« Despre un… ANOTIMP CERNUT | Principal | CREDINȚA – ETALON AL UMANITĂȚII »
MAI … NIMIC
de Liliana Petcu | Octombrie 31, 2011
Nimic măreţ nu se-mplineşte
în lume, fără dăruire
Deşertăciune este-o viaţă
trăită sterp, în neiubire.
Ogoarele stau întristate
când plugul nu le-a mângâiat,
Câmpiile rămân mâhnite
de macii nu le-a sărutat,
Pădurile sunt fără cântec
când păsările-au amuţit
Iar munţii nu-şi ating zenitul
dacă grandoarea le-a murit,
Unirea lor e fără noimă
de ploaia nu le dă salutul
Şi apele învolburate
se strâng în braţe cu amurgul,
Iar florile fac o cunună
pe fruntea tinere fecioare
Care- ar rămâne neîmplinită
dacă iubirea nu i-ar fi în cale.
Topice: Poezii | Comments Off on MAI … NIMIC
Comentarii închise.
