« ÎNGERULUI DIN VIAŢA NOASTRĂ: EA- FEMEIA ! | Principal | Primăvara din poem… »
Poezii
de Florica Ceapoiu | Martie 11, 2012
La izvorul neuitării
Muntele
dizlocat de murmurul pârâului,
prăbuşit de vuietul cascadei
şi măcinat de triumful zăpezii
devine cu timpul
nisip lunecos
în trupul clepsidrei
şi secundă amăgitoare
în sufletul unui biet însingurat,
ce visează
să-i escaladeze tăcerea
pentru a şi-o face
solia spunerii
la izvorul neuitării.
Zbuciumul materiei
Te-ai adâncit prea mult
în viaţă –
în zbuciumul materiei
te-ai risipit.
Liniştea verde a ierbii
ţi-a fost străină,
freamătul galben al codrului
nu l-ai auzit
sub loviturile clipei,
care te-au alungat
departe de cântecul ciocârliei…
Astăzi,
pe drumul scurt ce ţi-a rămas,
eşti aproape
negarea fiinţei sacre
ce s-ar fi cuvenit
să fii!
Crez
În ancestrala înfrăţire
dintre frunză şi soare,
în desăvârşita armonie
dintre lumină şi culori
şi-n nesfârşita căutare
a frumosului din om,
va dăinui
doar logodna sfântă
a sufletului nostru
cu măria sa cuvântul,
ca o dovadă că am existat,
dorindu-ne să fiinţăm
şi dincolo de noi.
Ecouri
Fluidul lăptos al cerului
scaldă crestele înzăpezite ale orizontului,
în spume dantelate.
Limpezimea desăvârşită la ora amiezii –
oază în care cerbii boncăluiesc –
umple văzduhul de chemarea sângelui,
ciutele grăbindu-se la întâmpinarea vieţii.
În această puritate ivită de dincolo,
mai înaltă decât cerul şi mai albastră decât el,
cum ai putea să măsori ceea ce este fără de măsură:
dragostea creatorului pentru sublimul operei sale?
Pe umărul clipei
Îmi aşez tâmpla
pe umărul clipei de-argint:
gândesc în limba epitetelor,
scriu sub formă de metaforă
şi mă împlinesc pe treptele cuvântului,
când alţii abia dacă mă mai zăresc.
La bursa de idei,
poemele tristeţii
n-au nicio căutare,
iar cele de dragoste
n-aduc niciun profit…
Va trebui
să-mi trădez îngerul şoptirii
pentru a-mi salva
hieroglifele tatuate
pe aripa nevăzută a timpului?!
Purtându-şi povara
Mai sus de nori,
urmaşul slăvit
al răzvrătirii mântuitoare
stă-nlănţuit
de stânca purificatoare
a poemelor sale.
Vulturul lui Jupiter
nu-i smulge ficatul,
de teama ideii
menite a aprinde cuvântul,
dându-i alt chip.
Numai ramul de soc
a rămas încă-nflorit
şi-n el se-ascunde
mugurele de har,
care-i luminează
paşii singurătăţii.
Între iubire şi trădare
Da, inima mea este prea mică –
n-au loc în ea
nici durerile mele,
nici tristeţile lumii –
din această pricină
am început să caut…
În zadar caut
cântecul meu de odinioară,
durerea mea înmulţeşte durerea lumii
şi lumea mă loveşte,
crezând că sunt din piatră.
Între iubire şi trădare
nu ştiu ce s-aleg,
încercând forma durerii
iubesc cuvântul trădării
şi-n mintea mea
lumea a început să crească –
plăpânde, visele ei
au început să se-nalţe,
iar inima mea a încetat să mai aştepte
clipa iertărilor ce nu se vor ivi…
Sub streaşina gândului
Într-o alunecare felină
m-ascund
sub streaşina gândului,
prin ploaia de primăvară
amirosind a lămâiţă:
În marea coloană a-nsinguraţilor,
ce s-au crezut
fiinţe cugetătoare,
e viaţa fiecăruia
doar o trecere anonimă
pe drumul împlinirii,
pe care uneori
îl aflăm cu-ntârziere
şi totdeauna
îl rătăcim prea curând…
Ca să trăieşti…
Uitându-te, vei vedea:
pe cresta muntelui –
nori cenuşii,
pe versantul drept –
stânci incandescente,
în umbra lor –
pădurea de brad,
pe lunecuşul văii –
peşti argintii.
Plin de tristeţe
şi lovit de soartă,
te-ai dori
un nor sau o stâncă,
un brad ori un peşte.
Oh!
nemărginită laşitate …
Luptă!
şi vei fi muntele…
Fără…
Tăcerea de pe creasta muntelui
zmălţuită cu stele,
urmărind Calea Lactee
prin deschizătura cerului,
pătrunde
prin toţi porii universului,
vindecătoare de lacrimi,
ocrotitoare de speranţe,
asemănătoare păcii eterne.
Tăcerea dorită,
trăită pe coardele timpului,
nemaiîntâlnită decât, poate,
înainte de Facerea lumii,
a rămas în albumul nostru
cu amintiri de odinioară –
fără blitz,
fără aparat de filmat,
fără telefon mobil,
şi fără internet…
Topice: Poezii | Comments Off on Poezii
Comentarii închise.
