A ÎNCETAT DIN VIAŢĂ MARIOARA GODEANU
de Elena Armenescu | 2 Septembrie 2014
Miercuri, 19 august 2014, a încetat din viata Prof.Univ. dr. Mărioara Godeanu. Din nefericire nu a fost mediatizată această ştire. Am participat la tristul eveniment şi în consens cu cei prezenţi dorindu-i drum în lumină am rostit:
„Te du suflete! în liniştea eternă, în lumea ta de Duh
Vibraţiile sunetelor de aici, din Ţinutul de Mijloc
Rătăcesc în jurul Pământului, în clarul văzduh
Revin ades triumfătoare, sfârşit e-al vieţii joc!”
Elena Armenescu
***
Redirectionez cateva informatii pentru o buna reamintire:
(Formula AS) Corina PAVEL
• Minunile d-nei cercetator Marioara Godeanu
http://www.formula-as.ro/2004/613/diverse-13/minunile-d-nei-marioara-godeanu-4977
• Stiinta romaneasca in Tara Minunilor – Prof. univ. dr. MARIOARA GODEANU
http://www.formula-as.ro/2011/960/lumea-romaneasca-24/stiinta-romaneasca-in-tara-minunilor-prof-univ-dr-marioara-godeanu-13498
• Povestea zilei (30 iulie 2009) Secretele piramidei din Piteşti
http://povesteazilei.blogspot.com.au/2009/07/secretele-piramidei-din-pitesti.html
• ACADEMIA OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ DIN ROMÂNIA – Secţia ŞTIINŢE BIOLOGICE – Marioara Godeanu + Curriculum Vitae http://www.aos.ro/site_mod/Primapagina/CV-uriMembri/s4-Marioara-Godeanu.pdf
Topic: Diverse | Comments Off on A ÎNCETAT DIN VIAŢĂ MARIOARA GODEANU
O lucrare de excepţie din domeniul religios
de Constantin Dobrescu | 30 August 2014
De curând a văzut lumina tiparului la prestigioasa editură târgovişteană Bibliotheca, demersul ştiinţific de excepţie al distinsului ecleziast ANTON SAVELOVICI intitulat „Textul Sfintei Scripturi în Biserica Ortodoxă Română”. Lucrare aparţine unui gen putin cultivat în literatura de specialitate şi anume acela de a fixa contributia B.O.R. în una din cele mai importante activităţi teologice, acela de a pune la îndemâna tuturor a unor texte care să fie cât mai aproape de mesajul lui Dumnezeu pe care doreşte să-l transmită lumii întregi. Autorul lucrării de faţă este preot la una din cele mai importante biserici ploieştene, aflată în străvechea vatră a urbei noastre, parohia „Maica Precista ” , monument de arhitectură religioasă, ctitorită de o veche şi cunoscută familie ploieşteană CANTILLI. Preotul Anton Savelovici este un nume în lumea comunitătii religioase cu meritorii contributii ştiintifice în domeniul istoriei B.O.R. Distinsul autor a căutat şi a reuşit scormonind în „ lada de zestre „a umanităţii şi creştinităţii să realizeze un instrument de cercetare atât de necesar nu numai teologilor, dar şi unor cateorii largi de oameni de cultură şi ştiinţă. Lucrarea de faţă – cu atât mai mult importantă prin faptul că aparţine unui preot al B.O.R. – întregeşte în modul ei specific concepţia Bisericii cu privire la Sfânta Scriptură şi mai ales la textul de referinţă folosit de biserica străbună dar şi de unele culte neo protestante. Lucrarea care este o cercetare doctrinară cu caracter interdisciplinar este de un real folos pentru activitatea Bisericii şi mai ales pentru cei care cercetează textele biblice. Credem fără să greşim că lucrarea datorată lui Anton Savelovici, vine să umple un gol de cunoaştere profundă a istoriei Sfintei Scripturi în privinţa modului ce uneşte şi ce desparte B.O.R. si cultele neoprotestante, beneficiind de o bogată şi variată bibliografie de specialitate.Autorul analizează cu minuţiozitate şi spirit critic şi comparativ ceea ce este corect şi ce este fals în problematica abordată. De fapt este o lucrare care îmbogăţeşte bibliografia ecleziastică nu numai la nivel naţional , dar şi în spaţiul ortodoxiei mondiale. Cu pricepere ştiinţifică şi pedagogică , autorul analizează trăsăturile definitorii ale Sfintei Scripturi , ceea ce o face unică şi actuală prin scopul şi conţinutul ei , principiile , metodele şi instrumentele folosite. În lucrarea sa , autorul a avut ca scop găsirea celei mai bune traduceri pornind de la textul biblic Cornilescu , care să exprime în paginile sale gândul lui Dumnezeu , starea omului , calea mântuirii şi fericirea veşnică a urmaşilor lui Isus Cristos.
Autorul ne reaminteşte pentru a câta oară – lucru făcut de alţi teologi ai lumii – că Sfânta Scriptură este CARTEA care analizează toate problemele în lumina perfectă a lui Dumnezeu relevat pe deplin şi ne face să cunoaştem temeliile noilor relaţii cu El în Sine însuşi cu ceea ce este El în dragostea lui infinită. Scrisă cu acribia omului de ştiinţă dublat de un adevărat al DOMNULUI ISUS , demersul ştiinţific al lui ANTON SAVELOVICI se citeşte cu uşurinţă şi folos , atât de specialişti cât şi de cei mai puţin iniţiaţi în tainele Sfintei Scripturi .Felicităm strădania cărturărească a distinsului autor pentru expunerea sobră , sistematică şi clară ceea ce face ca lucrarea să intereseze şi pe istorici mai ales în privinţa caracteristicilor spirituale ale ortodoxiei autohtone. Lucrarea de faţă ne aduce aminte cu umilinţă că toate lucrurile vin de la Dumnezeu .Beneficiarii acestei cărţi originale sunt nu numai studenţii în teologie şi clerul preocupat de studii teologice , cât şi un public mai larg , care este interesat de astfel de lucrări. Harnicului şi vrednicului părinte scriitor tot respectul meu şi fie ca Bunul Dumnezeu să-i răsplătească osteneala sfinţiei sale la judecata de apoi prin deschiderea drumului său spre mântuire. Această carte alături de celelalte pe care şi-a pus semnătura , consacră un specialist în problema abordată dublat de un prelat cu multă dragoste de Dumnezeu, cu multă autoritate morală , adică un adevărat OM AL CETĂŢII.
Prof. dr. Constantin Dobrescu
Topic: Recenzii | Comments Off on O lucrare de excepţie din domeniul religios
Dr.Stelian Gomboş:LA CEAS ANIVERSAR: REVISTA ONLINE “SLOVA CREŞTINĂ”…
de admin | 29 August 2014
La ceas aniversar: Revista online “Slova Creştină”, ajunsă la vârsta de şase ani de apariţie şi activitate neîntreruptă şi neîncetată în demersul aşezării culturii şi spiritualităţii autentice în rostul firesc a multora dintre noi, cititorii ei, fideli şi credincioşi … Preacucernice Părinte Radu Botiş,
Ţin să mărturisesc faptul că întotdeauna, când am prilejul să citesc ori să răsfoiesc o revistă culturală, spirituală sau duhovnicească mă bucur nespus de mult, deoarece constat că este mult folositoare multora dintre oamenii de cultură, preoţii şi credincioşii noştri, care sunt cititorii ei!…
Acum, la ceas aniversar, cu prilejul ajungerii acestei prestigioase reviste la vârsta de şase ani de activitate editorială şi cultural – spirituală a publicaţiei, constat şi observ cu multă bucurie şi mulţumire sufletească că rolul şi rostul revistei online „Slova Creştină” este acela de a-şi continua, pe mai departe, misiunea ei curat civică, educaţională, apologetică, profund spirituală şi autentic culturală şi românească.
Sunt convins că, în pofida tuturor greutăţilor, a piedicilor şi a ispitelor, truditorii acestei reviste nu se vor opri aici ci vor continua să-şi dezvolte activitatea lor pe toate planurile, pe acest tărâm publicistic şi mediatic, inclusiv prin dezvoltarea site-ului, prin cât mai multe întâlniri cu cititorii, inclusiv în mediul virtual, electronic şi prin publicarea a cât mai multe cărţi, de folos cultural şi spiritual pentru cititorii ei şi nu numai!…
Întotdeauna, cu fiecare număr, mesajul acestei reviste se înscrie cu prisosinţă în procesul transfigurărilor şi transformărilor instructiv – educative, culturale şi spirituale,, atât de necesare omului contemporan, în goana şi în agonia lui prin lume. Nu vă pot ascunde nestăvilita mea bucurie pentru această colecţie de articole şi studii online ale revistei „Slova Creştină”, care mi-au descoperit frumuseţea unui discurs intelectual, cultural şi spiritual viu, simplu, dinamic, abordabil şi accesibil, ce ne cheamă şi ne provoacă la o acţiune şi activitate responsabilă în faţa propriei culturi, civilizaţii şi credinţe, îndrumaţi şi călăuziţi fiind de o atitudine echilibrată, plină de discernământ şi dreaptă socoteală. Marele istoric şi savant Nicolae Iorga spunea, afirma undeva că omul rămâne în viitor doar cu ceea ce a putut da sau oferi altora. Gândindu-mă la acest aforism, am senzaţia şi impresia că Părintele Radu Botiş a fost întotdeauna şi permanent conştient de această vocaţie a omului, de “dăruitor” pentru cei din jurul său şi din neamul său, cel strămoşesc, creştinesc şi românesc. Astăzi, din păcate, modelul şi exemplul dumnealui este tot mai greu de cuprins şi de asumat ori de însuşit în arealul personalităţii noastre, mult pretenţioase şi simandicoase. Că nu este totul pierdut ne-o dovedeşte acest buchet, de acum însutit, al numerelor acestei prestigioase reviste pe care domnia sa ni-l dăruieşte tuturor, spre luare aminte, lucrare şi împlinire.
Doresc să apreciez în mod deosebit seriozitatea, competenţa, realismul, discernământul, hărnicia şi dărnicia membrilor şi colaboratorilor care fac parte din acest veritabil colectiv redacţional, şi să-i felicit pe toţi pentru tot efortul depus în desfăşurarea activităţii lor, cu timp şi fără timp, rugându-mă ca Bunul Dumnezeu să le facă parte, în continuare, de mult succes, de mult spor şi de multe împliniri spirituale şi duhovniceşti, iar revistei „Slova Creştină” care a ajuns acum la această cifră rotundă în acţiunea şi activitatea ei de rostuire a minţii şi a sufletelor multora dintre noi, cititorii ei fideli, loiali şi credincioşi, precum şi Directorului şi Redactorului în persoana Părintelui Radu Botiş, le doresc să aibă parte de viaţă cât mai lungă, cu mult folos sufletesc şi cu mulţi cititori, să se bucure de realizările şi împlinirile de până acum, să le cultive,să le înmulţească şi să le sporească, pe mai departe, îndeosebi pe cele de ordin duhovnicesc, apologetic – misionar şi cultural – cărturăresc!…
Dumnezeu să vă ajute, să vă binecuvânteze şi să vă poarte, pururea, de grjă!…
Un sincer şi călduros „La Mulţi şi Fericiţi Ani!” Doamne ajută!
Cu aleasă preţuire,
Dr. Stelian Gomboş –
de la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului României
Topic: Diverse | Comments Off on Dr.Stelian Gomboş:LA CEAS ANIVERSAR: REVISTA ONLINE “SLOVA CREŞTINĂ”…
Profesionistul de sacru talent / geniu e în arenă şi profanul arbitrează…
de Ion PACHIA-TATOMIRESCU | 26 August 2014
Profesionistul de sacru talent / geniu e în arenă şi profanul arbitrează…
– dr. Doina Moţ într-un dialog despre Olimpism cu dr. Ion Pachia-Tatomirescu –
Cu aproape două decenii în urmă, mai precis, luni, 16 iunie 1997, prof. univ. dr. Doina Moţ mi-a înmânat un chestionar pe tema Olimpismului, focalizându-şi lentilele în „doar nouă“ clasice perimetre istoric-problematic-tematice, „de la origini până în prezent“, cu invitaţia de a-i răspunde – „punct-cu-punct“ – şi cu sublinierea anvergurii unui „proiect cultural / editorial“, evident, dinspre cele două „componente“ / „direcţii“ ale personalităţii Domniei Sale: (1) cea de fost „combatant“ / „membru“ al echipei naţionale de volei din România (echipă cu care a participat – în 1964 – la Jocurile Olimpice de la Tokyo) şi cea de profesor (de după Revoluţia Anticomunistă Valahă din Decembrie 1989) la Universitatea „Tibiscus“ din Timişoara – unde a avut (până în orizontul anului 2003) şi funcţia de decan al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport. Joi, 19 cireşar 1997, „prompt şi exact, la obiect“, i-am înmânat răspunsurile la cele nouă constelaţii interogative (pe patru pagini A-5, trase la imprimantă), sub titlul Profesionistul este în arenă, profanul arbitrează şi culege roadele… (titlu transferat „în uşoare nuanţări“ şi la prezentul „post-scriptum-dialog“).
Cum în acel an (1997) s-a declanşat „avalanşa reformelor“ în toate sistemele, mai ales, în cele două sisteme fundamentale ale unei naţii, sistemul de învăţământ şi sistemul de sănătate / sanitar (în realitate, pseudo-reforme ce s-au dovedit a fi făcut parte din programe guvernamental-mafiote, diabolic-haotizatoare, până la „cancerigenizarea-le generalizată“ etc.), Doina Moţ şi-a amânat realizarea proiectului său cultural / editorial pe tema Olimpismului, până în orizontul anului 2013.
„Primul rod“ al acestui proiect al Doinei Moţ este volumul de eseuri, Valorile Olimpismului (Timişoara, Editua Brumar [ISBN 978–973–602–904–2], 2013 [pagini B-5: 136]), volum încredinţat mie în 27 ianuarie 2014, sub un generos autograf pe pagina de titlu, la care răspund bucuros – deopotrivă Domniei Sale şi Distinsului Receptor de Carte Valahă din România Contemporană – prin recenzia-mi (infra) de duminică, 2 făurar 2014, tot de la Piramida Extraplată a Tibissiarei > Timişoarei, Despre „dogma“ Olimpismului:
O interesantă şi binevenită carte în perimetrul culturii noastre publică Doina Moţ, Valorile Olimpismului (2013), cu „ariadnica“ prefaţă, O profesoară de olimpism, de Adrian Dinu Rachieru, prefaţă-„radiografie“ din care (pentru Distinsul Nostru Receptor) spicuim: «Incursiune documentară, „de mare suflet“, în istoria Olimpismului, cartea d-nei Doina Moţ este, de fapt, o caldă pledoarie pentru ceea ce autoarea însăşi numeşte filosofia Olimpismului. Adică o filosofie a vieţii, de vreme ce sportul, ca bun al tuturor, propune un limbaj universal şi are un uriaş rol social. Mai mult, Olimpismul ca „forţă sociologică mondială“, prin valorile sale, ar putea impune un stil de viaţă […] Volumul dedicat valorilor Olimpismului trece în revistă, inevitabil, Olimpismul antic […] Excursul istoric aduce în prim-plan figuri legendare, de la Thomas Arnold, Jahn şi Evanghelie Zappa (ca precursori ai renaşterii Olimpismului), la amintitul baron de Coubertin, cel care, surprinzător, era potrivnic participării femeilor. Aflăm lucruri surprinzătoare despre Carta şi simbolistica Olimpică, despre Comitetul Internaţional Olimpic (CIO) şi Academia Internaţională Olimpică (AIO) […] Amintim proiectul Valorile olimpice – punte între generaţii (dezvoltat într-un capitol distinct), pledoaria pentru fairplay, învăţământul sinergic, transdisciplinaritatea, pentru I. O. (inteligenţa olimpică) şi educarea inteligenţei emoţionale […] Poate s-ar fi cuvenit şi o privire apăsat-critică, printr-o percepţie contextuală, asupra situaţiei sportului în lumea de azi (degradată, concurenţială, „sportivofilă“, în sensul goanei după rezultate). Sau a refuzului, dispreţuind mişcarea fizică în societatea mediatică […] În acest context, soarta ideii olimpice, ameninţată, deturnată de fapt într-o societate „dopantă“ (cf. Gilles Lipovetsky), interesată degradant de ceremonialitate, ritualizează chiar comportamentul de consum. Iar Olimpiadele, conectând Planeta, se vor bucura, negreşit, de-o acaparantă „cuvertură mediatică“ într-o societate care ne „condamnă“ la divertisment» (p. 5 sqq.).
Subscriind acestor aserţiuni „prefaţator-radiografice“ ale lui Adrian Dinu Rachieru, să ni se îngăduie a releva „în amănunt“ şi structura „triadică“ a lucrării Doinei Moţ: (I) Olimpismul antic, o strălucitoare istorie a umanităţii (secţiune în patru „cardinale“ capitole: «Olympia, focarul civilizaţiei greceşti», «Jocurile olimpice antice», «Declinul jocurilor olimpice», «Poţi fi erou fără să pustieşti pământul»); (II) Olimpismul modern (cu 12 capitole: «Precursorii renaşterii Olimpismului», «Jocurile olimpice moderne», «Valorile olimpice şi Olimpismul», «Femeia şi Olimpismul modern» etc.); (III) Valorice olimpice, punte între generaţii (cu cinci capitole: «Educaţia în spirit olimpic», «Integrarea Olimpismului în şcoli prin învăţământul sinergic», „Olimpism şi transdisciplinaritate etc.).
Se poate spune – „la sfârşitul lecturii“ – că Valorile Olimpismului, de Doina Moţ (evident, respectând majuscula din titlu), este nu numai o lucrare imperios-actual-documentată, scrisă cu farmec olimpic, ci şi o binevenită „ancorare“ în pillatiana „eternitate a clipei“, dând ens-ului receptor (nu neapărat „iniţiat“ / „epopt“ în olimpism) sentimentul de-a fi participant / participat la o ordine „sănătos-planetar-sportivă“ şi, totodată, de-a fi având „cheia-gerovitalităţii“, „cheia veşnicei tinereţi“, cogaionice mai întâi, olimpică, mai apoi (căci Olimpul, permanent a avut „drept model“ Cogaionul Pelasgimii > Valahimii, astfel „cuibărindu-şi perenitatea“ planetară)…
Cartea Valorile Olimpismului (2013), dăruită mie, cum s-a mai spus, în 27 ianuarie 2014, m-a mai surprins şi prin ceea ce conţinea între copertă şi prima pagină:
(a) cele patru pagini de răspunsuri la chestionarul despre Olimpism (de care uitasem), pagini date în 19 iunie 1997, sub titlul Profesionistul este în arenă, profanul arbitrează şi culege roadele…, aşadar, păstrate aproape două decenii, şi
(b) invitaţia „de a contribui la realizarea volumului Învinge-te pe tine însuţi…!“ – evident, „secund-tematic“ –, volum a cărui „tablă de materii“ se structurează, de data asta, nu „sub cifra / cabala nouă“, din 1997, ci sub numărul şase, al nuntirii cosmic-zalmoxiene a Soarelui Tânăr / Războinic (So-Ares) prin cele şase constelaţii descendente şi prin cele şase constelaţii crescătoare ale Zodiacului: (I) Citius, Altius, Fortius… ! / Mai iute / accelerat, mai sus, mai puternic !, (II) Învinge-te pe tine însuţi !, (III) Nu victoria este importantă, ci drumul spre ea !, (IV) Cel mai bun să câştige !, (V) Sportivitatea nu poate exista fără educaţie, fără cultură ! şi (VI) Perfecţiunea nu poate fi atinsă decât prin merit ! (infra).
Răspunsurile noastre din 19 cireşar 1997 „se repliază – prompt, bine-revăzut şi augmentat chiar“, astăzi, luni, 14 prier 2014, tot la Piramida Extraplată – în aria cabalei şase, a nuntirii secunde (după cea dintâi, a numărului cinci, „al nuntirii jumătăţii în decada de aur“).
(I) Citius, altius, fortius… ! („Mai iute / accelerat, mai sus, mai puternic…!“). Am fost un practicant al exerciţiului fizic din copilărie şi până în orizontul celui de-al 33-lea an al vârstei mele – înot, ciclism, „patinaj“ / „săniuş“, „oină“ / „fotbal“ etc. Şi am simţit bucuria rapidei / fulgerătoarei mişcări („citius“), acea bucurie a ralierii fiinţei proprii la ritmurile, la dinamica naturii, la pulsaţiile universului. E o bucurie a conectării „de-o clipă eternă“, oximoronic spus, în „priveliştea Fiinţei“ (ca în „revelările“ lui Platon, ca „altius“ şi deopotrivă „fortius“), ce-ţi dă sentimentul aproape-al-deplinei participări la o ordine / nuntire cosmică des-tinzându-se dinspre momentul originar, drept încântec / beatitudine de efemeridă cu înveşnicire… Triada latin-adverbială se dovedeşte indispensabilă nu numai Olimpismului, ci şi tuturor celorlalte tipuri de „lansări“ – ca de rachetă în trei trepte – a ens-ului întru performanţă în cele două orizonturi: fie în cel al cunoaşterii metaforice, fie în cel al cunoaşterii ştiinţifice (aşa cum ne-a atras atenţia mai întâi asupra lor marele filosof valah, Lucian Blaga).
(II) Învinge-te pe tine însuţi ! Imperativ-aporeticul învingerii sinelui („Învinge-te pe tine însuţi !“) mi s-a impus deopotrivă, ca într-un binom, cu imperativ-aporeticul cunoaşterii sinelui (Cognosco te…!), atât ca ens / unitate în natura lucrurilor cât şi ca ens / unitate în natura „mulţimilor“ (neamurilor / triburilor, „popoarelor“, „raselor“ etc.), sau în raportare la colectivitate / „pluralitate“, la „disipativ-grup“ (paradoxist spus), mai mult ca sigur, pentru că mai întâi am participat / asistat la spectacolul sportiv şi mai asist ori de câte ori se iveşte prilejul. Nu pierd decât rareori spectacolul sportiv internaţional. Că, îndeosebi, acest spectacol sportiv / olimpic poartă nu numai pecetea rasei, ci şi subpecetea naţiei ca o componentă-genă, ca un component-germen de rasă. Găsesc a fi fiind extraordinară lucrarea ştiinţific-armonică a planetarelor academii pe o temă ca tipologie în saltul simetric ens – grup / colectivitate („neam“ / „popor“) cu oglindire fidelă, verosimilă, din ariile celor două „imperativ-aporetice“… (supra).
(III) Nu victoria este importantă, ci drumul spre ea ! Dinspre ariile cele două imperative aporetice– Cunoaşte-te…! şi Învinge-te…! – deja abordate (supra), s-ar putea face o „uşoară corectare a vectorilor semantic-olimpici“: calitatea unei importante victorii este direct-proporţională cu calitatea cunoaşterii şi învingerii de sine de pe calea de până la obţinerea importantei victorii… Întrucât, în acest sens, sportul („sporturile“) se constituie în mari realităţi sublim-constructive, polarizatoare de mase, mai întotdeauna, benefic. Pentru că exprimă / emană o realitate social-umană ce se înalţă (ori ce-i în aspiraţia elevării). Pentru că au ceva din puterea dintâi a Cuvântului ce se întrupează. Pentru că reprezintă un fel de reţea „concretă“ de vase comunicante ale Spiritului Uman în faţa / peisajul (relieful) Spiritului Universal. Pentru că înrăzăreşte fiinţa interior-umană întru Marea / Buna Lumină din Soarele-Moş, adică din Sacrul Întreg Cosmic în care suntem părţi. Pentru că – după cum se ştie din Zalmoxianism – dacă eu ca parte sunt pur, sănătos, existând armonic între părţile asemenea ale Universului / Cosmosului (care-i Sacrul Întreg / Dumnezeu) menit a fi mereu „reconstruit“ prin „eternităţile noastre de-o clipă“ ca „jertfire de sine“, atunci şi lumii, întregului lumii, îi merge bine…
(IV) Cel mai bun să câştige ! Etica / morala sportivă a fost, ar mai trebui să fie „din / pentru totdeauna“ un model educaţional uman. Modelul Olimpic este, totuşi, prea palid spre a fi implementat în învăţământ ca „o valoroasă alternativă pentru mileniul al III-lea“. Toate „modelele“ de până acum, fireşte, au fost, sunt şi, „dialectic vorbind“, vor fi imperfecte. Trebuie re-creat modelul-sinteză al timpului prezent „fără ghiveciuizare“.
Imperfecţiunea moralei / eticii sportive a fost observată pentru prima oară în Istoria Olimpiadelor de către un strămoş al nostru, epopt în Zalmoxianism, Oană Cârssia (aprox. 628 – 587 î. H.; onomasticul pelasgului aşezat de antichitate între cei şapte înţelepţi ai lumii de-atunci, Oană [> Ana-] Cârssia [> -charsis], înseamnă, în pelasga > valaha / dacoromâna de azi, „Ioan Cârşă / Cârjă“), din Dacia Nord-Dunăreană, al cărui nume, din păcate, grecizat, Anacharsis (v. supra), a cunoscut circuitul spiritual / cultural helladic şi apoi imperial-roman / latin (cf. Herodot, Istorii, IV, 76; Diogene Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, I, 8; în această lucrarea a lui Diogene Laertios, care a trăit în secolul al III-lea d. H., filosoful pelasgo-dac Oană Cârssia / Anacharsis este individualizat şi prin epitetul „scitul“, de la faptul că pe-atunci Dacia Nord-Dunăreană / Dacia Dunării de Jos se numea de către geografi / istorici Sciţia [Mare / Mică]; de pe-atunci există „mode“ / „politici“ imperiale de cultivare programată a confuziilor dintre pelasgi > valahi / [daco]români şi migratori: sciţi. goţi, ţigani ş. a.).
Pelasgo(>Valaho)-Dacul Oană Cârssia („cârjă“) / Anacharsis, din Dacia Nord-Dunăreană, «cam în vremea Olimpiadei a XLVII-a», ori, mai bine spus, la Olimpiada dintr-un anotimp al anilor de la extremităţile segmentului temporal 592 – 589 î. H., se afla în Hellada / Atena lui Solon (aprox. 638 – 558 î. H.) ce-l angajase (în calitate de legiuitor-epopt / cavaler al Zalmoxianismului) să-i reformeze sistemul legislativ atenian / elin. Ivindu-se din morala sportivă, războinic-religioasă a Zalmoxiznismului, a mărturisit lui Solon că se miră «de ce în Hellada, sportiv-profesioniştii se iau la întrecere în arena olimpicelor jocuri, iar profanii arbitrează împărţirea premiilor…», când, normal ar fi ca, într-adevăr, cel mai bun să câştige prin aprecierea / premierea făcută tot de profesionişti de acelaşi rang. Din păcate, de mai bine de două milenii şi jumătate, de când înţeleptul strămoş din Dacia Zalmoxiană a sesizat imperfecţiunea Modelului Olimpic, nu s-a schimbat / corijat nimic… Dimpotrivă, „mafiile sporturilor“ proliferează în progresie geometrică (în ciuda faptului că în România de azi, ca şi în alte ţări, clanurile mafiote, îndeosebi, cele din fotbal, au început „să mai populeze şi temniţele“)…
(V) Sportivitatea nu poate exista fără educaţie, fără cultură ! De la lumea rupestră şi până în lumea contemporană, sportivitatea – ca „iniţiere“ / „şcoală“ –, în adevăratul sens al cuvântului, a dovedit că nu poate exista fără educaţie, fără cultură, pentru că sportivii de performanţă sunt ambasadorii unei ţări / naţiuni, pentru că sportivii de performanţă sunt purtătorii de cultural / civilizatoriu stindard olimpic. Şi, mai ales, pentru că sportivitatea de performanţă dintr-o ţară atestă, angajează / antrenează în peisajul / spaţiul olimpic dintotdeauna existenţa unei Înalte Şcoli / Şcoliri Interdisciplinare. Aşa-zisele „reforme ale învăţământului“ din România ultimului sfert de veac s-au dovedit „programe distructive de sistem“, în primul rând pentru că nu s-a ţinut şi încă nu se ţine seama de ceea ce a fost, de ceea ce mai este valoroasă experienţă naţională valahă / dacoromână. Se trâmbiţează cosmopolit „modele modern-occidentale“ fără să se ia în calcul raportul sacru dintre conţinut şi formă. De fapt, învăţământul valah nu de „modele“ duce lipsă, ci de fonduri financiare, începându-se de la salariile profesorilor… Altfel, întreaga Europă ar avea de învăţat, de câştigat, din experienţa învăţământului din Dacia (cel puţin de la Academia Simposionică Zalmoxiană, din orizontul anului 1600 î. H. încoace), mai exact spus din Dacia – partea numită de prin 1859 încoace România, nu „evmezicele“ Principate Valahe Reunite / Principatele re-Unite ale Valahilor (căci nu ne-au lăsat cele trei imperii ale evului mediu şi burghez – Otoman / Turc, Habsburgic / Austro-Ungar şi Ţarist / Rus – ce şi-au îmbinat roţile dinţate la sacra Dunăre a Daciei strămoşeşti, nici în secolele de dinainte şi de după Mihai Viteazul, făuritorul unei „mici re-Uniri a Daciei Nord-Dunărene, în orizontul anului 1600, şi nici în secolul al XIX-lea, spre a nu se trezi conştiinţa naţională a Valahimii)…
(VI) Perfecţiunea nu poate fi atinsă decât prin merit ! Din păcate, în România de dincoace de orizontul anului 1990, „alianţele“ / „guvernele“ mediocrităţilor au sufocat / anihilat programatic, au cancerizat (prin hoardele corupţiei, îndeosebi) valorile Valahimii, au haotizat legile, întreprinderile şi instituţiile de performanţă europeană / universală ale statului, încât nu numai în domeniile sportivităţii, ci şi în toate celelalte domenii / sisteme ale societăţii noastre, nu mai poate fi vorba de faptul că perfecţiunea nu poate fi atinsă decât prin merit… Îmbolnăvite acut părţile / personalităţile naţiunii noastre, nu ne rămâne decât să constatăm cancerizarea întregului Valahimii. În România, ca şi în majoritatea ţărilor de pe glob, trebuie să fie extirpată corupţia cancerigenă şi să se refacă urgent „sănătatea popoarelor“ spre a deveni părţi normale din sacrul întreg planetar, trebuie să se revină la deontologia, la principiile de promovare a tuturor valorilor indiscutabile / incontestabile – de la cele naţional-politice, naţional-religioase, până la cele din ariile fundamentale ale cunoaşterii umane: cea ştiinţifică şi cea artistică / metaforică, permanent amintindu-se „contemporanilor prea grăbiţi“ în a fi „etern-cosmopoliţi“, ori „mancurţi“, sau „gloabe ale globalizării“, celebra învăţătură de nucleu a Zalmoxianismului: „…dacă partea rămâne sublim-frumoasă, pură / curată, sănătoasă, atunci şi Sacrului Întreg Cosmic (drept unic Dumnezeu) îi merge bine“…
Altfel spus: prin perfecţiunea părţii-ens să se ajungă la armonia / perfecţiunea din Întregul-Dumnezeu…
Timişoara, 16 iunie 1997 / 2 făurar, 2014.
Prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu
Topic: Meditaţii | Comments Off on Profesionistul de sacru talent / geniu e în arenă şi profanul arbitrează…
« AnteriorulUrmătorul »
