« IISUS HRISTOS – PEDAGOGUL ŞI MODELATORUL FIINŢEI UMANE | Principal | LUMINA SFÂNTĂ A ÎNVIERII »
ASPECTE PEDAGOGICE ȘI CATEHETICE ÎN LUCRAREA DE MÂNTUIRE A DOMNULUI IISUS HRISTOS
de Radu Botiş | Aprilie 14, 2021
,,Creștinii trebuie să se instruiască conform cu modelul oferit de Iisus Hristos și trebuie să ajungă la starea de a fi luminați în spirit, sfinți în închinările conștiinței și puternici în fapte. Așadar, numai atunci vor fi școlile noastre creștine, dacă ne fac, pe cât posibil, asemenea lui Hristos”.
J. A. COMENIUS
PR. STAVR. RADU BOTIȘ
ASPECTE PEDAGOGICE ȘI CATEHETICE ÎN LUCRAREA DE MÂNTUIRE A DOMNULUI IISUS HRISTOS
(recenzie de carte, autor Vasile BELE)
,,Într-o lume postmodernă în care adevăratele valori sunt nesocotite, iar nonvalorile promovate, părintele Radu Botiș ne propune o temă de reflecție tuturor celor implicați în actul educațional, profesori, preoți și părinți, accentuând în mod special asumarea și promovarea valorilor creștine care Il au în centru pe Hristos Domnul. Mărturia și mărturisirea acestor valori, într-o lume secularizată și secularizantă devine activă din momentul conștientizării noastre că aparținem Trupului mistic al lui Iisus Hristos ca mădulare vii”, este dragi prieteni, o frântură din CUVÂNT(ul) ÎNAINTE, pag. 5-6, semnat de pr. lect. univ. dr. Gheorghe Șanta (Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca, pentru volumul ASPECTE PEDAGOGICE ȘI CATEHETICE ÎN LUCRAREA DE MÂNTUIRE A DOMNULUI IISUS HRISTOS, ,,încă un copil de suflet “, al părintelui Radu Botiș, tipărită cu binecuvântarea P.S. Iustin Sigheteanul, apărută la Editura Transilvania, 2011, pag.154, ISBN 978-606-92252-7-1, la care, (vorba ,,prietenului meu Feisbuc”, care mă întreabă mereu – ,,la ce mă gândesc?”) – mă ,,gândesc cu gândul”, să îi semnalez apariția.
Am în vedere ideea învățământului la distanță, din ce în ce mai des uzitat, metodă pe care eu, personal, nu o susțin și nici nu o agreez. Tot în acest context am în vedere perioada de post prin care se întâmplă să trecem, anul lui Dumnezeu 2021, luna martie, ultima zi din calendarul acestei luni. Cu fiecare volum parcurs am impresia că îl găsesc pe autor, tot mai complex, original și mai profund. Clar că îi înțeleg sufletul, dumnealui, profesional, fiind preot și dascăl.
Am avut bucuria să îi citesc mai multe din volumele domniei sale, ba chiar am mai și recenzat, în stilul meu caracteristic, două volume personale și trei numere ale revistei Mărturii maramureșene, fondată de Domnia sa. O activitate literară bogată, extrem de bogată, fapt ce mă îndreptățește a face uz de sintagma – ,,omul potrivit la locul potrivit”! Cunoscându-vă râvna și dragostea ce o arătați pentru asemenea lucruri, cred, cu tărie, că talantul primit este înmulțit, nu risipit.
Mă bucur de prietenia noastră și vă mulțumesc pentru modelul de viață transmis. Îmi sunteți un exemplu și vă mulțumesc. La fel, încă un mare și din suflet MULȚUMESC, îl rostesc în numele prieteniei noastre pentru sfaturile și îndrumările de care am beneficiat și de care m-am bucurat, în devenirea mea literară, și nu numai.
Revin la volumul numit supra ASPECTE PEDAGOGICE ȘI CATEHETICE… unul foarte bogat în conținut, beneficiind de un CUVÂNT ÎNAINTE, de o PREFAȚA – semnată de asist. univ. dr. Valerian Marian (Facultatea de Teologie Ortodoxă Baia Mare), pag. 7-9, un rezumat al volumului în limba franceză și o INTRODUCERE pag. 15-17, din care spicuiesc un fragment: ,,Fără existența și fără cunoașterea lui Dumnezeu nu poate să existe nici Religie și nici educație religioasă, căci educația este o acțiune creatoare manifestată prin perfecționarea intelectuală și spirituală a omului. Mântuitorul Iisus Hristos este desăvârșirea absolută, Care S-a făcut om pentru a restaura FIREA umană căzută prin păcat și pentru a fi model de urmat”, pag. 15.
Volumul este structurat în 5 capitole, astfel:
CAPITOLUL 1 – PERSOANA DIVINO-UMANĂ A MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS, pag. 19-49, având un cuvânt de întâmpinare – IISUS HRISTOS – ,,MÂNGÂIEREA” ȘI, ,,IZBĂVIREA” NOASTRĂ, pag.19-24, din care aflăm următoarele: ,,În ceea ce privește prezentarea lui Iisus Hristos în toate aspectele personalității și activității Sale, Evangheliile sunt esență Noului Testament. Matei și Ioan, doi dintre cei patru evangheliști, L-au cunoscut și L-au urmat. Ceilalți doi și-au cules informațiile de la Apostolul Petru și Pavel, deci din cele mai credibile surse. Toate aceste cărți ale Noului Testament sunt interpretări și analize religioase ale mesajului critic. Fără a se referi întotdeauna direct la o cuvântare a lui Iisus Hristos, ele izvorăsc întotdeauna din învățătura și revelația făcută de El”, pag. 23.
Din cele 5 subcapitole, tragem multe învățături. Un capitol foarte bine documentat, și cu adevărat util.
Cele cinci subcapitole sunt:
– Numele Mântuitorului Iisus Hristos, din care citez: ,,Numele Mântuitorului, întemeietorul credinței creștine și al Bisericii, este Iisus Hristos. Aflat în prima pagină a Noului Testament (Matei 1, 1), Iisus Hristos este numele complet al Fiului lui Dumnezeu întrupat, devenit persoană istorică, sau Fiul Omului. Iisus este termen grec, traducând cuvântul ebraică Ieșua, care înseamnă «Dumnezeu mântuie», adică Mântuitorul”, pag. 25.
– Nașterea și copilăria lui Iisus Hristos, de unde aflăm că: ,,Mântuitorul Iisus Hristos S-a născut, în istorie, la împlinirea vremii (Galateni 4, 4), din dragostea lui Dumnezeu Tatăl (Ioan 3, 16) din nevoia de mântuire a omului (Romani 5,8-16) și pentru că lumea care prin păcat pierduse comuniunea primordială cu Dumnezeu, să fie îndreptată, ridicată din cădere, așezată din nou în viața harică, în care omul să fie în legătură strânsă, și un dialog neîncetat cu Dumnezeu (Romani 5,18; I Corinteni 15, 22)”, pag. 28.
– Activitatea publică, ,,a lui Iisus se desfășoară, mai ales, în Galileea și Ierusalim, unde se duce cu ocazia marilor sărbători iudaice, că cea a Corturilor (Ioan 7, 2) sau a Înnoirii Templului (Ioan 10, 22)”, pag. 37.
– Moartea și Învierea Domnului, din care aflăm că: ,,Toate cele patru Evangheliei sunt asemănătoare în afirmația că Iisus a murit într-o zi de vineri, ziua pregătirii sabatului (Matei 27, 62; Marcu 15, 42; Luca 23, 54; Ioan 19, 31), pag.40. (…)
,,Învierea lui Hristos ne întemeiază, în general, credința într-o continuare a vieții după moarte. 《Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința noastră》, (I Corinteni 15, 17). Învierea L-a adus pe Iisus într-o mai mare apropiere de oameni. Desigur, întrucât trupurile acestora nu sunt și ele înviate, apropierea deplină se va realiza numai după învierea tuturor”, pag. 45.
– Istoricitatea Mântuitorului, unde se spune: ,,Hristos și istoria sunt inseparabili, Hristos fără istorie nu este Om, iar istoria fără Hristos nu este istorie, după cum omul nu este om fără coloană vertebrală. Istoria îl privește pe Hristos și ca viitor și ca trecut, trecut veșnic, adică o prezență permanentă”, pag. 48.
CAPITOLUL II. MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS – INVĂȚĂTORUL PRIN EXCELENȚĂ, pag. 50-80, cu următoarele subcapitole distincte:
– Puterea și autoritatea deplină a învățăturii Mântuitorului, pag. 50-52, de unde aflăm că: ,,Mântuitorul l-a ascultat pe Sfântul Ioan Botezătorul predicând, și a ascultat și pe alți învățători de lege, dar n-a fost ucenic la nimeni, prin aceasta dovedindu-și Dumnezeirea Sa, căci El a venit să învețe nu să fie învățat”, pag.52.
– Învățător al mulțimilor, pentru că: ,,Milă Îmi este de mulțime, că sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce. Și de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe drum, că unii din ei au venit din depărtare, (Marcu 8, 2-3)”, pag. 53.
– Iisus Hristos – cel mai mare Profet: ,,Mântuitorul Iisus Hristos nu este un profet oarecare. El este cel mai mare profet, profetul prin excelență, supremul profet. Acest lucru se datorează faptului că El nu este, ca ceilalți profeți, numai om, ci este și Dumnezeu”, pag. 56.
– Conținutul învățăturilor Domnului Iisus Hristos, din care citez doar atât: ,,Tema fundamentală a propovăduirii Domnului este EVANGHELIA ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU. În chip firesc, ca Fiu al lui Dumnezeu, Hristos este trimis să întemeieze Împărăția lui Dumnezeu. Prin căderea demonică în păcat și Adam nu mai poate autentifica vocația noastră umană, însă în Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, căderea nu mai este posibilă”, pag. 68.
CAPITOLUL III. MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS – PEDAGOGUL ȘI MODELATORUL FIINȚEI UMANE, pag. 81-91. Să nu uităm esența venirii în lume! ,,Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit în lume ca să restaureze pe omul cel căzut și să-l îndumnezeiască după har”, pag. 81.
Avem următoarele secvențe:
– Chemarea Sfinților Apostoli la propovăduire, de unde aflăm: ,,Mântuitorul îi chemă pe viitorii Săi Apostoli să meargă cu El și să se convingă, din cele ce vor vedea, că El este adevăratul Mesia”, pag. 83. (…) ,,Alegerea celor doisprezece, pe care i-a numit Apostoli (Luca 6, 13), are și o semnificație simbolică grăitoare. Sfinții Apostoli deveneau părinții sufletești ai poporului ales, așa după cum cei doisprezece patriarhi ai Vechiului Testament au fost părinții trupești ai semințiilor lui Israel”, pag. 83.
– Principiile și metodele pedagogice folosite de Mântuitorul. Iată-le:
a). – principiul psihologic;
b). – principiul intuiției;
c). – principiul practic-educativ;
d). – metoda dialogului;
e). – metoda analitică;
f). – metoda observației;
g).- metoda exemplului personal;
– Inițierea Sfinților Apostoli că propovăduitori ai Cuvântului – ,,Un slujitor Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie mai întâi un om cu un bun caracter moral și cu o vădită viață religioasă. Predicatorul creștin trebuie să facă cunoscut tezaurul doctrinar al Bisericii, mai ales prin cuvânt, dar și prin faptele lui și prin exemplul personal”, pag. 89.
CAPITOLUL IV. MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS CUVÂNTUL – MODEL PENTRU EXEGETUL DE AZI, pag. 92-102, cu următoarele subsecțiuni:
– Cuvântul (Logosul) lui Dumnezeu în Vechiul Testament;
– Iisus împlinitor și desăvârșitor al Scripturii;
– Iisus – Rabbi
– Interpretul Scripturilor – ,,Predica de pe munte (Matei 5-7) rămâne o pildă de felul cum Iisus a aprofundat și a interpretat Legea și profeții. Fericirile ca și interpretarea Legii, prin repetarea cuvintelor 《eu însă vă spun vouă》, indică ascultătorilor felul cum trebuie desăvârșite poruncile Legii, maniera în care acestea trebuie să fie înțelese”, pag. 99.
– Cuvintele lui Iisus privite prin perspectiva Învierii, pentru că: ,,Învierea Domnului a adus o nouă înțelegere faptelor și cuvintelor Scripturii. Lucrurile care nu au putut fi înțelese nici de ucenici, au primit în înviere o profundă reevaluare, cuvintele lui Iisus ca și profețiile mesianice fiind privite prin perspectiva luminoasă a acestei minuni”, pag..100.
* * * * * * * * * *
,,După ce a primit botezul de la Ioan, în apele Iordanului, Mântuitorul Iisus Hristos a început activitatea de răspândire a învățăturii sale. Din acel moment a pornit, îndemnându-i pe toți cei ce-L ascultau spre o viață curată”, pag. 103, din CAPITOLUL V. ACTUALITATEA CATEHETICĂ A PILDELOR LUI ISUS.
În acest capitol ne întâlnim cu pildele Mântuitorului. Imi aduc aminte de pildele auzite de la bunicul… un om înțelept, foarte credincios, cu mare frică de Dumnezeu, fie iertat! Avea darul povestitului. Ne adună în jurul dumisale, când în brațe, când lângă dumnealui, împrejur, și învățându-ne câte o rugăciune, ba cum se face corect semnul Sfintei Cruci, întotdeauna ne spunea și o pildă. M-au cucerit dintotdeauna.
Mi-am iubit bunicii și încă îi iubesc. Și ei ne-au iubit și ne-au răsfățat cum au știut mai bine, pe toți nepoții. Era o mare bucurie să ne adunăm la casa dumnealor… Acum totul este mai pustiu fără dumnealor. Bucuria întâlnirii cu pildele, îmi aduce aminte de bunici. Au fost niște oameni minunați de la care am avut doar de învățat. Mulțumesc pentru această aducere aminte, părinte Radu Botiș.
PILDA SEMĂNĂTORULUI – una extrem de interesantă. Nu știu dacă aceste pilde au o rânduială anume. Dar știu că dacă nu ar fi fost sămânța, nu ar fi fost planta roditoare. Aici, semănătorul, pune una ,,lângă cale, și s-a călcat și păsările cerului au mâncat-o”, pag. 105. Alta a căzut în pământ sterp și nu a mai rodit, ci s-a uscat. Alta a ,,căzut pe pământ bun și, crescând, a făcut rod însutit”… Aici, zice Mântuitorul, ,,sămânța este cuvântul lui Dumnezeu”, dar să nu uităm esențialul că ,,nu tot ce semeni răsare”, sămânța fiind ,,cuvântul Evangheliei, iar pământul în care cade inimile oamenilor”, pag. 106. De multe ori nu vedem și nu auzim, dar mare păcat este să nu vezi și să nu auzi Cuvântul.
PILDA SEMINȚELOR BUNE ȘI A NEGHINEI – pilda plugarului care și-a arat și semănat ogorul cu sămânța bună. Cuprins de un somn, plugarul a adormit, timp în care a venit un vrășmaș și între grâul bun a aruncat neghină. Răsărind și grâu și neghină s-a întrebat: ,,de unde dar are neghină?”.
Au vrut să meargă slugile să plivească ogorul dar omul nu le-a permis, pentru ,,ca nu cumva plivind acum neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea”. Au lăsat ogorul așa până în momentul secerișului, când au plivit ,,întâi neghinele”, le-a făcut acolo și le-au ars, adunând grâul în ,,jitniță”.
Aici, Iisus este ,,semănătorul cel bun”, Evanghelia este ,,sămânța cea bună” iar neghina sau sămânța rea este răutatea, ogorul fiind oamenii. Lumea, oamenii, noi toți suntem precum un ogor, suntem precum o țarină. Așa cum în câmp sunt și buruieni și spice bune, așa este și în lume – oameni buni, minunați și oameni răi, răutăcioși, ,,mincinoși, leneși, hoți, bețivi, și altfel de păcătoși”, pag. 108. ,,Ziua secerișului”, este probabil ,,Ziua judecății”, ziua când ,,sosește judecata cea din urmă”, dar să nu uităm că: ,,pedeapsa vine după orice păcat, cum vine ziua după noapte”.
În PARABOLA DESPRE COMOARA ASCUNSĂ ÎN ȚARINĂ, DESPRE MĂRGĂRITAR ȘI NĂVOD, comoara este asemuită cu ,,Împărăția Cerească, adică mântuirea sufletului”. Mărgăritarele sunt și neînsemnate, sunt și uimitor de strălucitoare, precum fericirea dăruită de Evanghelie. Năvodul este precum Împărăția Cerurilor. Aici, în acest năvod, se prinde și pește bun și pește rău. ,,La fel și Biserica Creștină îi cuprinde pe toți cei în viață. Dar la moarte va veni judecata. (…) Cei care au semănat sămanța bună în pământ bun și cei care au plivit neghina, aceia vor dobândi mântuirea sufletelor lor. Insă pentru aceasta se cere răbdare și stăruință”, pag. 110.
PARABOLA NUNȚII FIULUI DE ÎMPĂRAT, din care învățăm că mântuirea depinde doar de noi, toți putând fi iertați de păcat. Împăratul și-a trimis slugile să cheme la nuntă dar ,,nu au voit să vină”. A trimis a doua oară slugile să le spună că au gătit pentru nuntă juncanii și ,,cele îngrășate ale mele s-au înjunghiat și toate sunt gata”, pag. 110. Nu au ascultat chemarea nici a doua oară, fiecare urmându-și drumul său. Ba și mai rău, alții i-au batjocorit și ucis pe servitorii împăratului, fapt care a stârnit alte controverse, împăratul cu oștile sale au ars cetatea.
Apoi, împăratul a dat altă poruncă – să iasă la răspântia drumurilor și să cheme la nuntă pe oricine află. Au venit… printre ei, unul ,,care nu era îmbrăcat în haine de nuntă”, pe care l-au legat la mâini și la picioare, apoi l-au aruncat ,,întru întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Că mulți chemați, dar puțini aleși”, pag. 111.
PILDA DESPRE LUCRĂTORII VIEI – când stăpânul a tocmit lucrători, cu un dinar pe zi, pentru a-i lucra via. Așa se face că a trimis muncitori și în al treilea ceas, și în al șaselea, și în al nouălea ceas. Ba chiar și în al unsprezecelea ceas a trimis muncitori la vie. Seara plata muncii a fost aceeași – un dinar, pentru fiecare muncitor în vie, indiferent din care ceas a lucrat, motiv de invidie și ,,cârteală”. ,,Via este Biserica Creștină, adică mulțimea credincioșilor. Stăpânul viei este Iisus, care i-a chemat pe toți să lucreze în via Domnului, adică după cum ne învață Evanghelia”, pag. 114.
PILDA LUCRĂTORILOR CELOR RĂI – când stăpânul casei sădind vie, face gard împrejur, ,,a săpat într-însă teasc și a zidit turn, apoi a dat-o lucrătorilor și s-a dus departe”, pag. 115. Venind vremea culesului a trimis slugile la lucrători după rod. Lucrătorii au bătut slugile, i-au omorât ori alungat. În final stăpânul și-a trimis fiul, care a avut aceeași soartă – a fost ucis. ,,Acesta este moștenitorul. Veniți să-l omorâm și să stăpânim moștenirea lui. Și prinzându-l pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât”, pag. 115. Întâiul stăpân al viei este Dumnezeu, iar via este țara evreilor, ,,pe care o îngrădiseră cu gardul legilor date prin Moise”.
PILDA CELOR ZECE FECIOARE – ,,cinci dintre ele erau înțelepte, iar cinci nebune”, pag. 117. Au ieșit cu candelele ,,întru întâmpinarea mirelui”, dar cele cinci fecioare nebune nu și-au luat untdelemnul, precum cele înțelepte. Mirele a întârziat, motiv pentru care, în așteptarea lui, ele au adormit, trezite fiind în miez de noapte. Celor cinci nebune aproape li s-au stins candelele, cerând înțeleptelor untdelemn. Cele înțelepte au zis: ,,dar dacă nu ne va ajunge nici nouă, nici vouă? Ci mai bine mergeți la cei ce vând și vă cumpărați”. Au plecat să cumpere untdelemn și între timp a ajuns mirele intrând și închizând ușa în urma lor. Reîntorcându-se nu au mai putut intra, ci au rămas afară. Aici avem ziua nunții, care ,,este ziua din urmă a vieții”, fecioarele înțelepte = ,,oamenii care se îngrijesc din timp pentru ceasul în care vor da socoteală faptelor lor” și fecioarele neînțelepte = ,,oamenii nechibzuiți și nepăsători care, măcar că sunt botezați, lasă să se apropie ziua din urmă a vieții fără untdelemn, adică fără fapte creștinești”, pag. 118
PILDA CU ÎMPĂRȚIREA TALANȚILOR sau ,,Dacă cineva nu vrea să lucreze acela nici să nu mănânce”, pag. 121 – în care ,,un om mergând departe, a chemat slugile sale și le-a dat lor avuție sa”, astfel: ,,unuia 5 talanți, altuia doi și altuia unul”, apoi a plecat. Cel care luase 5 talanți a mai făcut pe-atât. La fel și cel care a primit 2. Cel care a primit un singur talant, a îngropat talantul său. După o vreme s-a întors stăpânul slugilor, iar aceștia au dat socoteală ceva făcut cu talanții talanții primiți. Primul, arătându-i că din 5 a mai făcut 5, a primit următorul răspuns: ,,… peste puține ai fost, peste multe te voi pune, intră în bucuria domnului tău”. La fel și cu celălalt. Pe când a fost rândul slugii care a primit un talant, a zis stăpânul: ,,luați dar de la el talantul și-l dați celui ce are 10 talanți. Că tot celui ce are i se va da și-i va prisosi. Iar de la cel cu nu are, și ceea ce i se pare că are i se va lua de la dânsul”.
PARABOLA SMOCHINULUI NERODITOR – despre sinonimul care nu a dat rod și stăpânul a cerut să fie tăiat, dar vierul a cerut să îl mai lase încă un an. SMOCHINUL este neamul evreu, iar vierul din parabolă este Iisus. De aici tragem următoarea concluzie: ,,menirea omului este să rodească, iar dacă nu dă roade, nu are drept să fie cruțat, pomul sterp trebuie să fie tăiat”, pag. 122.
PILDA SAMARINEANULUI MILOSTIV sau ,,Poartă grijă de dânsul și orice vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce îți voi da” – din care învățăm ce înseamnă milostenia. Un om ce trecea din Ierusalim spre Ieronim a fost dezbrăcat și rănit de tâlhari.a trecut pe-acolo un preot care a trecut pe lângă el. A trecut și un levit. La fel a procedat și acesta. Când a trecut samarineanul, vazand-l i s-a făcut milă, i-a legat rănile și la uns cu untdelemn și vin. Ba la luat de acolo și l-a dus la o casă de oaspeți. ,,Iisus Hristos ne învață că din iubire trebuie să iertăm chiar și pe dușmanii noștri, pe cei care ne doresc răul. Iertarea și dragostea sunt cheile cu care putem să deschidem ușile milei dumnezeiești”, pag. 125.
PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV ȘI SĂRACUL LAZĂR sau ,,Credința fără fapte moartă este!”, (Iacov 2, 26) – un motiv foarte bine întemeiat de a nu ne gândi doar la averi și bogății. Aici, în această pildă, avem un om bogat care ,,se îmbrăca în purpură și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit”, pag. 126, și un om sărac, anume LAZĂR, care zăcea înaintea ușii lui plin de bube”. Le-a ,,trecut vremea” și au murit, ,,săracul s-a dus la îngeri, în sânul lui Avraam”, iar bogatul, ,,în iad”. Bogatul i-a strigat părintelui Avraam să îl trimită pe Lazăr ,,să întindă vârful degetului lui în apă și să-mi răcorească limba mea, că mă chinuiesc în văpaia aceasta”. Nu i-a permis acest lucru, ci i-a adus aminte de viața pe care a dus-o. Apoi, l-a rugat pe Avraam să îl trimită pe Lazăr, ,,în casa tatălui meu. Că am cinci frați, să le mărturisească lor, ca să nu vie și ei la acest loc de muncă”. Nici acest lucru nu i la permis, pentru că ,,ei au pe Moise și pe prooroci; să-i asculte pe dânșii”. ,,Sufletul omului fără credință, fără milă și iubire, lipsit de dreptate și smerenie, rupt de oameni și de biserică, este un suflet mort”, pag. 128.
PILDA CELUI CE DATORA ZECE MII DE TALANȚI – din care învățăm că ,,prima obligație a creștinului este iubirea față de aproapele”, pag. 129. Un om, avea o datorie de zece mii de talanți pe care nu o putea da înapoi. Atunci s-a dat poruncă să fie vândut și el, și femeia lui, și copiii. Să-i fie vândute toate. Datornicul, căzut în genunchi, s-a rugat să mai fie îngăduit cu datoria. Stăpânul l-a slobozit și i-a iertat chiar și datoria. Ieșind, cel datornic s-a întâlnit cu altă slugă, ce-i datora o sută de dinari. Acesta a cerut să-și plătească datoriile, iar cel din urmă s-a rugat să mai fie îngăduit. Nu a fost de acord cu îngăduință, ba chiar l-a băgat în temniță. Aflând stăpânul ce s-a întâmplat, ,,l-a dat pe mâna muncitorilor până ce va plăti datoria lui”, pag. 130. De aici deprindem ,,marea și neașteptată bunătate a unui stăpân” față de slujitorul său. Suta de dinari sunt micile greșeli. Cei zece mii de talanți sunt ,,mulțimea păcatelor oamenilor, săvârșite împotriva poruncilor lui Dumnezeu”, pag. 131.
PILDA DESPRE OAIA ȘI DRAHMA CEA PIERDUTĂ sau ,,nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi”. Aici, atât oaia cât și drahma nu sunt lucruri foarte valoroase. ,,Oaia cea rătăcită și drahma cea pierdută reprezintă omul căzut în păcat. Nu e un lucru creștinesc să-i întorci spatele și să-l lași în pierzare. Oricât de căzut ar fi un om, nu trebuie trecut cu vederea, căci este și el un suflet”, pag. 133.
PILDA FIULUI RISIPITOR sau ,,Dumnezeu, celor mândri le stă împotrivă”, (Iacov 4, 6), care ne arată ,,pe cât poate să cuprindă mintea noastră, necuprinsa și nemărginita bunătate a lui Dumnezeu, bunătate care iartă, bunătate care se bucură de întoarcerea fiecărui păcătos”, pag. 135.
EVANGHELIA DIN DUMINICA LUI ZAHEU sau ,,Zahee, grăbește de te pogoară, că astăzi în casă ta Mi se cade să fiu”, iar Zaheu îl primește pe Mântuitor în casa lui, mulțimea mirându-se cum de intră la un om păcătos, pentru a se găzdui.
PILDA VAMEȘULUI ȘI A FARISEULUI sau ,,Că oricine se înalță pe sine, se va smeri; iar cel ce se smerește pe sine, se va înălța”, (Luca 18, 9-14). Fariseul este mândru (mândria) iar vameșul este smerenia (întruchiparea smereniei), care ,,nu îndrăznea nici ochii să-i ridice spre cer, ci spre pământ, cerându-și iertare pentru păcate”, pag. 139.
Cu PILDA BOGATULUI CE I-A RODIT ȚARINA se încheie acest capitol. ,,Sunt unii oameni care nu se mai satură de avere, de plăcerile lumești, de slavă sau de alte lucruri trecătoare. Unii adună tot mai mult, bani peste bani, moșii peste moșii părându-li-se că tot nu este suficient”, pag. 141.
Volumul mai beneficiază de un Epilog, din care aflăm că ,,cea dintâi condiție a mântuirii, a participării în veșnicie la viața și iubirea lui Dumnezeu este cunoașterea Lui”, pag. 142.
O imensă și bogată bibliografie, încununează acest volum – izvoare, manuale, dicționare, enciclopedii, studii și articole – dovedesc munca sisifică și dau greutate acestui volum, care poate fi oricând încadrat într-o veritabilă lucrare de licență sau chiar o disertație, pentru masteranzi.
Felicit autorul și-i doresc, volumului, cititori pe măsură.
,,Părintele Radu Botiș, spirit ales, înzestrat cu har duhovnicesc și talent scriitoricesc, cu pasiune pentru studiu și cercetare, conștient de misiunea sa de slujitor al Bisericii, ne oferă o carte de învățătură creștină, ce are la bază ideea că mântuirea omului se poate realiza numai printr-o bună cunoaștere a învățăturii lui Iisus Hristos, cheia tuturor învățăturilor”, pag. 151, notează în Postfață, prof. dr. Elena Trifan.
Chiuzbaia, 14 aprilie 2021
Topice: Recenzii | Comments Off on ASPECTE PEDAGOGICE ȘI CATEHETICE ÎN LUCRAREA DE MÂNTUIRE A DOMNULUI IISUS HRISTOS
Comentarii închise.
