LUMINA PATRIARHILOR
de Cezarina Adamescu | 19 Martie 2009
– o lună de haruri speciale cu Sfântul Iosif –
MOTO :
„Dacă iubiţi pe Sfântul Iosif, imitaţi virtuţile lui”.
– Sfântul Ambrozie –
Dacă Preasfânta Fecioară Maria a fost declarată Maica Bisericii, Sfântul Iosif nu putea fi numit altfel, decât Tatăl Bisericii sau Patronul Bisericii Universale, aşa cum, de altfel a şi fost declarat Sfântul Patriarh, Ocrotitor al Familiei divine, de către Papa Pius al IX-lea –la 8 decembrie l870.
Evlavia către această augustă persoană, aleasă de însuşi Dumnezeu să fie tatăl purtător de grijă al Domnului nostru Isus Cristos şi Soţ al Preacuratei Fecioare s-a extins în Biserică şi este, după evlavia mariană, cea mai răspândită, acordându-i-se o lună de meditaţii şi rugăciuni deosebite în toate zilele lunii martie din fiecare an.
Drept pentru care, Cerescul nostru ocrotitor, ne oferă în acest timp, o ploaie de binecuvântări şi haruri speciale, toate favorurile cerute şi sporirea credinţei,. Speranţei şi a iubirii.
Roadele îmbelşugate pe care le pot culege creştinii în urma acestor acte de pietate şi devoţiune filială sunt enorme, nu numai materiale, dar, în chip deosebit, spirituale.
Cunoscând virtuţile şi viaţa simplă şi exemplară a Măreţului Patriarh, creştinul poate să-i urmeze pilda şi, crescând în desăvârşire, poate spera la un loc privilegiat în ceruri.
Şi dacă-i consfinţim fiecare zi de miercuri, recitându-i Litania şi o scurtă rugăciune, vom dobândi tot atâtea zile de har şi îndurare din partea lui Dumnezeu, iar la sfârşit, prin mijlocirea Sfântului Patriarh Iosif, putem să beneficiem de o moarte în har sfinţitor, alături de el, de Domnul Isus Cristos şi de Preacurata Sa Maică.
În calitate de tată al lui Isus Cristos, care este şi Fratele nostru, şi ca Soţ al Mariei, care este Maica noastră, el socoteşte pe toţi credincioşii ca şi copii ai săi.
Nu putem spune, aşadar, Sfânta Fecioară Maria – Maica noastră, dacă nu suntem conştienţi de faptul că Sfântul Iosif este tatăl nostru purtător de grijă, ocrotitor şi sfătuitor.
Şi cum să nu ne socotească aşa, când chiar Fiul său Isus Cristos ne-a iubit atât încât s-a jertfit pentru noi pe cruce, iar Maica noastră, Maria, ne-a primit la sânul său neprihănit drept fii spirituali, încredinţaţi ei, chiar de către Domnul nostru Isus Cristos în ceasul pătimirii?
Cărticica aceasta nu are pretenţia să aducă ceva nou faţă de Sfânta Învăţătură a Bisericii. Ea este rodul, însă, al meditaţiilor particulare, izvorâte dintr-o iubire curată faţă de Măreţul Patriarh ca şi al încrederii pe care autoarea şi-a pus-o în el, dintr-o plinătate şi fervoare care se nasc din veneraţie.
Ea poate fi parcursă ca o lectură pioasă pentru sufletele care doresc să înainteze în spiritualitatea sfinţilor.
Autoarea menţionează că nu se bucură de carisme speciale, viziuni sau locuţiuni ci, cu smerenie, caută să-şi umple sufletul cu darurile primite de acei aleşi, din ale căror fructe de har duhovnicesc se înfruptă cu evlavie adâncă.
Iar dacă vom privi Sfânta Familie din Nazaret ca o icoană a Paradisului, sălaşul păcii, al unirii şi al înţelegerii, vom putea să ne contemplăm fericirea viitoare în strânsă comuniune cu cei dragi de pe pământ şi din ceruri.
Ziua Patriarhului Iosif, 19 martie – este una din cele mai mari solemnităţi ale Mântuitorului şi ale Preasfintei Fecioare Maria, precum şi a creştinătăţii.
Cultul său a căpătat strălucirea meritată în timpul pontificatului lui Pius al IX-lea, care l-a ales drept Ocrotitor al nostru.
Fiul lui Dumnezeu revarsă cele mai îmbelşugate haruri prin mâinile Tatălui său nutritiv. Recent, Suveranul Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, l-a declarat pe Sfântul Iosif „Patronul Celui de-al III-lea Mileniu” – şi acest titlu, inspirat de Duhul Sfânt, ne face să prindem în aceste timpuri tulburi, încredere şi speranţă. Însă mâna ocrotitoare a Sfântului Iosif, ca şi mantia Preafintei Fecioare Maria sunt permanent deasupra noastră, ne apără şi ne scapă de primejdii.
Pentru curajul de a se adresa direct în rugăciune Domnului Isus Cristos, Preasfintei Fecioare sau Sfântului Iosif ca şi altor sfinţi predilecţi, autoarea îşi asumă responsabilitatea, spunând că este una din modalităţile de a-i simţi mai aproape de suflet.
Adăugând că, pe parcursul scrierii acestor meditaţii şi rugăciuni, a fost pe deplin răsplătită în chip spiritual, autoarea îi invită şi îi roagă pe creştini să le citească, nutrind convingerea că efortul lor va fi recompensat cu belşug de haruri şi cu roade bogate de pocăinţă, iertare şi convertire.
În sfârşit, mulţumindu-vă pentru osteneală, autoarea vă dă întâlnire în Cer, tuturor celor care l-aţi cinstit pe Sfântul Iosif şi pe Preasfânta Fecioară Maria, căci : „Cine o cinsteşte pe Maria este tot atât de sigur de Paradis, ca şi cum s-ar afla deja în el”, căci, „Copiii Mariei sunt copiii Paradisului”.
Şi această frumoasă promisiune se poate extinde, fără doar şi poate şi la Sfântul Iosif, feciorelnicul ei Soţ şi tatăl purtător de grijă al Domnului nostru Isus Cristos. Putem aşadar spune, prin extensie : „Copiii Sfântului Iosif sunt copiii Paradisului”.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Topic: Meditaţii | Comments Off on LUMINA PATRIARHILOR
Sunt oameni
de Jianu Liviu-Florian | 18 Martie 2009
Actorului Florin Piersic
Sunt oameni ce-ţi înalţă coloana vertebrală,
Îţi dau din ei putere, din boală grea, te scoală –
Sunt oameni mult mai tineri, decât sunt azi, studenţii,
Care ne dau doar lecţii – de frumuseţea vieţii –
Sunt oameni ce-s de toate: bunici, şi taţi, şi poate
Actori ce nasc pe scena nepoţi, şi strănepoate –
Sufleuri sunt, şi regizori, sunt stări, şi în etate
De-ajung să joace viaţa, sunt şi eternitate –
Sunt armonii de-o clipă, şi simfonia vie
Care păşeşte tandru, şi cald, în veşnicie –
Sunt oameni, şi-ar fi îngeri, dar îngerii nu pot
Să-şi joace viaţa-n teatru, cu sufletul, cu tot –
Sunt oameni care urcă, şi oameni ce coboară,
O mască, o idée, o viaţă, bunăoară –
Sunt oameni şi iluzii, n-au timp nici pentru moarte,
Şi dacă mor – nu-i credeţi!… – ei joacă, mai departe! –
12 martie 2009
Topic: Poezii | Comments Off on Sunt oameni
Ţi-ai aranjat imaginea?
de Lucian Abalintoaiei | 17 Martie 2009
Ai auzit vreodată melodia cantată mai demult de Petre Alexandru, Ionel, Ionelule? Ionel e sfătuit să nu mai bea în ciuda eșecului trăit pentru că îl râd fetele… Mi se pare un element foarte important în viața oricărui om acela al imaginii pe care o are în sine dar și în exterior, în fața altora.
Sunt unii cărora nu le pasă după cum spun ei deloc de ce spun alții. Uneori ei spun adevărul: nu le pasă de ceilalți și se comportă ca atare. Alții însă bravează astfel doar cu sunetele ce le ies din gură, dar în realitate sunt sclavii ochilor ce îi privesc. Dar unora le pasă mult de cum sunt văzuți, prea mult poate. Atunci se închid adânc într-un întuneric puternic de interior de unde ies doar ca să fure și să zgârâie. Oare nu există un echilibru?
Un bătrân înțelept spunea unor tineri neexperimentați, dar ascultători, că omul ajunge cu greu la libertate, la libertatea aceea profundă care, trăită în mod real, dă naștere la acte care relaționează direct cu pacea, iubirea, dăruirea, simplitatea, respectul, sinceritatea…
Așadar spre ce trebuie să tind? Imaginea mea exterioară o fi importantă? Când și cât trebuie să muncesc a o construi și păstra?
Privindu-l pe Isus din Nazaret am observat cum la un moment dat el creștea în înțelepciune și har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Mai târziu însă își făcut un bici pentru a atenționa pe cei care făceau din casa lui Dumnezeu o peșteră de tâlhari că nu e permis acest lucru stricându-și astfel imaginea în fața lor. Dar și în relația cu cei importanți, cu preoții și învățătorii legii, s-a comportat la fel: i-a biciuit prin atitudinile și cuvintele sale arătând că nu partea exterioară a paharului e importantă ci curățenia interioară. De altfel un lucru curat în interior va arăta fără să forțeze nota frumusețea și ordinea chiar și în exterior, dar putem constata că și invers e valabil.
Amintindu-mi că cele ascunse vor fi vestite de pe acoperișuri așa cum spune Sfânta Carte cred că parcursul nostru merită efortul de a fi dus cu bucurie și încredere! Merită! Asta înseamnă multă libertate, adevărata libertate care trăiește în adevăr și iubire… doar omul a primit pe pământ darul de a decide liber și conștient de sine!
Preluat de pe situl www.pacesibine.tk
Topic: Meditaţii | Comments Off on Ţi-ai aranjat imaginea?
Durerea de Viaţă…
de Nicolae Nicoară-Horia | 16 Martie 2009
Mereu între un Leagăn şi-o Stea
Purtăm fiecare durerile noastre
De la naştere poate, dinainte de ea,
Unele roşii, altele albastre…
Cele galbene, ele vin mai târziu
Să ne aştearnă tăcerea pe frunte,
E vineri acum şi e Post când vă scriu
Aceste cuvinte flămânde, mărunte…
Să nu-mi spună nimeni- nimic nu mă doare!
De la fructul oprit, la verdele crud,
De la sămânţă până la floare
Durerea aceasta peste tot o aud…
Bucuraţi-vă dar, oricum este ea,
Tristeţea te arde atunci când te lasă,
Aici, între un Leagăn şi-o Stea
Durerea de Viaţă e cea mai frumoasă!
vineri, 06 martie 2009.
Topic: Poezii | Comments Off on Durerea de Viaţă…
« AnteriorulUrmătorul »
