« OGLINDA ALTOR VREMI | Principal | O REVĂRSARE ALBĂ DE IUBIRE – ZĂPADA DORULUI DE MAMA »
PLECAREA DIN IUBIRE
de Constantin Mîndruţă | Martie 23, 2012
Mă iartă, Doamne, nu mai pot să plâng,
Sunt fericit că eşti mereu cu mine,
Îmi plăceau lacrimile să le strâng,
Să-mi limpezească ochii zări senine.
Cât mai avem iubire, n-avem moarte,
Ne-acoperă pământul, încolţim,
Spre Dumnezeu un drum o să mă poarte,
Toţi pot veni la Tine, Te iubim.
Eu nu am de la viaţă mult folos,
Cu Duhul Sfânt prezent în orişicine
Mă-nveţi tot ce mai poate fi frumos
Şi vreau să fiu cu gândul lângă tine.
Plecarea din iubire îmi e dorul
Şi fără Tine nu pot să cuvânt,
Oricând, oricând spre moarte îmi iau zborul,
Nu mai contează că voi fi cuvânt.
Rămas din pilde şi înţelepciune
Pe buze de demult nesărutate,
Când suntem doi, suntem o rugaciune
În viaţa dăruită cu păcate.
Eu vreau să simt decât că te iubesc,
Nu poate fi iubirea măsurată,
Că din iubire mor sau mai trăiesc
Şi sufletul aduc la judecată.
10 martie 2012
Topice: Poezii | Comments Off on PLECAREA DIN IUBIRE
Comentarii închise.
