prima movens al Poeziei sale lui MIHAI EMINESCU (p. 22). Cei doi poeţi adjudeni circumscriu aceeaşi ontologie eminesciană, doar că este împregnată, copios cu valenţe apotropaice preluate din istoria veche şi medievală a românilor, şi din fondul nostru de credinţe străbune. Să nu uităm, precizează şi şi Adrian Botez, că orice cultură a fost, mai întâi CULT şi orice act artistic trăieşte tocmai prin suspendarea timpului istoric. (p.31).
Nu se poate separa cultura naţională de SPIRITUL NAŢIONAL – acea structură inefabilă , prototipată într-un Arhanghel al neamului, care imprimă caracteristicile de simţire, gândire, comportament etc (p.33). Or, la noi, la români, funcţia aceasta de Arhanghel al neamului revine lui Mihai Eminescu, aşa cum spiritul englez este prototipat de Shakespeare, iar cel german de Goethe, dublat de Bethoven. Există însă, precizează autorul, şi etnii, precum Franţa, la care spiritul naţional nu derivă şi nu s-a întrupat într-un model existenţial prototipal, cu prelungiri transcendente, ci se dispersează într-o pluralitate de acte şi acţiuni care nu se revendică dintr-un punct central protoistoric, cu valoare indicativă şi de îndreptar pentru întreaga ei devenire spirituală.
Eminescu este Orfeul românilor, este Orfeul hristic care a dat un sens şi un rost devenirii româneşti – în istorie şi în lume şi din înălţimea acestui punct trebuie privită şi poezia fraţilor Botta.
[1] -Adrian Botez – „Emil Botta – inchinator înfrânt Eminescului…?! ARHEII EMILBOTTIENI”, Editura Rafet, 2015, Rm. Sărat.
Topic: Recenzii | Comments Off on ADRIAN BOTEZ – MONOGRAF AL POETULUI EMIL BOTTA
Pr.Florin IORDACHE:Minunat este Domnul Dumnezeu
de admin | 22 Octombrie 2015
Stelian Gomboş – Minunat este Domnul Dumnezeu în tot lucrul mâinilor Sale, Editura Magic Print, Oneşti, 2015, 855 p.
Lucrarea pe care avem bucuria şi cinstea de a o prezenta iubitorilor de carte religioasă este o culegere de articole, eseuri şi studii teologice. Cartea a apărut cu binecuvântarea IPS Părinte Calinic Argatu – Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului.
Încă dintru început, semnalăm cu admiraţie faptul că, deşi tânar, autorul are un curriculum vitae impresionant ca teolog şi publicist: sute de articole publicate în zeci de reviste de specialitate, precum şi nu mai putin de 18 cărţi editate.
Aşa cum remarca în cuvântul de binecuvântare şi Arhiepiscopul Calinic: Cunoaştem, recunoaştem, apreciem şi chiar admirăm străduinţele publicistice şi scriitoriceşti ale slujitorului Cuvântului şi cuvintelor perene, în persoana perseverentului şi preasincerului apologet, propovovăduitor şi mărturisitor – Stelian Gomboş.
Şi, pe bună dreptate, ce altceva este volumul de faţă, decât numai un tratat de apologie a credinţei creştine, o propovăduire a adevărurilor ortodoxe şi mai ales o mărturisire a faptului că minunat este Dumnezeu în tot lucul mâinilor Sale – în special dacă ai ochi ca să vezi aşa ceva, aş puncta eu. Căci ce pot fi altceva decât apologie şi mărtirisire deopotrivă, titluri ca: Despre frumuseţea iubirii, rolul bunătăţii şi importanţa iertării; Învăţătura filocalică despre lume, cu frumuseţea ei; Despre felurile şi modurile prezenţei lui Iisus Hristos şi a împărtăşirii de El în Sfânta Liturghie – Dumnezeiasca Euharistie – şi în spiritualitatea ortodoxă; Despre Frumuseţea lui Dumnezeu în raport cu frumuseţea noastră şi modul cum se manifestă ele în viaţa Bisericii şi sunt doar câteva din cele peste 30 de titluri strânse sub coperţile unui veritabil tom teologic ce numără 855 de pagini!…
Din carte, ca un fir roşu, se desprinde adevărul de credinţă că Sfânta Euharistie este nu numai centrul Sfintei Liturghiei sau numai centrul cultului, ci este deasemenea şi centrul vieţii creştinului prin modul cum acesta se raportează din punct de vedere moral, spriritual sau chiar duhovnicesc la tot ceea ce-l înconjoară. Iată, cât de limpede se exprimă autorul în acest sens: Împărtăşirea cu Iisus Hristos în Sfânta şi Dumnezeiasca Euharistie, pe lângă aspectul prezenţei lui Iisus Hristos în noi, aşa cum a promis celor ce cred în El – Ioan 6, 66, are şi un aspect comunitar- eclezial, fiind o încorporare desăvârşită în Trupul cel tainic al lui Iisus Hristos Cel Înviat. Euharistia se revelează din ce în ce mai mult astăzi, în conştiinţa teologică modernă, ca fiind Taina Bisericii prin excelenţă, Taină în care Biserica se realizează, se recunoaşte şi se perpetuează, ca locul şi timpul adunării credincioşilor lui Dumnezeu. Am citat din articolul Euharistia de la Cina cea de Taină la cea de la Emaus – privire retrospectivă a Teologiei Euharistice… pag. 147.
Autorul impresionează prin fapul că este atât de actual în ceea ce priveşte marile probleme ale lumii contemporane aşa cum sunt credinţa, discernământul, iertarea, bunătatea, dar mai ales iubirea. Domnia sa are o abordare atât teologică, cât şi una din punct de vedere social, demonstrând cât de important este ca omul de azi, atât de expus unei vieţi din ce în ce mai desacralizate, să nu uite de originea sa dumnezeiască, de faptul că este fiu al unei Biserici din care face parte nu numai că a fost botezat, ci ca o persoană ce trebuie să se implice cât mai activ şi real în viaţa ecleziologică. Multe din crizele omului de azi n-ar exista dacă ar conştientiza ce minunată este frumuseţea iubirii, care este rolul bunătăţii şi cât de importantă este iertarea…
Astăzi, într-o lume care prea uşor îşi uită personalităţile şi oamenii care au avut contribuţiea lor în destinele multor generaţii, Stelian Gomboş are deosebitul merit de a-i omagia pe mulţi părinţi duhovniceşti cum ar fi: Arsenie Papacioc, Teofil Părăian, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Constantin Galeriu sau Dumitru Stăniloae. Autorul subliniază rolul pe care părintele duhovnicesc îl are în urcuşul dumnezeiesc al credinciosului, căruia i-ar fi mult mai greu dacă nu ar fi însoţit pe cale de un părinte duhovnicesc care să-l ajute să fie cât mai pregătit când se întâlneşte cu Iisus Hristos în Sfânta Euharistie.
Aşadar, studiul de faţă doreşte să evidenţieze şi să sublinieze, încă odată, importanţa Sfintei Împărtăşanii în viaţa credinciosului fără de care el nu poate accede la desăvârşirea şi la mântuirea sa personală, din punct de vedere spiritual. Deasemenea, materialul de faţă este fundamentat pe citate scripturistice şi patristice care vin să întărească cele enunţate şi care fac parte din tezaurul duhovnicesc al Bisericii.
Aceasta mai ales datorită faptului că se cunoaşte adevărul că Biserica este cea care adăposteşte şi sporeşte de la Iisus Hristos prin slujitorii ei consacraţi care sunt preoţii – tezaurul cel nepreţuit din punct de vedere duhovnicesc care este Sfânta şi Dumnezeiasca Euharistie, care prin Epicleza din cadrul Sfintei Liturghii se face Trup şi Sânge de viaţă dătător pentru a ne duce pe noi spre viaţa veşnică.
Recomandăm călduros cartea pe care o puteţi achiziţiona din librăriile de specialitate sau o puteţi comanda pe adresa de e-mail stelian_gombos@yahoo.com.
Topic: Recenzii | Comments Off on Pr.Florin IORDACHE:Minunat este Domnul Dumnezeu
GÂNDURI DE TOAMNĂ
de Adrian Botez | 14 Octombrie 2015
e frig şi plouă – despletesc coroane…
am uitat vară: se răsteşte vântul
caut luminări mai multe şi cotloane
rănile mele-şi spun pe rând cuvântul
nu opri drumul florii către fructe
chiar dacă moartea poartă-le făclie:
e-un vis de împlinit – şi orice lupte
se-mpacă în odihnă şi-n mândrie!
desăvârşire – o – desăvârşire
cale-i cu tot cu Dumnezeu – vecie:
nici munţi şi nici arhangheli nu se mire
sublimul fi-va-n nouri terezìe:
Vultùrul mai presus de orice minte
e singur în Cuvânt – uitând cuvinte!
***
Topic: Poezii | Comments Off on GÂNDURI DE TOAMNĂ
Proschinitarul Duhului meu
de Ioan Miclău | 9 Octombrie 2015
Motto:
”Toată viața trăim visând.
Sufletul sănătos face o patrie
sănătoasă, o cultură sănătoasă.
Arta unește! E un limbaj universal.
E forță puternică ce întărește viața!
Nerespectul artei fură sufletul,
fură liniștea și pacea sufletească – ne fură pe toți!.”
Deci, înțelept va fi,
să iubim și să curățim artele, astfel ne vom curăți sufletele!”
Ben Todica
”Spre geana orizontului,
mi-am trimis gândul,
să preîntâmpine
plecatul
și sositu-mi
Duh”.
”Văd licărul sfințeniei
în trupul bătrân,
prin copilăria
sufletului
de copil”.
”Pe muntele Sfântului,
porumbelu-i așezat,
să mijlocească
reîntoarcerea
îngerului”.
Proscchinitarul duhului meu,
dinspre Carpații athonici,
primește sfințenia
cugetului
străbun”.
”Sunt mulți nechemați”
spune Dosoftei,
și stau în colibe,
și-au înger
păzitor”.
Din grădină un porumbel
veni pe umărul meu,
avea ochii limpezi,
și-n ei
lacrimi”.
I-am mângâiat fruntea,
ardea încet-încet;
i-am umezit chiar ciocul
de cântător
poet”.
Ioan Miclău-Gepianul
Topic: Poezii | Comments Off on Proschinitarul Duhului meu
« AnteriorulUrmătorul »
