Spaţiu mistic
de Liliana Armaşu | 19 Iunie 2008
E o minune că există acest spaţiu
unde pot să mă întâlnesc cu voi
oameni îmbrăcaţi atât de frumos în
suflete.
Aici mă puteţi vedea şi pe mine
aşa cum sunt eu, cu adevărat eu
cea care vă vorbeşte despre tot ce i se întâmplă la nivelul
înaltelor sentimente.
Aici pot să trăiesc şi eu după preferinţele mele,
chiar dacă pentru aceasta trebuie să plătesc tribut
în celelalte vieţi.
Iar tot ce simt aici e o mare de lacrimi în care
se oglindesc şi reînvie amintirile-iubiri
şi eu mă las purtată de ele până-ntr-al morţii
hotar.
De ce vă iubesc oameni, îmbrăcaţi atât de straniu în suflete
chiar dacă nu vă cunosc şi nu vă voi cunoaşte niciodată
şi mereu va trebui să vin în acest spaţiu mistic şi
să aştept?
Topic: Poezii | Comments Off on Spaţiu mistic
SUFLETUL…
de Victoria Duţu | 18 Iunie 2008
Sufletul meu parcă e un cerc alb
Gândurile curg libere
Ca niste pete de culoare albastre
Cercul meu e alb
Şi e atat de larg
Şi e atât de adânc
Albul acela parcă
Mi se desface în aripi
Uneori…
Când gândul e mai sălbatic
Ceva purpuriu începe să-mi
Nască în suflet
Ceva purpuriu…
Şi ceva alb, ca o sabie
Îmi taie de multe ori râul,
Râul meu de lumină
Şi apă …de lacrimi…
Când găndul sălbatic
Urlă şi strigă …
O floare albastra coboară
În cercul meu alb
Şi o mână care îi mângâie
Frunzele…şi o gură..
Care-i sărută petalele
Şi-mi rosteşte usor
Printr-un alt gând purpuriu
Îmbinat cu lacrimi albe
„Primeşte pacea copilă!”
Topic: Poezii | Comments Off on SUFLETUL…
GUSTUL DISPERĂRII
de Nelu Evu | 17 Iunie 2008
(„Deşi demenţi, vor avea judecată…” – Dylan Thomas)
Tu nu ştii ce înseamnă să naşti cuvinte
să le rupi din tine ca fătul din trup
molecule de lacrimi şi sânge
din noaptea unui timp mereu nenăscut.
Eu te-am inventat concretă ca moartea
şi totuşi abstractă cum e lumina
pentru orbi şi zborul pentru piatră.
Eu te-am inventat. Înfruptă-se alţii
din livada sânilor tăi. Zmeura
buzelor tale în zori vor prăda-o
delicate mâini de călăi.
Pentru tine am învăţat sârba-n câmpie
m-am îmbătat în ajunul Paştilor
mama ei de băutură am înjurat
la sărindarul Sfintei Marii
şi-am plâns cu lacrimi de bărbat
ca marinarul Grozoni trezit din beţie
în aşternuturile gheişelor din Singapore.
Pentru tine am absolvit şcoala
de şoferi fără dacie întru slava
femeii volan şi-a miresei parbriz
mi-am îmbogăţit lexicul cu noi cuvinte
jojă chiulasă vilbrochen antigel.
Pentru tine am fost la Stambul
şi-am făcut noapte albă la hotelul
Iscander unde focoase moldovence
toate cu nume de flori continuau
peste veac un război de mult
încheiat cu spahiii şi achingiii
încât mi-am izbit capul de toţi pereţii
urlând ca somnambulii treziţi brusc
la realitatea abisului istoric
într-o isterie a cuvintelor
bolborosite de posedaţii Satanei
eu ardeleanul cel blând alăptat
cu mitul resemnării mioritice
şi-al renunţării demne manoleice
am înţeles că tu eşti cuvântul
pe care de milenii îl căutam
frunzărind cenuşa bătrânelor dicţionare.
Pentru tine oricând aş fi putut
muri fericit ca un caşalot ajuns
în sfârşit în apele ecuatorului
şi aş fi renăscut pentru tine
pe insula Phoenix
printre ciudatele vapoare încărcate
cu ceaţă şi jar olimpian.
Despre toate acestea îţi aduc mărturie
cămaşa mea arsă de strigăt
sub care încă pulsează numele tău.
Te-am iubit pe toate meridianele
globului te-am iubit la tropice
şi la poluri pe ţărmul Mării Bering
şi la Capul Horn te-am iubit
în marile metropole ale fierului
şi-n acele obscure cartiere
unde aşteptam zăpada
ca pe-o târzie veste din Candoria.
Tu eşti somnul pe care nu pot
să-l dorm tu eşti aurora ce-o
întâmpină mateloţii escaladând
catargele roase de sarea solitudinii.
Lângă tine devin un biet nume
silabisit de vameşi în zori
la straniul ceas al apelului general.
Când te văd plutind prin oraş cu
oltcitul cum generoasă culegi de pe
trotuar un buchet somnoros
de domnişoare asistente cu
alintate nume – Cláu Márci Dóini
când faci semne duioase
biciclistului care sunt
ies din carosabil descalec pegasul
şi reînvăţ mersul pe jos al cuvintelor
pe vechiul traseu: crâşmă spital
mânăstirea Prislop şi iar înapoi.
Căci îmi aduc aminte cum făceam
dragoste sub mângâierea călduţă
a duşului ca-n secvenţele alea
din filmul suedez Casa pierdută
ne derulam poveştile cărnii
pe muzică de Gandalf sub pâlpâirea
excitantă a ledurilor roşii clipind
complice cu moartea
până când trupurile noastre
se prăbuşeau în nirvana
sub privirile indecente ale ochiului
magic de la magnetofonul
domnişoarei profesoare de înot în
apele mistice ale sistemelor budhiste
Laya Mantra Bhakti Shakti Yoga –
posesoarea cheii destinelor
cea care împrumutându-ne cheia
budoarului personal retrăia de fapt
în memoria ei senzitivă voluptatea
nopţilor petrecute lângă pectoralii
domnului profesor de arte marţiale.
Ah eram gelos pe nisipul ce-ţi săruta
călcâiul eram gelos pe valul
îngenuncheat lângă gleznele tale
tresăream numai la gândul că vântul
ce-ţi răsfira frunze de aur în păr
ţi-ar putea picura în auz un cântec
mai coerent şi mai tandru
decât povestea ghitării mele.
Astfel cât o bătaie de áripi în
văzduhul timorat al înserării cât o
descărcare de fulger în beznă
am avut revelaţia disperării poeţilor
lumii şi-am căzut în genunchi
implorând cu glasul ucenicului făţarnic:
nu mă lăsa Doamne pururi tânăr
să învăţ a muri vreodată!
Uneori Maria toate acestea îmi par
atât de îndepărtate ca şi cum
într-o altă viaţă s-ar fi petrecut
şi-mi spun că n-ai fost decât pura
invenţie a bietelor mele cuvinte
un fel de herpes benign pe buzele
realului însetat de ficţiune.
Alteori ca sculptorul ce-şi zvârle
uneltele-n nisip într-un acces
paranoic iscat din neputinţa
de a dăltui în stâncă foşnitoarea
arhitectură a mării
am sentimentul dureros că iubirea
e crudă ca un copil ce poate gâtui
o pasăre din prea multă tandreţe.
Atunci mă rog Tatălui Nostru Ceresc
să-mi redea liniştea normalitatea
acelui timp când ne înţelegeam doar
privindu-ne în ochi fără cuvinte.
Topic: Poezii | Comments Off on GUSTUL DISPERĂRII
Romanii din Montreal şi Cezar Ivănescu
de Ligya Diaconescu | 16 Iunie 2008
Programarea întâlnirii literar-omagiale, In memoriam – Cezar Ivănescu, pe data de 7 iunie 2008, ora 14.00 (ora 21.00 în România) , părea total neinspirată. Cine va renunţa la deschiderea campionatului de fotbal, pentru o întâlnire în cinstea unui poet, fie el chiar renumitul bard moldovean Cezar Ivănescu? Aşa se întrebau unii sceptici. De vină, lipsa de informare a organizatorilor – Asociaţia Scriitorilor Români din Canada şi Cenaclul ”Candela de Montreal”, rupţi de pasiunea pentru jocul numit prin America de Nord – ”soccer” şi cam pe ultimul loc în ierarhia sporturilor de masă. Dar nu a fost aşa, chiar daca în prima jumătate de oră nu erau prezenţi în singura sală de spectacole mai “ca lumea” a comunitaţii române din Montreal (la biserica ”Buna Vestire”) decât aproximativ 25 de persoane. Treptat, treptat, numărul participanţilor s-a dublat. Din toate colţurile Montrealului, ba chiar şi din exterior, au apărut iubitorii pasionaţi de poezie, de Ţară şi de neam.
Programul susţinut spre cinstirea marelui dispărut, titan al culturii româneşti, s-a desfăşurat astfel:
Pentru început, maestra Stana Bunea, harpistă de talie mondială, i-a intâmpinat pe participanţi cu muzică divină, mângâind coardele sufletelor celor care au lăsat totul la o parte pentru a fi prezenţi la eveniment. A urmat slujba religioasă, de pomenire şi sfintire a colivei, covrigeilor, vinului şi a berii negre – preferata Maestrului. După cuvântul de bun venit al lui Victor Roşca – din partea Cenaclului “Candela de Montreal, subsemnatul, după o scurta prezentare a programului şi a prieteniei mele cu marele dispărut, am citit un minunat şi impresionant omagiu scris de poetul Laurian Stănchescu – Tragismul vieţii poetului Cezar Ivănescu, la Iasi, lângă trupul neinsufleţit al lui Cezar, chiar în ziua înmormântării. Acest mesaj scurt, dar pofund, i-a impresionat puternic pe ascultători.
Maestra Stana Bunea, alternativ cu programul, a interpretat arii din Bach, Haendel, Donizetti precum şi din anonimi ai secolului XVI.
Apoi s-a citit “O evocare post-mortem a poetului Cezar Ivănescu, pentru fraţii nostri canadieni” trimisă de scriitorul Ion Murgeanu, fost coleg şi prieten cu Maestrul, cel care a elucidat multe animozităţi referitoare la poet şi opera sa.
Poetul George Filip, vechi prieten cu Cezar cu mult înainte de a alege calea exilului, a recitat o impresionantă poezie dedicată Maestrului numită “Vă spun despre Cezar”. Maestra Stana Bunea a acompaniat magistral recitarile, inspirată ad-hoc de poemele recitate. A revenit poetul George Filip care a citit un minunat şi impresionant eseu, “La al treilea gong”.
Profesoara Doina Hanganu a recitat poemul Descântec, poeta Vochiâa Vadan a recitat poemul Supremum vale şi poeta Mariana Munteanu a recitat poemul Extaza. Eu am mai recitat Doina (Oralităţi) şi unul din poemele mele favorite, despre care Maestrul mi-a destăinuit că l-a creeat în anul 1968; este vorba de unul din poemele vizionare Rod (! nu-şi uita carnea tiparul ei ciudat…!) – tradus în limba engleza – Seed Time and Harvest, de Muguraş Maria Petrescu. Tot aşa cum l-am recitat la ultima lansare de carte a Maestrului, la Opera din Tirana (în limba engleză – recitare apreciata de Poet) tot aşa l-am recitat şi la Montreal. Apoi s-a audiat Testamentul lui Cezar Ivănescu, s-au ascultat unele din impresionantele cântece compuse şi interpretate de Maestru (plus Doina lui Eminescu) şi s-a vizionat în premiera absoluta ultimul clip cu Cezar şi subsemnatul, realizat la Tirana de iubita fiica a Poetului, Clara Aruştei.
…. Anumiţi trepăduşi / trepăduşe care se dau organizatori de evenimente culturale în numele românilor din Canada, ca de obicei, aveau alte treburi şi nu au participat la eveniment. Unii scriitori din Asociaţie au lipsit motivat, alţii total nemotivat. Un “mare” organizator de susanele cu artişti aduşi din Romania la Montreal (nu-i dau numele să nu-l huiduie lumea), a promis că va anunţa prin email evenimentul, dar nu a facut-o… Când am întrebat în sală dacă exista cineva care a primit de la ”onorabil” email-ul în cauză, am aflat – nu neapărat cu mirare, bănuindu-i caracterul, că nimeni nu a primit aşa ceva. De ce oare? Deci, avem şi noi pe aici, prin Montreal, ”faliţii” noştri. Categoric, avem o problemă de comunicare cu cei aproape 50 000 de suflete de români care respiră aerul provinciei Quebec.
Dar oricum, aşa cum i-a spus lui Cezar marele Constantin Noica, “…peste tot am simţit că este vorba de ceva “sacru” în scrisul d-tale.”) – tot aşa şi noi, am simţit ceva sacru în evenimentul de la Montreal.
Drum bun spre eternitate, Maestre Cezar Ivanescu!
Semnez cu umilinţa unui prieten pentru vecie,
Alex Cetăţeanu
Iunie, 2008, la Montreal.
(n.r. Alex Cetăţeanu – Preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada)
SCRISOARE DESCHISĂ DIN CANADA
Preşedintelui României,
Excelenţa-Sa, Domnul Traian Băsescu Montreal, 7 iunie 2008
Stimate Domnule Preşedinte,
Noi, românii din Montreal, prezenţi astăzi la întâlnirea, In memoriam – CEZAR IVĂNESCU, organizată de Asociaţia Scriitorilor Români din Canada (Cenaclul Eminescu) şi de Cenaclul “Candela de Montreal”, vă rugăm să dispuneţi iniţierea unei anchete pentru elucidarea morţii marelui poet român Cezar Ivănescu, medaliat cu “Steaua României” în grad de Comandor.
Cu deosebită stimă,
Participanţii la întâlnire.
Topic: Diverse | 1 Comentariu »
« AnteriorulUrmătorul »
