« ŞACALIZAREA „INTELIGHENŢIEI” ROMÂNEŞTI CONTEMPORANE (1) | Principal | INFERNUL ROŞU – volumul II LACRIMI AMARE (4) – Trenul groazei (2) »
FRICA
de Jianu Liviu-Florian | Martie 3, 2010
Doamne, mi-e atât de frică
De-o scrisoare, de un ton,
De serviciu, telefon,
Că-s strivit ca o furnică
De al lumii Partenon…
M-aş ascunde într-o groapă,
În firida de chilie,
Ştiu, nu m-aş ruga nici Ţie,
Aş privi cum mă îndoapă
Cei fricoşi, cu veşnicie…
Aş fugi, dar nu ştiu unde,
Aş rămâne, dar mi-e groază,
Câteodată îmi eşti oază,
Altădată, m-aş ascunde
Şi de litera-Ţi din frază…
Dorm, mă scol, şi de la capăt
Iau aceeaşi viaţă care
Frică mi-e, şi aşteptare,
Frica-mi duc până la scapăt
Şi la răsărit, apare…
Frică mi-e de tot, şi toate,
Frică mi-este şi de Tine,
Ştiu, Iubire eşti, şi Bine,
Dar mi-e frică şi de frate,
Şi de tot ce-a fost, şi vine…
Doamne, mi-e atât de frică
De-o scrisoare, de un ton,
De serviciu, telefon,
Că-s strivit ca o furnică
De al lumii Partenon…
16 septembrie 2009
Topice: Poezii | Comments Off on FRICA
Comentarii închise.
