« Să le salvăm sau să le lăsăm să piară? | Principal | O LUCRARE DE INTERES MAJOR PENTRU LITERATURĂ ŞI PENTRU VIAŢĂ »
IUBIREA TINEREŢII MELE
de Constantin Mîndruţă | Iulie 28, 2009
În fumul de albastre amintiri
Încearcă ochii să clipească dorul,
Iubirea mea născută din iubiri
Mereu găseşte-n inimă izvorul.
Se lasă fruntea dintr-o plamă-ntr-alta,
Trăiesc din nou prin parc şi pe alei,
Tu, pentru suflet iarăşi îmi eşti dalta,
Sculptezi frumosul prins între idei.
Au fost destule nopţi doar ale noastre,
Cu capetele puse peste umăr,
Cu ochii căutam prin ramuri astre,
Nu mă lăsai să-ncerc să le mai număr.
Ne sărutam sub farmecul de lună,
Eram doar noi şi noaptea înstelată,
În parcul nostru şi acum se-adună
Tineri ca noi, ca noi, ca altădată.
Spre dimineaţă cânta ciocârlia
Şi inima se-oprea să o asculte,
Simţeam cu ea că-i sfântă bucuria
Şi dimineţi de basm am avut multe.
În şcoală-am fost alături patru ani,
Apoi, de zbor, s-a frânt orice speranţă
Şi ne-am trezit în dragoste sărmani,
Cu dialog în plic, de la distanţă.
Plângeau cuvinte prinse-n propoziţii,
Te aşteptam să vii într-o scrisoare,
Îmi bântuiau prin suflet supoziţii,
Iubirea ne-nţeleasă, ce mult doare !
O încercare n-am avut mai mare,
În uniformă nu puteam nimic,
Simţeam încet cum inima îmi moare,
Iubirea am redus-o la un plic.
Dragostea noastră n-a avut destin,
Când mă gândesc, iar fruntea mi se-ncruntă,
Ne-a luminat frumos, dar nu deplin,
A ars în noi cât lumânări de nuntă.
Măcar şi ţie să-ţi fi fost tot bine,
Ne mai iubim şi azi, înstrăinaţi,
Din când în când te simt tot lângă mine
Şi-mi pare că am ochii sărutaţi.
Nu ştiu ce loc avem la Dumnezeu,
Ne-am regăsit, va fi şi altădată,
Iubirea mea cu tine e mereu
Şi liniştea, într-un băiat şi-o fată.
Topice: Poezii | Comments Off on IUBIREA TINEREŢII MELE
Comentarii închise.
