« Monet – poet al luminii | Principal | Eu nu strivesc corola de minuni a lumii… »
Rugăciune (2)
de Jianu Liviu-Florian | Noiembrie 27, 2008
Mai vine-o zi în care n-am
De dat nimic lui Dumnezeu –
Oprite fructe, doar, din ram,
Mănânc, supus, mănânc, mereu –
Şi lumea toată-i un Eden,
Pe care-un şarpe mi-l oferă,
Aş tot gusta din el, etern,
În via Terrei, filoxera –
Precum un vierme pofticios,
Precum o nobilă turbare,
Opritul fruct, tot mai frumos,
Mi-e leac, şi ţel, şi alinare –
Ca un păianjen suculent
Îmi este gazda cea mai bună,
Mănânc opritul fruct, atent –
Şi el mă umple, şi mă sună –
În plasa lui de nervi subtili,
Pe scena lui de dulci cadriluri,
Sunt Rege peste crocodili,
Şi Visător peste deliruri –
Şi rob atâtor fructe-oprite,
Şi rob al burţii, şi al pielii,
Şi-al nervilor de stalactite,
Mănânc şi fructul îndoielii –
Mănânc, supus, mănânc, mereu,
Oprite fructe, doar, din ram –
Mai vine-o zi în care n-am
De dat nimic lui Dumnezeu…
Topice: Poezii | Comments Off on Rugăciune (2)
Comentarii închise.
