Deschide ochii…
de Nicolae Nicoară-Horia | 23 Iunie 2009
Cu ochii-nchişi asculţi însingurată
Poemul meu ce mângâie şi doare,
Ce freamăt te cuprinde dintr-o dată
Din creştet până-n tălpile stelare!
Şi stând aşa aproape şi departe
Cu sufletul-ce viscol de narcise!
Mâinile tale, păsări speriate
Frământă-n aripi zboruri necuprinse..
Eu tac de mult, tu încă mai asculţi
O muzică vecină cu oftatul,
Te vezi din nou copilă sus în Munţi,
Cu caii tăi albaştri, cu tot Satul.
Un sat de iarbă şi de Poezie
Cum altul să găseşti nici nu mai poţi,
Acolo-i încă neamul viu de Moţi
Şi-acolo va rămâne în vecie.
Poemul meu abia te mai încape,
Din umbra clipei stau la pândă furi,
Deschide ochii, ştiu că nu te-nduri-
Vederea mea te mistuie sub pleoape…
Topic: Poezii | Comments Off on Deschide ochii…
Pieptiş spre Schitul Corlăţeni
de Losonczy Alexandru | 22 Iunie 2009
Pe una din văile satului Pojorâta, un drum abrupt, presărat cu bănci de lemn pentru odihnă, şerpuieşte printre poieni şi prin pădure către Schitul Corlăţeni.
După cum este scris în pisanie totul a pornit de la Constantin Corlăţeanu, ţăran din Pojorâta, care în urma unei vedenii a Maicii Domnului a donat pământul, 10 ha de păşune şi 12 ha de pădure, şi a purces ajutat şi de filul său Ştefan şi de o parte din localnici la înălţarea unei capele peste o cruce mai veche ridicată în 1927. Biserica a fost sfinţită în 1934 de Mitropolitul Nectarie. Schitul a rezistat până in 1962 când după textul din pisanie “a fost dimulat” şi transportat la Voroneţ și transformat în biserică parohială, iar o parte din obiectele de cult au ajuns la Mănăstirea Putna.
Ctitorul principal Constantin Corlăţeanu nu a mai apucat să vadă desfiinţarea schitului deoarece trece la cele veşnice în 1957, la vârsta de 97 de ani, “mulţumit în suflet de faptele făcute în slujba lui Dumnezeu”.
“Deşi de la înălţarea respectivului lăcaş nu s-a scurs prea multă vreme, au şi început să se nască legende. Una dintre acestea spune că, la scurt timp după dărâmarea schitului de către comunişti, singurul semn rămas în picioare era o cruce frumoasă, sculptată în piatră. Un cioban, ce-şi păştea oile pe păsunea Slătioarei, din apropierea schitului, impresionat de frumuseţea crucii şi-a dorit să o ducă acasă. Încercând să o scoată, a fost strivit de greutatea ei şi a murit. Localnicii au considerat această întâmplare ca un semn divin care arată că schitul nu trebuia să dispară şi au hotârit ca, în secret, să-l reconstruiasca. Zis şi făcut, în câţiva ani acesta era din nou ridicat şi lumea putea veni aici într-un veritabil pelerinaj. Un fapt demn de remarcat este că la altar ei lăsau fel de fel de pomelnice şi bani, care nu erau furate de nimeni, deşi schitul nu era închis niciodată.”
Deci resinţind lipsa schitului, locuitori acestor meleaguri, ridică o alta capela peste aceaşi cruce în 1966, loc în care se oficiau ocazional slujbe.
Schitul a fost reînfiinţat în 1991 şi acum numără 20 de călugări.
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
   |
Topic: Descrieri | Comments Off on Pieptiş spre Schitul Corlăţeni
REFLECŢIE SĂPTĂMÂNALĂ…
de admin | 21 Iunie 2009
Este o zi oarecare şi stai la volanul maşinii tale, întorcindu-te acasă. Aprinzi radioul. La ştiri sunt date informaţii de mica importanţă: într-o ţară îndepărtată au murit trei persoane de o oarecare gripa încă necunoscută. Nu dai multă atenţie informaţiei… Luni când te trezeşti, auzi că nu mai sunt trei, ci 30.000 de morţi între vechile coline ale Indiei. Specialişti de la Serviciul Naşional pentru Sănătate a Stateleor Unite se află deja acolo pentru verificarea situaţiei. Marţi, aceasta este ştirea cea mai importantă ce ocupă prima pagină a tuturor ziarelor, pentru că nu mai este doar India, ci şi Pakistanul, Iranul şi Afganistanul, iar asta o spun toate agenţiile de presă. O numesc “gripa misterioasă” şi toţi se-ntreabă: “Cum o vor controla?”.
În Europa panica deja s-a declanşat cu închiderea frontierelor. Auzi la telejurnal mărturisirea unei doamne din Franţa care vorbeşte de un pacient decedat la spital din cauza gripei misterioase. La televizor spun că odata ce ai contactat virusul, timp de o săptănână nu-ţi dai seama c-ai avea ceva. Urmează patru zile de dureri teribile după care are loc decesul. Şi Regatul Unit închide graniţele, însă prea tirziu. A doua zi preşedintele Statelor Unite închide la rându-i frontierele, pentru a evita contaminarea populaţiei, pâna-n momentul în care se va găsi antidotul.
În ziua următoare lumea se duce la biserică rugându-se pentru găsirea soluţiei medicale salvatoare. Intră cineva şi spune: “Ascultaţi la radio ultimile ştiri!”. Două femei au murit la New York. Acum pare că-ntreaga lume a fost contaminată.
Oamenii de ştiinta lucrând non-stop încearcă să găsească antidotul, dar pare că nu este posibil mai nimic. În sfirşit ştirea atât de mult aşteptată: a fost descifrat codul ADN-ului acestui virus. Se poate realiza şi apoi produce pe scara largă antidotul. Este nevoie de sângele cuiva care să nu fi fost niciodată infectat şi se dă ştirea ca toată lumea să fugă la spitalul cel mai apropiat pentru a face examene hematologice.
Te duci şi tu cu toată familia, împreună cu vecinii, întrebându-te: “Ce va urma? Să fie asta sfârşitul lumii?”. La spital, după efectuarea examenelor, iese un medic strigând un nume. Cel mai mic dintre fiii tăi ce se afla lângă tine, te apucă de haină şi-ţi spune: ”Tată, este numele meu!”. Înainte de a avea vreo reacţie îţi iau copilul iar tu strigi: “Aşteptaţi!”. Ei îţi răspund: “Totul va fi bine, sângele lui este curat, sângele lui este pur. Credem că are tipul de sânge potrivit”.
După cinci minute medicii ies strigând şi râzând de bucurie. Este pentru prima oară ca-i vezi veseli după o lungă săptămână de muncă încordată şi groază generală. Medicul cel mai în vârstă se apropie de tine şi-ţi spune: “Putem să stăm de vorbă un moment?… Nu ştiam că donatorul va fi un copilaş şi de aceea trebuie să semnaţi aceste hârtii pentru a putea recolta sângele”. În timp ce citeşti formularul ăţi dai seama că nu este specificată cantitatea de sânge şi-ntrebi: “Cât sânge?”… Surâsul dispare de pe faţa medicului care-ţi răspunde: “Nu ne gândeam c-ar fi vorba de un copilaş. Nu am fost pregătiţi pentru o astfel de eventualitate… Va trebui să-l folosim pe tot!”… Nu-ţi vine să crezi şi-ncerci să reacţionezi: “Dar, doctore…” În timp ce medicul continuă să-ţi zică: “Nu înţelegeţi, este vorba de un tratament salvator pentru întreaga omenire! Vă rog să semnaţi, avem nevoie de tot singele”. Tu întrebi disperat: Dar nu puteţi face o transfuzie?” iar răspunsul este: ”Dacă vom găsi alt sânge pur, o vom face… Semnaţi? Vă rugam! SEMNAŢI !!!!!!!”.
Mut şi fără a-mi mai simţi degetele de la mâna care stringea pixul, SEMNEZ. Te întreabă: “Doriţi să vă vedeţi copilul?” Te duci la sala de urgenţe unde te aşteaptă băieţelul, care-ţi spune: “Tată, mamă, ce se-ntâmplă?” Îi iei mânuţa şi îi spui: “Fiule, mama Ta şi eu te iubim foarte mult, te iubim şi nu vom îngădui niciodată să se întimple ceva ce nu-i necesar, înţelegi?” Şi când doctorul se întoarce şi spune: Îmi pare rău dar trebuie să-ncepem, în toată lumea oamenii mor”, tu ai fi plecat? Ai fi putut întoarce spatele copilului tău lăsându-l acolo?… în timp ce el îţi spunea: “Tată, Mamă, de ce mă părăsiţi?“…
După o săptămână, în timp ce faci slujba pentru evocarea fiului tău, unii stau pe la casele lor, alţii n-au venit pentru că au preferat să mearga la plimbare sau pe stadion la meci în timp ce alţii participă la ceremonie cu un surâs fals prefacându-se că-i interesează cât de cât durerea ta. Ai vrea să opreşti întreaga ceremonie şi să strigi: “Fiul meu a murit pentru voi!!!! Chiar nu vă pasă deloc?”…
Uneori asta vrea să ne spună Dumnezeu: “Fiul meu a murit pentru voi şi voi nu înţelegeţi cât de mult vă iubesc?”.
Este interesant să vezi cât de uşor este pentru oameni să-l respinga pe Dumnezeu, pentru ca apoi tot ei să se-întrebe de ce lumea se transformă din rău în şi mai rău. Este curios să vedem cu câtă uşurinţă credem în ce scriu ziarele, în timp ce contestîm ceea ce este scris în Biblie… Este curios cum ne străduim zi după zi să acumulam bunuri pământeşti şi nu dedicăm nici macar un minut pentru a ne îmbogăţi cu cele cereşti. Este curios cum cineva poate să zica: “Eu cred în Dumnezeu”, însă cu faptele sale demonstrează că urmează cu totul alte căi. Este curios cum “transmitem” (prin internet, fax, SMS, etc) glume de tot felul, dintre acelea ce se răspândesc precum focul…, dar când e să trimitem mesaje legate de Dumnezeu, ezităm mult înainte de a o face. Este curios cum destrăbălarea crudă, vulgară şi obscenă trece în mod liber în asa-zisul Spaţiu Cibernetic în timp ce discuţia despre Isus este sufocată în şcoli şi la locurile de muncă.
E CURIOS, NU? Dar mai curios este să vezi că un creştin este atât de înfocat duminica în biserică, dar invizibil tot restul săptămânii. Este curios că atunci când termini de citit acest mesaj, nu simţi necesitatea de a-l transmite la mulţi dintre cei ce sunt pe lista ta de e-mail: simplu, pentru că nu eşti sigur(a) de ceea ce vor crede ei despre tine. Este curios că pe noi ne interesează ceea ce crede lumea de noi, mai degraba de ceea ce crede Dumnezeu de fiecare dintre noi.
Nu te reţine, Trimite-l, trebuie doar să apesi butonul “Trimite” (Expediaza)!
Dumnezeu să te binecuvinteze!
Topic: Diverse | Comments Off on REFLECŢIE SĂPTĂMÂNALĂ…
Cântec de sfârşit de săptămână
de Jianu Liviu-Florian | 20 Iunie 2009
Pentru ziua care trece,
Pentru ziua viitoare,
Chiar de-avem inima rece:
“Mulţumire şi iertare!”
De e rău, sau de e bine,
Tu ne porţi, pe fiecare,
Către viaţa care vine:
“Mulţumire şi iertare!”
Respirăm încă o clipă,
Ne faci viata ziditoare,
Când în noi se înfiripă:
“Mulţumire şi iertare!”
Tu în noi, şi noi în Tine,
Fiecare-n fiecare,
Doamne, poartă-ne spre bine:
“Mulţumire şi iertare!”
Crud ne pari, când suntem cruzii,
Rău ne pari, când răul are
Rădăcina-n noi, obtuzii:
“Mulţumire şi iertare!”
Ar mai fi, un ceas, frăţie,
Între fiinţe gânditoare?
Dacă nu ţi-am spune Ţie:
“Mulţumire şi iertare!”
Tu în noi, şi noi în Tine,
Fiecare-n fiecare,
Doamne, poartă-ne spre bine:
“Mulţumire şi iertare!”
19 iunie 2009
Topic: Poezii | Comments Off on Cântec de sfârşit de săptămână
« AnteriorulUrmătorul »
