« PRIETENE, FII BUN ŞI LINIŞTIT! | Principal | ŞACALIZAREA „INTELIGHENŢIEI” ROMÂNEŞTI CONTEMPORANE (1) »
Mă strigă iarba…
de Nicolae Nicoară-Horia | Martie 1, 2010
Mă strigă iarba să mă duc la coasă,
Cum mergeam cu tata în pruncie,
E-atât de multă şi aşa de deasă
Pe Dealul meu, uitat în Poezie…
E iulie, de-acum acolo ştiu
Se coc cireşele- ce Sărbătore!
De prea departe şi de prea târziu
Nu pot să vin şi zarea lor mă doare…
Doar pe furiş mă poartă câteodată
Acelaşi gând, el, cel mai de-cu-zori
Îmi bate coasa, n-a uitat s-o bată
Şi la auzul ei mă prind fiori…
Tata coseşte-acum în veşnicie-
Mă strigă iarba să mă duc la coasă,
Pe Dealul meu durut din Poezie
E-atât de multă, Doamne şi de arsă!…
05 iulie 2009, spre dimineaţă…
Topice: Poezii | Comments Off on Mă strigă iarba…
Comentarii închise.
