Deopotrivă matematician, poet, artist plastic, filozof…
de Ligya Diaconescu | 1 Mai 2008
Victoria Duţu, deopotrivă matematician, poet, artist plastic, filozof, ne încântă inima şi sufletul!
Dumnezeu bate la porţile inimii noastre prin creaţia sa!
Absolventă a Facultăţii de Matematică a Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, VICTORIŢA DUŢU este, a fost şi va fi un matematician – scriitor, absolventă şi a Facultăţii de Filozofie a aceleeaşi universităţi, cu masterat în logică şi hermeneutică. Artist plastic în acelaşi timp, filozofează cu poezia, socoteşte pe versuri, întreabă prin pictură, calculează prin filozofie!
Cum oare toate talentele au picat asupra ei? Dumnezeu dorind sa le imparta si altora , le-a scapat probabil cand gandea profound , cu buna stiinta asupra unui singur om .
Aparitia cartii sale de debut, a fost placheta de versuri : “Spatii” , la Editura Muzeului Literaturii Romane, august , 2003.
In 2004 deschide expozitia personala de pictura la biserica ”Doamna Oltea” in saptamana patimilor, 5-10 aprilie, 2004, cu tema: ”Crucea in viata noastra”,urmand ca in 2005 sa deschida expozitia de pictura si poezie “ Punctul de la infinit” la Biblioteca Centrala Universitara, (Fundatiile Regale) la Sala Profesorilor.
In perioada 31 octombrie-12 noiembrie 2004 Volumul de versuri “Cuvintele” a avut o prezentare televizata , la postul B1.TV, la emisiunea “Lumea Cartilor.Un poem pe zi”
Aparitia celui de la doilea volum de versuri : ”Cuvintele”, la Editura Muzeului Literaturii Romane , s-a nascut in noiembrie 2005.
Buna prietena cu divinitatea , traind profound prin cuvantul lui Dumnezeu , indrumata in acelasi timp de el , in aprilie 2006 publica
volumul de versuri de poezie religioasa “
VREAU O ALTÃ LUME” la editura ANAMAROL, cu lansare la MALL PLAZA ROAMANIA( distribuirea acesteia facandu-se în toate Mall-urile din tara si în librariile din Bucuresti.)
Cartea înmpreuna cu autoarea au aparut la Radio Cultural la emisinea de joi seara, la orele 22,10 intitulata “Creatori între sacru si profan”, si pe postul de televiziune TVRM.
Urmeaza publicarea de versuri “Cea care as fi”in antologia “Spiralele vietii”2006,la Editura Anamarol,Bucuresti,unde au scris romani din diaspora roamneasca, romani din Canada, SUA, Germania, Chisinau, Australia, Timisoara, Iasi, Constanta, Bucuresti.
Apoi , expozitia de pictura de grup la Club Caffe Asimo ,Smadan,41,Bucuresti expozitie permanenta in perioada 8 iunie 2006-30 decembrie 2007 , urmata de expozitia permanenta la CENTER CLUB , str. Academiei, nr 19, langa universitate, incepand cu 16 ianuarie 2007 pana la 28 februarie 2007.
Organizeaza o expozitie permanenta la ceainaria RADEZ-VOUS, Calea Floreasca ,42 incepand cu decembrie 2006.
Tot in 2007 bucura ochii iubitorilor de frumos cu o expozitie de pictura si poezie la Teatrul National Bucuresti, în cadrul expozitiei “Body-Mind-Spirit”, intitulata “Lumina de pe umarul stâng”, 23,24,25 martie, 2007.
O alta epozitie de pictura s-a bucurat de un real success la Sala Polivalenta în cadrul Congresului “Zilele frumusetii”,Bucuresti, 1,2,3,4 martie, 2007,aceeasi expozitie de la Teatrul National, “Lumina de pe umarul stâng”.
Din 24 mai pana in octombrie 2007 expune in ELVETIA, in tinutul Ticino, la Bellinzona, impreuna cu alti patru pictori. Din mai pana in septembrie 2007 expune in POLONIA cu un itinerariu de 10 orase, expozitie organizata de consulul onorific al R In 20 august apare la postul de teleziziune Cosmos tv, la emisiunea Star Fame emisiune de o ora, unde preznta cele
doua expozitii, la invitatia lui Carmen Stoian si a lui NiKos Koudounis omaniei, Cornel Calomfirescu. In 11 august, 2007 lanseaza antologia de versuri Drumurile vietii, la Constanta publicata la editura Anamarol.Participa la Festivalul “Carte si arte”, expozitie de pictura si recital de poezie , organizat in foaierul Teatrului de Opereta “Ioan Dacian”, in perioada 3-7 octombrie, 2007. Are numeroase colaborari la reviste literare din tara si ale roamnilor de preatutindeni, “AGERO”Stuttgard, Observatorul, Canada, Ramanian Times, Amurg sentimental, Tomis, Cuvantul, ROMANIAN GLOBAL NEWS,Asymetria,POLANICY, fiind apreciata , iubita si cautata de iubitorii de arta din intreaga lume.
Iubita dar uneori neinteleasa de cei din jur , chiar de ea insasi , un artist om cu dorinte , sperante , intrebari cu raspuns sau fara . Se descarca prin munca , se ia la tranta cu timpul , iubeste si iarta , se supara si culorile ii umplu sufletul de lumina trimisa vesnic de Dumnezeu. Saruta cuvintele in minte , le coloreaza ca pe propriile-i picturi , revarsa trairea in versuri si adunand totul pune egal la … simtirea noastra. Uneori picuram o lacrima , alteori ne revarsa speranta , intotdeauna insa ne aminteste de vesnicie , de daruire , de iertare .
Cunoscand-o prin versuri si pictura devenim mai bogati si mai buni.
VICTORITA DUTU
>>>>>>>>>>>>>>
E ca si cum eu
M-as desparti pe din doua,
Ca si cum un fulger
Ar patrunde în stânca,
Stânca s-ar crapa
Si ar fi cu un vârf
Tâsnit spre cerul întunecat,
Iar cealalata jumatate
Darâmata în bolovani în jos
La vale, în ape.
O jumatate care tâsneste în întuneric,
Dar în sus, în formele pietrei
Si o jumatate rostogolita
În bolovani,
În marginea drumurilor,
Batute de oameni.
***
As vrea sa dorm ,sa dorm
Dar gândul nu ma lasa.
Ma pune sa-L întreb pe Dumnezeu
Daca iubesc, daca-L iubesc pe El
Si El raspunde mie cu-aceeasi întrebare:
Doamne,
As vrea sa fiu copila
Ce rasare dintre flori albastre
Si –Ti spune de departe râzând
Si alergând spre Tine:
Sunt ale Tale, caci Tu le-ai mângâiat
În fiecare noapte când a rasarit luna.
Stii, Doamne, Te-am urmarit aseara
Cum lacrima îti stralucea obrazul,
În glas de stele , dar taceai,
Primeste ,Doamne, florile albastre,
Sunt ale Tale , caci Tu le-ai lacrimat.
***
Doamne, ziua de astazi a fost buna
Pentru ca eu acum
Am putut vedea pentru o clipa
Pâinea si vinul din altar,
Cum Te aduc pe Tine prezent
În mijlocul oamenilor ce Te cauta.
Putini dintre multi s-au gândit
Acum la Tine si Tu ai venit,
Dar ai stat în taina, ca nimeni
Nu Te-a vazut, dar unii
Ti-au simtit prezenta :
O frumusete teribila i-a înconjurat!!
Aceasta e Iisuse, dragostea Ta,
Prezenta Ta în mijlocul celor care
Te cânta, Te cauta !!!!!
***
Topic: Biografii | Comments Off on Deopotrivă matematician, poet, artist plastic, filozof…
Lumina
de Klara Lucia Losonczy | 30 Aprilie 2008
Deşert necuprins. Nu. Nu necuprins. Doar înfiorător. Aproape vid. Copaci mutilaţi. Văi sterpe. Pajişti arse. Munţi nuzi. Pământ roşu, murdar, ce nu va mai da nicicând roade. Un drum prăfuit ce duce departe. De o parte, o pajişte ucisă, de cealaltă, un munte jupuit. Pustiu. Fără natură.
De ce? Unde sunt iarba, copacii, râurile, florile, vânturile, păsările, fluturii, oamenii?.. Cum de s-a putut întâmpla aşa ceva? Ce-ar trebui să însemne? Sfârşitul este aproape? Mai există vreo speranţă? Unde?..
O femeie privea înspăimântată acest peisaj lugubru. Stătea în mijlocul drumului acoperit cu un praf ciudat, roşiatic. În faţa ei, la poalele dealului pe care se afla, lumea părea neschimbată. La fel de verde, de veselă, de nepăsătoare ca întotdeauna. De ce numai acolo se schimbase totul? Nu putea înţelege. În partea dreaptă un câmp întins, înveşmântat într-o iarbă roşie, nenaturală, iar în stânga un munte acoperit de case părăsite. Ca şi cum în locul copacilor ar fi răsărit peste noapte case. Case nelocuite. Sparte, în ruină. Lugubru!
Deci era adevărat! Începuse sfârşitul. Se sfârşise începutul. Urma Apocalipsa. Ce se va întâmpla cu oamenii? Vor fi singuri? Vor fi salvaţi? Vor mai trăi? Vor plăti sau vor fi iertaţi?
Pentru ce atâta frământare? Pentru ce atâtea întrebări? Oamenii să se apere şi singuri! Dacă vor fi în stare…
Ea va muri oricum. Ştia asta. Va fi în curând alături de el. Dacă el murise, înseamnă că într-adevăr totul va fi deşert! Speranţele erau deşarte. Totul era deşart şi deşert! Numai că ea va pleca. Va pleca spre el şi vor fi din nou împreună! Ce contează ce se va întâmpla apoi?
Poate că de fapt el chiar fusese un profet trimis din ceruri să prevadă ceea ce va fi! Trebuia să fie aşa. Doar el prevăzuse acest tablou înfricoşător de sfârşit de lume! Prevăzuse şi extinderea unui deşert atotcuprinzător, la fel ca şi moartea celor fără de credinţă. Spusese că cei drepţi vor supravieţui şi poate pământul va fi salvat, dacă dragostea-elementul primordial, va învinge. Dacă era adevărat, atunci fructul celei mai profunde şi pure iubiri va fi cel ce va salva omenirea!
Un strigăt plin de durere străpunse aerul sufocant. Femeia se prăbuşi în praful drumului. Deci venise ceasul! Trebuia să moară în curând! Va muri şi va fi cu el, dar înainte, mai avea o datorie de împlinit!
Trebuia să dea naştere unei noi speranţe!.. Adevărul i se revelă acum în toată puterea lui. Ea era deci cea care trebuia să salveze astfel lumea. Ea murea pentru asta! Iar el murise la fel… Dragostea. Dragostea lor…
Da, trebuia să ducă la bun sfârşit şi acest ultim sacrificiu! Abia apoi îşi va fi încheiat menirea şi urmat destinul.
Şi în mijlocul prafului roşiatic, al atmosferei fierbinţi, al acestui tablou-simbol al suferinţei, mizeriei şi ignoranţei omeneşti, din lacrimi, durere, disperare, resemnare şi dragoste ce învinge moartea, din moarte se născu atunci speranţa!
Lumină. Muzică celestă. Putere. Credinţă. Curaj. Dragostea chemând celelalte elemente: Apa –Purificarea. Pământul –Echilibrarea. Aerul –Înălţarea. Focul –Determinarea. Dragostea –Împlinirea!
Şi apoi perfidă, moartea…
Din nou împreună! Împreună pentru vecie, căci am reuşit. Am murit, dar ne-am împlinit misiunea: am dat naştere speranţei, salvării! Ştim că va învinge, dar ce se va întâmpla cu ea? Fiica noastră…
Topic: Meditaţii | Comments Off on Lumina
Prin Cruce devenim Părtaşi Învierii şi vieţii lui Isus…
de Lucian Dudaş | 29 Aprilie 2008
Hristos cel mort pe Cruce a înviat şi din învierea Lui vrea să facă lucru desăvârşit în viaţa noastră (Ioan 11,25).
Pe Cruce a murit Iisus ca om pământesc; prin Învierea omului pământesc a devenit un om ceresc adică spiritual, păstrându-şi fireşte, unirea ipostatică (personală) cu Logosul.
Învierea lui Iisus este o transfigurare, o spiritualizare dar şi o eliberare totală din chingile spaţiului şi timpului. Cât timp a trăit pe pământ, Iisus era mărginit în spaţiu (Palestina) şi în timp (33 de ani). După Înviere El nu mai este aici sau acolo, ci pretutindeni şi în toate timpurile, participând la veşnicia Lui. Aceasta este semnificaţia expresiei figurate “şade de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl”
Hristos omul, unit în persoană cu Logosul, şi-a însuşit atât de mult sfinţenia, Spiritul Logosului, încât a devenit universal şi părtaş desăvârşit, al vieţii divine, un Principiu sau Izvor de viaţă nouă, divină, pentru toţi aceia care cred în El şi în cuvintele Lui: “Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul lumii” (Mt.28,20).
Topic: Meditaţii | Comments Off on Prin Cruce devenim Părtaşi Învierii şi vieţii lui Isus…
Să păstrăm Lumina!
de Dinu Rusu | 28 Aprilie 2008
Se apropie Paştele şi aştept cu nerăbdare să aud chemarea: „Veniţi de luaţi Lumină!”.
De aproape două mii de ani, în fiecare primăvară, odată cu învierea naturii, învie şi Lumina Credinţei.
Însă, mă întreb cât de bine înţelegem ce înseamnă a lua lumină, a purta şi a păstra lumină? Dacă nu cumva obiceiul acesta a devenit o obişnuinţă, ignorând tainele care se ascund dincolo de flacăra arzândă?
Ştim oare să păstrăm lumina credinţei adevărate în suflet sau doar ne lamentăm şi ne lăudăm că suntem neam de creştini?
Deşi ar trebui să mergem cât mai des la biserică, mulţi dintre noi se plâng din cauza lipsei de timp sau invocă fel de fel de probleme. Ajuns în seara de Paşte şi se bulucesc în sfintele lăcaşuri, dar şi atunci când se cântă Troparul Învierii, tot cu grijile la cele lumeşti sunt.
Mulţi oameni, care se consideră creştini, consideră că Sărbătoarea Învierii Domnului înseamnă doar a mânca bucate sfinţite. Prea puţini sunt din cei care cu adevărat pătrund în esenţă – vin o dată cu asfinţitul soarelui, ascultă cu mare atenţie slujba şi pleacă în zori.
Dincolo de „Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat”, Paştele ne îndeamnă să fim pătrunşi de lumina divină. Învierea lui Hristos înseamnă învierea credinţei adevărate. Aceasta este sărbătoarea primăverii sufletului, pe care trebuie să o păstrăm mereu. Lumina ei trebuie să ne fie ca o rază călăuzitoare, iar noi să fim deschişi de a o primi. Lumina credinţei
trebuie mereu păstrată în suflet şi atunci orice zi ar semăna cu Sărbătoarea Învierii. „Veniţi de luaţi Lumină!” înseamnă mult mai mult decât o sintagmă rostită în noaptea Paştelui. O auzim doar de Înviere şi e o călăuză pentru întregul an.
Fericitul Ieronim spunea: „Ferice de acela în a cărui inimă Hristos învie în fiecare zi, când ele se pocăieşte pentru păcatele sale, oricât de uşoare ar fi. Ferice de acela care urcă în fiecare zi de pe Muntele Măslinilor în Împărăţia Cerurilor, unde cresc măslinii altoiţi de Domnului, unde se înalţă Lumina lui Hristos, unde se află măslinele – roade ale Domnului. S-aprindem dar şi candela noastră cu untdelemnul din acel măslin roditor şi în acest chip luminaţi, îndată vom intra cu Hristos în Împărăţia Cerurilor”.
Spre regret, mulţi dintre noi, uită, de fapt, că a lua lumină înseamnă a oferi dragoste. Uneori sunteţi prea grăbiţi şi doar luăm lumină, uitând să o împărţim şi altora.
Milostenia este cel mai mare dar pe care îl putem face de Sărbătorile Sfinte, pentru că spre mulţi oameni nu ajunge lumina binecuvântată a Învierii. Mai vine un Paşte şi mă întreb oare ştim să ducem lumină, oare ce fac ce-i pentru care Sărbătoarea Învierii înseamnă o aşteptare de dare? Cu siguranţă, mulţi dintre săracii acestui pământ blestemat – Basarabia, aşteaptă, sub cerul liber, poate se va întâmpla vreo minune, alţii speră că măcar în acest an se va aprinde lumina în viaţa lor sau poate se vor îndura să le-o aducă alţii.
Ce ar fi dacă anul acesta am sărbători Învierea Domnului altfel? Să lăsăm la o parte mesele îmbelşugate, cu bucate alese şi multă băutură, şi să punem de-o parte bănuţi pentru cei care cu adevărat au nevoie de ajutor. O vorbă spune că săracii nu se declară, ei se văd. Uitaţi-vă cum trăiesc şi gândiţi-vă că aţi putea să le aduceţi bucuria Sărbătorii Luminate. Încercaţi să ajutaţi un copil de la colţ de stradă, o mamă cu mâna întinsă, un bătrân care tremură. Nu e nevoie de chiar atât de mulţi bani pentru o pască şi câteva ouă roşii. Mulţumirea divină că aţi învăţat lecţia de a dărui este cea mai mare bogăţie. Doar astfel vom simţi cum sărbătorile ne-adună!
Numai lumină în casele şi sufletele dvs.!
Topic: Meditaţii | Comments Off on Să păstrăm Lumina!
« AnteriorulUrmătorul »
