« Sergiu, Decebal și coiful de aur | Principal | După douăzeci şi unu de ani. Întâmplări adevărate (1) »
Rugăciune
de Jianu Liviu-Florian | Decembrie 16, 2010
Hristoase, Doamne, Dumnezeu,
Avem și noi un om la greu…
Biserici, parcuri a tocmit,
Pe câăi nu i-o fi miluit…
Dar n-a avut atâția zloți,
Câți să îi sature pe toți…
Căci pe aci, cum se cuvine,
Se vrea un Rai, doar pentru sine,
Se face Raiul, rău de ură,
Sărac în fapte, tare-n gură…
Hristoase, Doamne, de-ai habar
Că stă la beciuri un primar,
Și de-a furat, Tu, Unul, știi
Câți “Sfinți” Te fură-n miez de zi…
Cât de români mai ai habar,
Pune-Ți toți hoții pe cântar,
Pune-Ți și Sufletul pe-un tas,
Să fure și ce-a mai rămas!
Și-atunci, Hristoase, fă-ne sfinți,
Ca să mâncăm și din Părinți,
Da-ne o pensie de un leu,
Ca să mâncăm din Dumnezeu!
Dă-ne salarii de-un cuvânt,
Ca să muncim și în mormânt!
Dă-ne și moartea, chiar acu,
Ș Judeca-ne, Doamne, Tu!
5 iunie 2010
Topice: Poezii | Comments Off on Rugăciune
Comentarii închise.
