« MODELE CREŞTINE. SORA ANTONIA IOAN – PORTRET SPIRITUAL | Principal | PESCUITORUL DE PERLE (1) »
STRĂBUNII
de Ligya Diaconescu | Octombrie 7, 2009
Un glas tăcut, în noapte mă-nfioară
Pământul ţării îmi vorbeşte lin
Pe umeri de şoapte,
Din trup de istorii
Purtându-mă
Cu paşii de baladă
Spre somnul adânc al străbunilor.
Dorm,
Dorm tainic străbunii
Într-un câmp de măslini
Vegheat de focul dreptăţii.
Dorm
Visând libertate,
Şi pace
Şi dragoste
Şi dor,
Dorm scormonind viitorul
Cu gândurile lor adânci;
Dorm visându-şi nepoţii
Râzând
Şi-asternând peste ţară
O mantie serafică
Cu glas alb,
Cu chip de porumbel
Pe care au numit-o simplu:
„Pace!”…
Topice: Poezii | Comments Off on STRĂBUNII
Comentarii închise.
