« Rugăciune | Principal | Vârfuri de cristal »
Confesiune…
de Nicolae Nicoară-Horia | Ianuarie 6, 2012
Poetul e un om a-normal.
De la naştere el poartă
semnul mirării
pe frunte
şi alte însemne
mult mai mărunte…
Moare în fiecare Poem scris.
Dorul lui de moarte
nu e un dor
interzis…
Adeseori îmi vine să-ţi spun
mamă,
ca un copil,
întotdeauna legitim,
niciodată din flori.
Uneori
îmi vine să-ţi spun,
iubito,
îndrăgostit de tine
ca un curcubeu de culorile
sale!
De fiecare dată când scriu
îţi aud Respiraţia…
De unde îţi vine mirosul
de mir?
Ştiu
şi sunt!
Eşti precum Aerul care mă ţine
întreg în cuvânt.
Mereu mă întreb şi mă mir-
când m-ai învăţat
să respir?
Topice: Poezii | 1 Comentariu »
12 Ianuarie 2012 la 9:04
[…] ca un copil, intotdeauna legitim, niciodata din flori. Uneori imi vine sa-ti spun, iubito, […]Articol original Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this […]